Jurnal – 3 august 2019

Vocea lui Caro Emerald iese suav cum doar ea poate din boxă, dar nu poate îmbrăca de tot camera. Prin fereastra deschisă pătrunde vocea unor fetițe ce se joacă în spatele blocului. Și ele cântă, dar altceva: Nu mi-e frică de bau-bau. Cumva, melodia asta se potrivește mai bine cu zilele acestea decât cea a lui Caro. Dar oare cât înțeleg ele, niște copile, din tot ce se întâmplă? Hmmmm?

Dar despre asta puțin mai jos. Vreau să încep această filă de jurnal altfel.

Jurnal…

…de suflet

Săptămâna asta nu știu cum a trecut. Printre știri, revolte, timpul cumva s-a comprimat. Uneori mă întreb cât o să ne mai suporte așa? (Spuneam că vreau să-l încep altfel, nu prea mi-a ieșit, nu?)

Am terminat de citit Am3zia de Cristina Lincu. O lectură un pic grea, dar tulburătoare. Promit să revin cu impresii luni. Sigur vă va stârni și vouă curiozitatea.

Am învățat că sunt o proastă care suferă de optimism. Trăiesc în țara lui merge-și-așa, țara unde tot PCR-ul e la putere (doar că semnificația acronimului e diferită), țara senzaționalului și a siliconului, țara JMecheriei (scris intenționat cu JM, căci EI – așa scriu acest cuvânt). Uneori mă întreb de ce nu aplic pentru mobilitate în afara țării? Aș putea, doar îmi tocesc neuronii într-o multinațională…

…pragmatic

În sâmbăta asta nu am făcut multe. Am gătit. Am făcut curat. Am citit bloguri și, pe lângă ele, știri pe același subiect. Știți voi care. Oare vreodată vom putea lăsa liniștite familiile pentru a-și plânge morții? Cât mai e despicat firul în patru, de inventat lucruri? Când îl vom lăsa pe „pe vremea mea” și pe „eu nu”? Fiecare are propriul său mod de a trăi, comparațiile sunt inutile. Singurul lucru care mă revoltă e indiferența autorităților, dar… tot am scris mai sus de PCR-ul actual.

Pe bloguri, așa cum v-am promis în jurnalul de scris, vreau să scriu mai des. Sper să și reușesc! 🙂 La fel, mi-am propus să fiu mai activă și pe rețelele sociale.

Dar voi ce mai faceți, dragilor?

D.

P.S.

Nu uitați că mă mai găsiți și aici: