The Talks: Despre diversitatea în gândire

TED-ul de azi îmi e tare drag din două motive. Unul din ele este subiectul abordat: diversitatea în gândire. Însă motivul principal este oratoarea: scriitoarea mea preferată, idolul meu în viață, ș.a.m.d – Elif Shafak. Nu mai lungesc inutil introducerea. Vă las s-o ascultați. (Sub video vă las linkul către traducere, doar selectați limba română din listă).

Traducerea este aici.

Elif își începe discursul vorbind despre ceea ce stăpânește cel mai bine: cuvântul. Pentru ea, orice cuvânt are un gust. Adoră să le exploreze aromele. „Creativitate”, „egalitate”, „iubire”, „revoluție” reprezintă pentru ea o paletă diversă și complexă de gusturi. Însă, cel mai pregnant dintre toate, este gustul lăsat de cuvântul „patrie”. Pentru ea, gustul este unul tulburător: scorțișoară, apă de trandafiri și mere aurii. Însă dedesubt e o tentă ascuțită ca de urzică și păpădie. Un gust dulce-amar pe care cu siguranță și mulți dintre noi îl simt atunci când se gândesc la România.

Cum a ajuns amărăciune să se amestece aici? Politici învechite, mentalități închistate, refuzul de a accepta și alte puncte de vedere – iată cauzele. Iar acestea au mai dus la ceva, un cuvânt cu gust metalic (zic eu): izolare.

Diversitatea în gândire înseamnă opusul a toate acestea. Ea înseamnă mai mult decât acceptarea diferențelor de etnie, rasă, educație, înclinații sexuale, caracter. Ea implică și a învăța de la fiecare câte ceva. Și aici mă refer nu neapărat la a fi ca ei, ci și la a fi mai bun decât ei.

diversitatea în gândire
sursa: @theportraitnextdoor pe unsplash.com

Deci ce este, până la urmă diversitatea în gândire?

Diversitatea în gândire înseamnă multe. Acceptare e primul sens. Libertate e cel de-al doilea, dar e la fel de pregnant. Unitate – și asta, da. Renunțarea la prejudecăți – clar.

E clar: nu putem fi toți la fel. Însă acceptându-ne și descoperind lucruri noi unii de la alții devenim mai puternici. Devenim un singur trib: omenirea. Poate de aceea, spre final, Elif ne lasă cu un cuvânt: yurt. În turcă, acesta înseamnă patrie. Dar mai înseamnă și „cort folosit de triburile nomade”. Până la urmă, ce e pământul dacă nu un cort imens în care locuim cu toții?

În încheiere, aș vrea să aflu două lucruri de la voi. Primul: voi ce părere aveți despre această diversitate și acceptare a diferențelor? Al doilea: ce gust are pentru voi cuvântul „patrie”? (Eu o să vă răspund la a doua întrebare săptămâna viitoare pe Illusion’s Street. Promit!)


P.S.

Nu uitați să mă urmăriți și pe:

O după-amiază minunată, dragilor!

D.


Sharing is caring:

Ori poate vrei să fii la curent cu tot ce scriu?

Introdu adresa de mail în căsuța de mai jos și te anunț de fiecare dată când public!

 

Loading