Recent Posts

Concurs De-ale Dianei- 14 mai 2019

Concurs De-ale Dianei- 14 mai 2019

Dragilor, țin să vă mulțumesc pentru încurajările și felicitările transmise ieri, atât pe blog, cât și pe Facebook! Mă bucur tare mult că ați înțeles nevoia mea de evoluție și că vă place acest nou loc de joacă al meu! Sper că vă vor plăcea […]

Cascada Bigăr #fărăfiltru – așa cum am văzut-o eu

Cascada Bigăr #fărăfiltru – așa cum am văzut-o eu

Cascada Bigăr a pășit în lumina reflectoarelor în 2013 poziționându-se pe locul 1 într-un top al celor mai frumoase 8 cascade din lume. Lucru ce pare oarecum de înțeles: pe micuța cascadă acoperită de mușchi, apa cade într-un mod foarte interesant, dându-i un aspect aproape nelumesc (cel puțin în poze).

Sindromul ovarelor polichistice: cum trăiesc cu el?

Sindromul ovarelor polichistice: cum trăiesc cu el?

sindromul ovarelor polichistice
sursa foto: draxe.com

Vă scriam în primul articol că unul din motivele pentru care am creat acest blog este acela de a vă povesti lucruri despre mine despre care nu prea era locul pe blogul vechi. Ei bine iată primul dintre ele: am sindromul ovarelor polichistice.

Bănuiam de ceva timp căci aveam unele simptome. În primul rând aveam acnee (acum o țin sub control, veți vedea cum). Modificările bruște de dispoziție sunt destul de prezente în viața mea. Iau foarte ușor în greutate (pare suficient să respir lângă ciocolată). Am dureri mari în anumite perioade ale lunii (imaginați-vă că aveți un cuțit înfipt în burtă). Nevoia de a mă epila mai des. Însă mi-a luat ceva până am descoperit că ceea ce citisem eu pe paginile recomandate de nenea Google e chiar ceea ce am.

În acest articol nu voi intra în detalii medicale. Nu sunt specialist în domeniu, așa că mă voi rezuma la a vă povesti cum e viața mea cu acest sindrom. Dacă aveți nevoie de astfel de detalii, vă recomand să mergeți la medic.

Cum am descoperit că am sindromul ovarelor polichistice?

Prima dată, am fost să îmi fac o ecografie la recomandarea dermatologului meu. Asta se întâmpla pe la 19 ani. Mi-a spus că ar fi bine să văd dacă nu cumva cauza acneei mele era de natură internă. Doamna doctor la care am fost pentru ecografie mi-a spus că-i imposibil și că-s perfect normală. Evident pe un ton expeditiv. Mi-a prescris mai mult în silă niște anticoncepționale pentru coșuri. Atât mi-a fost, apoi m-a trimis afară din cabinet. Puteam eu să protestez? Poate că da, dar nu sunt tocmai cea mai extrovertită persoană.

A trecut ceva timp. Eu tot nu mă simțeam bine… și nu era doar de la coșuri. Am mers totuși doar pe acest tratament vreo 6 luni. Acneea mea s-a temperat. Măcar atât!

Abia la următoarea vizită (la alt medic, evident) mi s-au confirmat bănuielile. „Domnișoară, dar aveți niște chisturi de toată frumusețea!” Evident, apoi a spus ceva ce parcă m-a făcut să simt că mă prăbușesc de la etajul 10. „Asta duce de multe ori la infertilitate.” (Din fericire, analizele pe care le-am făcut totuși nu indică asta, deci pot răsufla ușurată. Totuși, șocul de moment a fost mare. Cred că unii medici ar trebui să mai lucreze la soft skills.)

Cum e viața mea acum?

După o perioadă destul de mare de tratament pot spune că sunt OK. Nu mai am dureri așa mari. Ba chiar și menstruațiile mi s-au reglat. Nu am avut niciodată mari dereglări în aceasta privință (doar 5-6 zile), dar acum nici măcar de-atât nu e vorbă!

Însă mai am câteva puncte de atenție. Primul dintre ele e greutatea. Pentru a o ține sub control am mare grijă ce mănânc. Am redus prăjelile. Sigur, nu de tot, nu pot renunța complet la cartofi prăjiți sau gogoși. Am redus și dulciurile (mai ales ciocolata). Mănânc mai multe fructe (am făcut o pasiune pentru physalis mai nou). Încerc să fac mișcare: când mă întorc de la birou cobor cu câteva stații mai înainte și merg pe jos. Diagnosticul ăsta mi-a transformat meniul și modul de viață semi-sendentar. Acum mă gândesc și să merg la sală!

Acneea e următoarea problemă. Deși s-a mai domolit, trebuie s-o țin sub control. Poate o să vă scriu cândva despre cum fac asta, dar sfatul meu e să încercați mai multe produse până când găsiți ceva ce vi se potrivește. Și încercați să vedeți dacă nu cumva problema vine din interior, până la urmă eu așa am aflat că am sindromul ovarelor polichistice.

Totuși nu e totul roz…

sindromul ovarelor polichiste si schimbarile de dispozitie
sursa foto: unsplash.com

Dacă aș merge pe firul simptomelor, fiecare e sub control într-un fel sau altul. Inclusiv durerile: sunt tot acolo, la fel de intense, dar cu ceva cald și niște pastile se calmează..

Însă trebuia să existe și o excepție pe care nu mă feresc s-o recunosc: schimbările bruște de dispoziție.

Efectiv în clipa asta sunt zâna bună care împrăștie sclipici roz în stânga și-n dreapta, în față și-n spate. Însă e suficient o scânteie cât de mică și devin un soi de Aerys Targaryen (a.k.a The Mad King) în variantă feminină. (Pentru neinițiați, Aerys Targaryen a fost un rege nebun și brutal în seria Cântec de gheață și foc a lui George R.R.Martin, replica lui celebră fiind „Burn them all!” – „Arde-i pe toți!”).

Asta nu-i bine pentru mine, dar nici pentru cei din jur. Încerc să mă controlez însă am momente în care mă enervez din motive stupide precum un pix care nu e pus perfect drept pe birou sau un sfat bine-intenționat. Da, sunt de nesuportat uneori. Cred c-ar trebui să mă apuc de niște meditație, ceva…

În încheiere câteva sfaturi despre sindromul ovarelor polichistice

Dacă bănuiți că aveți sindromul ovarelor polichistice, cel mai bine este să mergeți la un medic. Automedicația, diagnosticele puse pe Google sunt periculoase în orice situație – mai ales în aceasta. În cazul în care nu vă simți OK cu medicul la care ați mers, schimbați-l! Important e să fie o persoană care să vă inspire încredere și să puteți vorbi deschis.

Nu disperați citind fel și fel de articole pe net. Sindromul ovarelor polichistice are multe simptome, unele chiar alarmante. Respectați indicațiile medicului, faceți-vă toate analizele necesare.

Nu vă simțiți rușinate cu un astfel de diagnostic. Statistic, una din zece femei suferă de acest sindrom.

Încercați să duceți o viață cât mai sănătoasă!

Gândiți pozitiv! Starea de spirit e tare importantă, să știți!


P.S. Nu uitați să vă abonați la blog până pe 26! Astfel, puteți câștiga un premiu surpriză! 


Ne vedem și pe Facebook!

Manifest De-ale Dianei – blog lifestyle mai puțin glossy

Manifest De-ale Dianei – blog lifestyle mai puțin glossy

După aproape zece ani de blogging pe subdomeniu, pe Illusion’s Street mai exact, iată că a sosit și ziua în care am simțit nevoia de a evolua. Astăzi am plăcerea de a vă invita pe noul meu blog: De-ale Dianei. Pe primul meu blog voi […]


My Diary

Manifest De-ale Dianei – blog lifestyle mai puțin glossy

Manifest De-ale Dianei – blog lifestyle mai puțin glossy

După aproape zece ani de blogging pe subdomeniu, pe Illusion’s Street mai exact, iată că a sosit și ziua în care am simțit nevoia de a evolua. Astăzi am plăcerea de a vă invita pe noul meu blog: De-ale Dianei. Pe primul meu blog voi scrie în continuare povești, versuri și alte lucruri de suflet. Aici, în căsuța nouă, voi veni cu alt gen de articole. Voi veni cu povești din viață, cu lucruri frumoase au mai puțin frumoase și cu mult mai multe lucruri, dar pentru asta se impune un soi de manifest.. Așa că – iată-l!

Manifest pentru De-ale Dianei / Manifest pentru un blog lifestyle mai puțin glossy

Multă vreme am preferat să-mi mențin blogul la nivel de ficțiune. Îmi plăcea, parcă-mi dădea și mie un aer boem. Însă cumva eram luptă de lume. Participând la SuperBlog-ul din primăvara aceasta am simțit parcă o nevoie acută de a spune mai multe, de a trata subiecte mai diverse, mai presante uneori.

M-am gândit care ar putea fi varianta cea mai bună. Sigur, aveam și „străduța” – cum toți îi zic blogului meu vechi. Însă a devenit cam aglomerată, așa că a trebuit să găsesc o altă soluție… Răspunsul a venit cumva singur, dimineața, la cafea. Așa am ajuns să lansez acest blog.

manifest
sursa foto: unsplash.com

Despre blog, subiecte și rubrici

De-ale Dianei, cum am spus, va fi un blog de lifestyle, dar unul mai puțin glossy. De ce? Pentru că viața nu e doar roz – așa cum văd pe la majoritatea influencerilor, dar nu e nici doar albă sau neagră. Viața e plină de nuanțe și drumuri care nu tot timpul sunt line. De aceea, prima categorie de articole de pe blog se numește: Viața în alb, negru și roz. Aici vă voi poveste despre reușite și înfrângeri – ale mele, ale altora…

N-am avut și nu cred că voi avea o viață perfectă, demnă de revistă sau de-un Instragram cu sute de mii de followeri. Însă (cred și sper că) articolele astea vor fi de folos cuiva! Altfel spus: aici veți găsi povești despre viață, povești despre cum uneori o ușă închisă conduce spre un nou drum.

Păstrând totuși și o notă personală, veți afla și unele lucruri despre mine pe care cu siguranță nu le știați. Voi trata unele subiecte despre care nu prea ma văzut că se scrie, dar care sunt totuși importante. Fac asta tot din dorința de a fi de folos cuiva… și o să încep chiar din săptămâna aceasta (deci veți afla foarte curând despre ce e vorba). Mi-ar plăcea ca aceste articole să ajungă la cât mai multe femei, să vadă că nu sunt singure, să-și împărtășească poveștile…

manifest
sursa foto:: unsplash.com

Modificări pe străduță

Așa cum vă spuneam mai sus, „străduța” a început să fie cam aglomerată. Desigur, am gândit acel blog într-un fel în care-mi permite să jonglez cu diverse subiecte, tematici… Dar uneori nu strică puțină ordine!

Nu aș fi putut renunța la locul meu de suflet, nici nu aș fi putut schimba adresa. Cum era vorba aia englezească? Old habits die hard (un soi de „năravul din fire n-are lecuire”, dar într-un mod mai fancy). Ce voi face, în schimb, sunt câteva modificări.

Acolo voi lăsa doar lucrurile de suflet. Aici voi veni cu cele mai… lumești. Voi veni aici inclusiv cu recenziile de carte, de film, cu poveștile de film. Asta pentru a întregi aspectul de blog de lifestyle. Însă îmi propun să nu fac asta într-un mod… sclipicios, v-am spus doar că nu va fi un blog glossy!

Era nevoie de un astfel de blog?

Eu zic că da. E nevoie de repere cât mai apropiate de realitate, nedistorsionate, nefiltrate. Nu zic că eu aș fi cel mai bun exemplu din acest punct de vedere, dar promit solemn să dau tot ce e mai bun!


Sper că acest manifest a reușit să vă convingă măcar puțin și că de-acum încolo mă veți citit și pe De-ale Dianei! În bara laterală găsiți și un buton de subscribe 🙂


P.S. Facebook-ul rămâne același 🙂