După cum unii dintre voi știu, prefer să citesc cărțile în limba originală. Nu fac asta din snobism. Nici pentru că nu-i apreciez pe cei care fac traduceri în limba română sau desconsider calitatea muncii lor. Dimpotrivă, am tot respectul pentru ei. (Ba chiar am fost tare fericită să îi iau un interviu Patriciei Rădulescu pe vremea când aveam o frumoasă cu Booknation.ro). Atunci de ce fac chestia asta?
Am studiat la specializarea Limbi Moderne Aplicate în cadrul Facultății de Teologie, Litere, Istorie și Arte a Universității din Pitești – lucru cu care mă mândresc. Acolo am învățat multe lucruri pe care le-am aplicat în toate joburile mele anterioare și-n jobul actual. În plus, am mai învățat și multe lucruri despre cum se face o traducere corectă. Am devenit perfecționistă când vine vorba de traduceri. Când mă uit la un film, de pildă, urmăresc subtitrările doar pentru că îmi place să mă gândesc apoi cum aș fi realizat eu traducerea. Însă în cazul cărților mai e ceva…
Motivul pentru care prefer să citesc o carte în varianta originală în detrimentul unei traduceri oricât de reușite
Cunoscând meticulozitatea și numeroasele procedee implicate în procesul de traducere sunt conștientă de faptul că e imposibil să redai fidel ideile autorului. După cum vă scriam pe Illusion’s Street, procedeul de realizare este unul complex ce implică, printre altele:
- Împrumutul,
- Adaptarea,
- Parafrazarea,
- Amplificarea sau rezumarea textului sursă.
Aceasta însă o listă scurtă, evident. Mai multe despre acest proces, puteți citi în articolul de care v-am amintit. (Link-ul e în al doilea paragraf.)
În plus, ca traducător, te implici cumva personal în traducere. Cum îmi mărturisea și Patricia Rădulescu în interviul mai sus amintit:
Odată terminată traducerea, eu ajung să le duc dorul, o vreme, chiar și cărților care nu mi-au plăcut în mod special. Traducând, te atașezi de o carte cum te atașezi de o persoană apropiată: atât de intim, încât uiți să o judeci și, fără să-ți dai seama, ajungând să o iubești pentru ceea ce e.
O traducere este, prin urmare, un soi de colaborare tacită între traducător și scriitor. Nu mai vorbesc de traducerile de poezie. Astfel că prefer să citesc, când este posibil, cartea în varianta sa originală. Doar așa sunt sigură că înțeleg mesajul scriitorului și-i pot aprecia la justa sa valoare măiestria literară. Acesta e singurul motiv pentru care prefer să nu citesc traduceri.
Spre norocul meu, cunosc destule limbi străine la un nivel care să îmi permită să citesc fără mari probleme orice. Așa că întotdeauna când am de a face cu un scriitor care scrie în engleză, franceză sau spaniolă – caut mai întâi cartea în această limbă. De cele mai multe ori o găsesc, dacă nu o cumpăr în varianta în limba română. Desigur, există traduceri bune și traduceri mai puțin reușite. Însă asta nu e vina autorului, cred că ține și de prestigiul editurii (până la urmă ei decid cu cine colaborează). În fine, asta e altă discuție…
Voi citiți cărți în limba originală sau doar traduceri?
P.S.
Într-un articol viitor vă voi povesti de unde îmi cumpăr cărți în varianta originală.
24 Comments
Citesc in mare parte in limba romana, insa sunt si cazuri cand prefer originalul, mai ales cand vorbim de engleza. Unul dintre aceste cazuri se refera la cartile fantasy epic sau SF, unde traducerea contine multa adaptare, de multe ori (nu ca nu apreciez efortul traducatorilor, cum spuneai si tu). Eventual, le citesc si in engleza, si in romana. Un alt caz este cel al seriilor, daca editura romana merge foarte greu cu traducerile. De exemplu, am terminat cele 14 volume din Wheel of Time de ani de zile, la noi ritmul in care apar este foarte lent. Multe altele de asemenea. Cred ca o sa trebuiasca sa cumpar si ultimele patru volume din Poldark, vad ca editura nu le mai scoate, nu stiu de ce, din moment ce a scos deja opt si atata lume le asteapta.
Exact, nici eu nu citesc exclusiv cărți ne-traduse, cum a înțeles cineva de pe un grup. Mi-ar fi imposibil. Doar că uneori prefer varianta originală 🙂 E o chestie de gust și de circumstanțe 🙂
Recunosc, acum le prefer traduse. Am citit în liceu din obligaţie în engleză şi cred că aia cu “aşa trebuie” m-a făcut să mă zburlesc şi acum resping ideea din start.
Pe mine nu m-a obligat nimeni, poate asta e „problema”.
A fost interesnta experienta mea de a citi Baudelaire in editie bilingva, in traducerea lui Philippide, dar si a lui Sorescu in cea romano- spaniola.
Am mai citit cate ceva in franceza, dar putin. Am ramas, ca si Potecuta, la cartile in romana.
Ah, cred că a fost o experiență tare interesantă 🙂
Foarte interesant punctul tau de vedere. Si eu sunt de părere că o traducere influențează mult o carte. De multe ori ma intreb cum suna o frază sau un anumit pasaj in limba originală. Citesc de cele mai multe ori in romana, dar citesc si in alte limbi câteodată.
Da, e imposibil să nu îți dorești să cunoști și cuvintele autorului 🙂
Nu cred ca alegerea aceasta are legătură cu snobismul. Așa îți place, așa să faci, important e să citești!
Exact, important e să citim 🙂
98 % în limba română. Acum îmi este mai ușor așa, în graba cu care ne trecem viața. Dar îmi place să știu câte ceva despre traducător, e important.
Da, e mai ușor și da, e important traducătorul 🙂
Perfect de acord cu tine ! Am trait aceasta experienta a decalajului dintre cartea cititta in limba in care a fost scrisa si cea citita intr-o limba tradusa si am fost socata de cat diferite sunt cele doua versiuni. Parca citeam doua carti diferite. Si nu exista doar cazul in care traducerea a stricat, pur si smplu textul de origine, exista si cazuri in care traducatorul a creat, practic, alta scriitura. In ceea ce ma priveste , autorii francezi ii citesc in franceza. ESte singura limba straina pe care o stapanesc la un nivel care sa imi permita sa prind toate nuantele. In restul de cazuri … ma intreb doar cum o fi sunat povestea in limba de origine.
Fiecare limbă are subtilitățile ei, imposibil de redat în alta, oricât de bun ar fi traducătorul.
Prefer să citesc în limba română. Nu m-am gândit prea mult la aspectul prezentat de tine. Trebuie să stăpâneşti destul de bine mai multe limbi străine ptr a putea face acest lucru. Ori eu ce limbi ştiu, le ştiu la nivel conversațional, nu literar. Am citit în engleză „The fault in our stars”, am înțeles-o, dar m-a obosit cu toate că e scrisă uşor. Probabil creierul meu caută varianta mai simplă, sărind peste ideea că aş putea pierde din adevarata valoare a poveştii.
Da, trebuie să fii destul de sigur pe capacitățile lingvistice, nu are rost să îți obosești creierul citind 🙂
Intr-adevar, sunt diferente mari uneori intre original si traducere. Se pierde esenta. Insa, din comoditate le citesc de cele mai multe ori traduse.
Fiecare cu preferințele sale 🙂 până la urmă e important să citim 🙂
Sincer mai ales la cărțile non fictiune se pierde sensul. Citește p carte de dezvoltare personala în engleza și citește varianta tradusa și vei avea senzația ca citești o înșiruire de clișee în al doilea caz. Se simte altfel, se interpretează altfel când citești în limba originala în care au fost scrise.
Exact 🙂