Șeful bully sau coșmarul de la locul de muncă

șeful bully
sursa: communicaid.com

Printre cele mai rele lucruri la un loc de muncă se numără șeful bully. Un mod bun de a-l descrie ar fi anti-managerul ideal. Își demotivează subalternii cu caracterul său autoritar, îi intimidează, îi hărtuiește chiar și în timpul liber. Ce nu-și dau ei seama e că acest tip de comportament afectează și modul în care compania lor este văzută.

În fine, discuția pe un astfel de subiect e tare lungă. Bullying-ul la locul de muncă a fost și este o realitate în multe companii. Ce mi-am propus eu pentru astăzi, în schimb, este să vă povestesc despre primul meu loc de muncă și despre șeful pe care l-am avut acolo.

Șeful bully – sau de ce mi-am urât primul loc de muncă

Acum câțiva ani, pe când eram proaspăt absolventă de master îmi căutam de muncă. Mă tot loveam de răspunsul standard precum: nu aveți suficientă experiență. Alții au fost mai „inventivi” și mi-au spus că sunt prea tânără și că nu vor pe cineva care va rămâne imediat însărcinată. În fine, ați prins ideea. Însă am crezut că m-a lovit norocul fix în ziua în care mi-am luat adeverința ce ținea loc de diplomă de la universitate. Fusesem acceptată la primul meu job.

Bucurie mare, mai ales în primele două săptămâni căci șefii plecaseră în concediu. Colegii erau destinși, învățam și chiar eram convinsă că îmi va plăcea acolo. Totuși, eram cumva contrariată de faptul că toți se temeau de managerul firmei. La interviu îmi păruse o persoană extrem de educată și calmă. Îmi ziceam că e normal, era șeful până la urmă… Eh, când s-a întors, am realizat că nu era atât de normal.

În prima zi, i-a strâns pe toți cei vechi în sala de ședințe și a început să țipe la ei. Evident, injuriile nu au lipsit. Eu și încă un coleg am fost cruțați doar pentru că eram noi. Țipetele au devenit ceva obișnuit În altă dimineață am găsit în bucătărie pahare de vin, doze de bere și dezordine în biroul lui. Ghiciți cine a făcut curat? Noi… Însă cel rău lucru era faptul că pe cei noi angajați ne suna la ore extrem de târzii (gen 3-4 dimineața) și ne întreba diverse lucruri legate de job. Era vai și amar dacă nu știam. Chiar și o greșeală cât de mică era taxată sever.

Am scăpat totuși…

Nu mai dormeam de frică. Mă uitam încontinuu la televizor, mai ales la desene animate pentru că erau mai colorate și astfel nu reușeam să închid ochii. Plecam de la muncă cu frică. Acolo stăteam cu frică. Acasă la fel…

Asta până când s-au sesizat ai mei și mi-au spus că nu mai pot continua așa. Nici ei ca lucrători în producție nu erau tratați așa. Mai bine îmi dădeam demisia și continuam să îmi caut de lucru.

Asta am și făcut. Inițial mi s-a părut ciudat, până la urmă în România, schimbatul joburilor e încă privit cu reticență. Dar a fost o cel mai bun lucru pe care-l puteam face pentru mine și sănătatea mea.

Ce am învățat din experiența cu șeful bully?

Oricât de nefastă a fost acea experiență am învățat totuși un lucru important. Nu trebuie să accepți orice doar de dragul de a avea un job.

Voi ați avut astfel de experiențe? Cât de nociv credeți că poate fi un astfel de șef? Ați fi procedat altfel în locul meu?

Sharing is caring:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pinterest
Share on whatsapp
Share on email

Ori poate vrei să fii la curent cu tot ce scriu?

Introdu adresa de mail în căsuța de mai jos și te anunț de fiecare dată când public!

 

Loading
© dealedianei.ro, 2021
%d blogeri au apreciat: