Cărți ce merită traduse: Browse – The World in Bookshops

Dacă tot am început să vă povestesc despre vacanța în Turcia, nu pot să nu vă scriu și despre cartea ce m-a însoțit în această perioadă. Așa cum v-am spus, nu am vrut să iau cu mine Vara în care mama a avut ochii verzi din cauza stării pe care mi-o crea. M-am pus pe căutat alte opțiuni și-am ținut neapărat să aleg ceva scris de un autor turc. Evident, am început căutarea cu Elif Shafak în minte. (Se putea altfel? O ador!). Aș fi putut alege un roman de-al ei, dar m-am oprit la o antologie disponibilă momentan doar în limba engleză: Browse – The World in Bookshops. Nu cred că puteam face o alegere mai bună.

Ce este Browse – The World in Bookshops?

Browse este o colecție de povești scrise de autori din diferite țări de pe glob având ca subiect principal librăriile. Pe lângă Elif Shafak, în paginile acestei cărți am mai găsit și alți autori cunoscuți mie precum: Ali Smith, Daniel Kehlmann. Însă am avut și ocazia de a descoperi autori noi precum Andrey Kurkov, Juan Gabriel Vasquez, Sasa Stanišić, Yiyun Li, Alla Al Aswany și alții. Toate poveștile sunt povești ale devenirii lor, ale pătrunderii în lumea cărții, ale începuturilor scriitoricești. Însă, mai mult de atât sunt oglinzi ale diferitelor culturi din care fac parte.

După cum Henry Hitchings subliniază în minunata introducere, Browse – The World in Bookshops este un elogiu adus cărții și locului magic de unde cititorii și le procură „[…] o grădină secretă, un soi de butoi cu pulbere, un loc de protest împotriva banalității și superficialității din mediul înconjurător […] singurul tip de grotă care, în același timp, este și far” (traducere din engleză).

Despre câteva dinte poveștile care mi-au atras atenția din carte

Toate poveștile cuprinse în Browse – The World in Bookshops au ceva special. Un parfum al unui loc îndepărtat sau poate unul destul de familiar. Un stil nou de scriitură. O poveste bună. Un ceva. Pur și simplu fiecare te prinde. Însă unele m-au prins mai mult decât altele, despre acelea vă voi povesti acum.

Ali Smith ne poartă în vremurile în care făcea voluntariat la o „librărie second hand” (să-i zicem). Cărțile care treceau prin mâna ei erau mai mult decât… cărți – erau purtători de istorii personale. O fotografie folosită ca semn de carte și mai apoi uitată, o dedicație scrisă cu migală pe prima pagină sau cine știe ce alte adnotări. Cărțile, până la urmă, se încarcă cu povești și după tipărire, nu?

Andrey Kurkov m-a uimit cu o poveste plasată în… Chernivtsi – adică, pe românește, în Cernăuți. Aici el frecventa o librărie cu o ofertă eclectică de cărți: Bukinist unde descoperise o carte al cărei autor parcă se evaporase între timp. (Deși viața îi va dovedi contrariul).

Juan Gabriel Vasquez a scris despre librăriile pe care le vizita, cărțile pe care le citea. Însă, mai ales, despre cum își imagina el propriile cărți pe rafturile librăriilor înainte de a fi publicat și despre emoția de a-și găsi mai apoi cărțile fix unde se aștepta: lângă cele ale lui Mario Vargas Llosa. Cred că orice scriitor aspirant are astfel de gânduri.

Sasa Stanišić și Yiyun Li m-au cucerit prin viziunile lor. Primul a scris despre relația lui cu vânzătorul său de cărți de parcă ar fi fost scrisă din perspectiva unui dependent de substanțe interzise care își descrie dealer-ul. (Sincer, nu-i departe de adevăr, orice cititor împătimit o știe.) În schimb, scriitoarea de origine chinezo-americană și-a scris povestea precum un basm (pentru că, nu-i așa, tot ce are un final fericit se poate numi basm).

Alla Al Aswany ne arată în povestea sa cum cărțile pot schimba o societate în bine. Față de ceilalți, el nu a povestit despre o librărie ce l-a fascinat, ci despre o lansare pe care a avut-o la o librărie din Cairo în anul 2011 fix înaintea revoltelor.

Elif Shafak închide antologia cu o poveste despre transformarea ei într-un cititor, deși începuturile vieții ei nu au post prea… livrești. Descoperiți voi cum a fost, dacă sunteți curioși!

Cum am citit Browse – The World in Bookshops?

Cu încântare. Nici nu îmi dădeam seama cum trecea timpul. Până la urmă, cum să nu-i placă unui cititor să descopere poveștile despre cărți și librării ale altor cititori? În plus, stilurile și abordările sunt atât de diferite încât nici nu ai cum să te plictisești. Aș spune că e o carte pe gustul oricui… sau pe gustul multora.

De ce cred că merită tradusă?

Proza scurtă nu prea are succes în România. (Cel puțin așa văd eu lucrurile). Însă o astfel de carte eu cred că va atrage cititorii. Fiecare are un ceva ce prinde, ceva în care mulți poate se regăsesc… Iar prin multitudinea de stiluri, cu siguranță și cititorii mai rafinați vor găsi ceva pe gustul lor!

Dacă v-am făcut curioși, găsiți cartea în variantă ebook pe Amazon (eu așa am achiziționat-o) sau o puteți comanda în variantă tipărită de pe Libris. Chiar sunt curioasă dacă ați citi o astfel de carte!

P.S.

Nu uitați că mă găsiți și pe alte coclauri: