Viața de cititor e cumva idealizată. Parcă prea ne văd toți stând într-un locșor comod cu o carte și o băutură aburindă lângă sau… mă rog, orice alt decor instagrammabil. Eh, dar avem și noi „problemele noastre existențiale”. Astăzi vă voi scrie despre ale mele dileme de cititoare modernă. Însă vă invit și pe voi să-mi scrieți despre ale voastre, iar la finalul săptămânii voi reveni cu un articol format din răspunsurile voastre 🙂
Ale mele dileme de cititoare modernă
Cartea în format fizic sau mai bine ebook?
Cei care mă citesc și pe Illusion’s Street știu deja că citesc destul de des cărți în format electronic, de fapt în ultima vreme cred că mi-am cumpărat mai multe ebooks decât cărți tipărite. Asta deoarece mi se par mai practice. Însă nimic nu se compară cu senzația de a ține în mână o carte tipărită…
Am citit cartea, mai are rost să mă uit la film? (sau viceversa)
Ah uite un lucru despre care se tot discută peste tot. E adevărat că un film nu are cum să surprindă tot ce se întâmplă într-o carte, dar nu toate filmele ce au la bază cărți sunt slabe. Mie, de pildă, mi-au plăcut tare mult Parfumul și Înainte să te cunosc – ambele filme bune ce au fost realizate după cărți la fel de bune.
Bine, sunt și filme care m-au dezamăgit și aici o să menționez Înainte să adorm și Mănâncă, roagă-te iubește. În ambele cazuri nu am trecut de jumătatea filmului, deși cărțile le-am devorat. Un caz aparte pentru mine sunt Memoriile unei gheișe și P.S. I Love You – deși filmele mi-au plăcut, cărțile nu prea m-au dat pe spare (ori aveam eu așteptări prea mari). În cazul acesta chiar sunt împărțită. De aceea cred că evit să citesc Fata dispărută.
Hardcover sau paperback?
Un hardcover arată tare bine, dar adesea e mai greu… Paperback-ul, în schimb e mai ușor. Dar asta nu-l face fragil?
O carte mega-promovată sau ceva mai puțin cunoscut?
Hmmm, e o vorbă conform căreia nu trebuie să te duci cu sacul la pomul lăudat. Dar tentația e mare, nu? Și ce să mai zic de comorile livrești încă nedescoperite pentru că nu beneficiază de aceiași promovare? Decizii, decizii…
Clasic sau contemporan?
Apreciez rafinamentul clasicului, dar vibe-ul contemporan mă atrage și el. Parcă sunt trasă în direcții opuse.
Mai citește cineva în autobuz?
De fiecare dată când am o carte tipărită cu mine în autobuz parcă simt cum toți se uită la mine. E greșit cumva să citești în autobuz? I se mai întâmplă asta cuiva?
Ce semn de carte se potrivește cu cartea asta?
Serios, eu chiar mă gândesc serios la asta. Nici nu știți cât mă bucur atunci când o carte are și un semn asortat 😀
Aici se încheie lista mea de dileme de cititoare modernă. Sunt tare curioasă dacă și vouă vă trec prin minte astfel de chestii. Evident, aștept și răspunsuri din partea domnilor (dar în acest caz voi redenumi articolul).
26 Comments
Prefer modelul clasic, mi se pare mai uşor de manevrat, nu ştiu de ce, pur şi simplu.
Am devorat şi eu cartea Înainte să adorm cu ani în urmă. Filmul abia acum l-am văzut, nici nu mai ştiu dacă au trecut două luni deşi atunci, după carte, îl căutam cu disperare. Cred că şi tu mi-ai zis unde îl găsesc. Faptul că a trecut atât de mult între ele m-a făcut să rezist la film.
Cu Mănâncă… e o poveste. Eram cred în concediu şi tocmai începea filmul. Curiozitatea m-a făcut să mă uit deşi nu citisem cartea şi am vrut să închid tv-ul dar na, am cedat. Şi din păcate asta m-a făcut să nu mai vreau cartea 🙁
Dar de obicei da, prefer să văd şi filmul după carte deşi am cam fost dezamăgită. Dar sunt căpoasă 😀
Despre mega promovări nu ştiu ce să zic. E drept că în unele cazuri mă feresc. Dar depinde mult şi de subiect. E una pe care nu am vrut să o citesc din cauza asta şi nu ştiu dacă e cazul să regret sau nu. Începe cu F şi e ultra mega cunoscută.
Nu citesc în autobuz sau maşină. Niciodată. Dintr-un motiv simplu: şi un sms dacă citesc pe telefon sau o frază din carte mă duce aproape de leşin, atât de rău îmi e. Deci nu pot deşi aş vrea. 🙁
În rest, nu am preferinţe.
Nici eu nu am citit cartea cu F. Nu regret, nu cred că e cazul. Cât despre Mănâncă… te înțeleg – și eu aș fi făcut la fel 🙂 În rest, ai grijă în trafic, nu citi 😀
Nu citesc, mă uit pe geam, departe, să nu ameţesc. Bine că nu conduc 😀
Eu amețesc uneori când mă uit pe geam 🙂
Citesc tot ce-mi gâdilă creierul, bineînțeles preponderent de călătorii😉😉😉 Dar problema mea e că în ultima vreme nu mai am timp și am vreo 4 cărți începute….
Îți faci tu timp… cândva 😀
Da..eu sunt taur fixist:)) citesc doar cărți în format clasic, citesc oricând am un moment, în stație,in autobuz, în metrou, la locul de joacă cabd e bubu in leagăn.. Nu mi place sa irosesc timpul. In general vreau sa citesc cartea daca am vazut filmul si vrea sa vad filmul daca am vazut cartea, la mine nu se anulează.
Și eu îmi doresc să văd/citesc filmul/cartea, doar că uneori sunt dezamăgită…
Mai am și eu unde din ele… Ce semn să aleg sau care variantă a cărții să o cumpăr,oare filmul nu va fi o pierdere de timp.
Cred că e imposibil să nu le avem 🙂
Mie mi s-a întâmplat să citesc în parc iar lumea să se uite ciudat la mine, ca și cum aș fi făcut ceva greșit, neobișnuit.
Oh, tare neplăcut 🙁
Îmi cumpăr mai multe cărți odată și prima dilemă este cu care să încep. Cu greu mă decid, după ce le citesc la toate începutul și mă țin de una singura. Apoi mă gândesc oare să rezist până la capăt sau să trag un pic cu ochiul la final. Mai trag cu ochiul, evident. În ceea ce privește formatul, nu știu de ce, prefer formatul clasic. De obicei sunt deschisă, dar … aici parcă prefer să simt totuși hârtia. Mai citesc câteodată în autobuz, când sunt singură. În mașină îmi este greu pentru că sunt de cele mai multe ori și cu Natalia. Și… mie îmi place să îndoi un pic pagina unde am rămas. Îmi place să treacă cu totul prin mâinile mele cartea. 🙂
Ah, uite că prima mi-a scăpat și mie mi se întâmplă 🙂 și a doua 🙂 Cât despre a treia, hârtia rulz 🙂 Despre Natalia ce să zic, e o scumpă (cel puțin pentru mine). 🙂 Nu văd indoitul cărților drept o crimă și eu fac asta uneori când nu am un semn de carte la îndemână 🙂
Eu până acum nu am avut probleme cu “uitatul ciudat” când am citit într-un spațiu public,din fericire, ba chiar unele persoane se opreau să vadă ce carte citesc și dacă îmi place :)). Eu am o colecție frumoasă de semne de carte, le schimb în funcție de ceea ce citesc, ce mi se pare că se potrivește cu coperta 🙂
Ah, ești tare norocoasă! Deci nu sunt singura care face așa cu semnele de carte 🙂
Format clasic, ba chiar sunt f conservatoare la asta. Nu am bucuria de a citi daca trec pe ebook.
Citesc ..unde ma apuca, unde pot, nu se uita nimeni ciudat la mine (pentru ca in metroul diminetilor mele sunt si altii care mai citesc carti. 🙂
Am vazut filme bune facute dupa carti, dar am vazut cateva si mai slabute.
Da, uneori vad filmul facut dupa o carte. Dar aleg sa il vad (sau nu) dupa distributie/regizor si nu ma astept ca el sa respecte cartea in totalitate.
Semnele de carte venite cu cartea…nope, nu imi plac. Asta pentru ca am seturi de semne de carte magneti (am gasit cateva pe care le iubesc efectiv, in Carturesti), sau altele facute de al meu copil, iar acestea sunt favoritele mele.
Indoiam candva colturile, dar nu o mai fac. Insa fac adnotari sau subliniez diverse prin carte, daca asta simt nevoia sa fac.
Da, depinde și distribuția mult în alegerea unui film și sigur, e greu să te aștepți ca filmul să respecte cartea, dar nici să o măcelărească… Și eu am semnele mele, le prefer pe ele în detrimentul celor ce vin cu cartea, dar trebuie musai să se potrivească… am eu un fix. Și dacă nu se potrivesc și nici cartea nu are nu mă apuc de ea până nu găsesc ceva. Am și eu câțiva magneți frumoși de la o librărie 🙂 de notat, am o agendă 🙂
Formatul ebook este practic dar prefer cartile clasice, feelingul este diferit. In general cartile sunt mai buine ca filmele, pentru ca nu ai limita la imaginatie si poti construi propriul film. dar exista si exceptii, filme surprinzatoare, extraordinare, care poate nu au depasit cartea dar in mod sigur trebuie vazute pentru ca sunt diferite (de exemplu Calauza, Odiseea spatiala). cat despre restul intrebarilor…paperback, pentru comoditate, cu grija fata de carti. Hardcover doar daca respectiva carte este un „obiect” in sine. Imi place sa descopar autori necunoscuti dar si cei celebri sunt celebri cu motiv, nu? Prefer literatura contemporana, cea clasica tine de cultura generala dar cred ca literatura moderna se potriveste mai mult paradigmei actuale.
Bune răspunsuri 🙂
Mie imi e cam frica sa ma uit la filmele dupa carti. In 99% din cazuri sunt dezamagita si parca tot ma tenteaza cate unul.
De cele mai multe ori văd filmele înaintea cărții, așa mai merge. Invers e mai greu…
Ce funny mi se pare partea cu asortarea semnelor de carte, zici ca au știut de tine când au început sa scoată și carti însoțite de semne de carte. Nu înțeleg diferența hardcover și paperback. Ma ajuți te rog frumos? Mulțumesc
Hardcover sunt cele cu coperta cartonată, mai groasă. Paperback – sunt cărțile cu copertă normală 🙂