The Talks: Femei lider – avem oare prea puține?

femei lider
sursa foto: unsplash.com

În facultate am completat un chestionar referitor la apartenența la un grup social discriminat. Trebuia pur și simplu să bifez dacă aparțin unor grupuri. Una din variantele de răspuns era „femei”. Am fost uimită de varianta asta de răspuns. Am ezitat o clipă și-am mers mai departe fără să bifez. Nu m-am simțit niciodată discriminată… până atunci.

Însă, gândindu-mă mai bine, deși eu personal nu simt acest lucru, poate există totuși o oarecare doză de discriminare în ceea ce privește femeile. Și nu mă refer doar la România. E un fenomen la scară globală. De exemplu, în SUA, pentru același job bărbații sunt mult mai bine plătiți. În Franța, la fel, există destule diferențe în ceea legătură cu acest aspect. La noi? Ce mai pot zice? Chiar și eu am fost respinsă la un interviu de angajare pe motiv că sunt o femeie tânără (dar despre asta o să vă povestesc într-un alt articol). Și, rămânând în aceeași zonă, voi câte femei lider știți? (Mă refer aici la femei în poziții de management, dar și la femei cu funcții importante în politică – exclus marionete). Așa-i că nu-s chiar atât de multe?

Subiectul TED-ului de astăzi e chiar acesta: de ce nu avem mai multe femei lider?

Traducere aici.

Acum oricine are acces la educație. Nici nu mai există restricții legate de sex pe piața muncii (am văzut niște șoferițe de camion grozave). Însă multe femei încă aleg să se ocupe de familii mai întâi și apoi de carierele lor. Sau își pun singure bariere căci, nu-i așa, suntem „sexul slab”. Ei bine, adevărul e că nu suntem deloc slabe. O femeie poate duce și un job și treburile casnice, nu-i ușor, dar are această capacitate.

Ce ne trebuie nouă e un imbold pentru a ieși de sub această carapace! Avem nevoie de exemple, atât pentru noi, cât și pentru fiicele și nepoatele noastre mai mici! Avem nevoie să mai agățăm șorțul în cui, să ne luăm atenția de la mâncarea de pe foc și să arătăm lumii că femeile sunt puternice! Să arătăm că acolo unde sunt femei lider, lucrurile merg ca pe roate.

Voi ce credeți?



36 thoughts on “The Talks: Femei lider – avem oare prea puține?”

  • Femeile pot face orice dacă își propun. Problema este că nu se pot degreva cele „specifice”. Sau cel puțin, nu toate. Vrei să fii manager? Foarte bine. Vrei să fii șoferiță de TIR? Ok. Vrei să fii nomad digital? Perfect. Dar dacă asta afectează menajul și educația copiilor, ai dat de dracu’.
    Asta este mentalitatea. Faci ce te taie capul, dar să-ți rămână timp și energie să fii mamă, soție, gospodină, menajeră. Vrei menajeră și bonă, le plătești din banii tăi, nu din banii lui de bere.

  • Cu totala lipsa de modestie anunt ca eu sunt o femeie lider. Sunt femeie, sunt mama si manager (corporatist) deopotriva. Cand ma dau jos de pe tocuri (a nu se intelege ca mereu port tocuri la birou 😏) , imi trag hainele de parc pe mine si ies in parc cu kiddo. Sau la patinaj. Sau la inot. Sau la sala- doar eu.
    Da, e drept, mai intai mi-am „construit” o cariera. Apoi am avut copilul. Adica la ..38. Yeap!

    Cat despre discriminare pe motiv de sex..sau de varsta…pot spune ca le-am simtit. In ultimul an, de cand am mers la cateva interviuri pt alte joburi.
    De fapt, dupa un interviu, am aflat ca am fost „cautata” pe google, mi-a fost „descoperit” blogul (nu ca l-as tine ascuns!) si nu am fost aleasa pt ca..mama singura.

    Iar acesta a fost sutul in fund care m-a determinat sa incep sa ma gandesc foarte serios sa devin..femeie antreprenor. Work in progress…😊

    Da, femeile pot face multe. Daca au incredere in ele. Si…o mana de oameni in iur, care sa le incurajeze. Sustina. Suntem puternice. Cand avem incredere in noi. 😏

    • Uneori modestia nu-și are rostul. Felicitările mele, Vio! Ești un exemplu! Și eu mă focusez pe carieră în acest moment al vieții mele, mi se pare că acesta e traseul logic.

  • Când mi s-a întâmplat sa fiu discriminata, pentru ca am fost cea mai rapida dintre toți cei 300 miliarde de “spiriduși” și m-am născut femeie, le spun cu mare drag >Cei mai puternici bărbați, tot au fost născuți, educați, crescuți de o femeie.<

    De fapt, femeia are o putere de care nu e conștientă nici măcar ea.
    Cu evoluția umanității, s-a mărit % celor care și-au dat seama și s-au pus pe treaba ( mare respect pentru ele)!
    Cele care nu o fac, au o singura justificare, le place sa traiască așa.
    Cu ani in urma ma luptam și eu cu morile de vânt (unele dintre prietenele, rudele mele). Astăzi am înțeles, de fapt ele își doresc asta, le este frica sa meargă mai departe, singure sau nu. Le e frica de responsabilități, de lupte, vijelii și lume. Au zona lor de confort, cu care se multumesc.
    Cât tine de cele care au o cariera, sunt cineva, au familie, copii, soț plus multe alte preocupări. Exemple de urmat. Femei puternice, care muncesc, au dorința, nu renunța niciodată. Lor le este mult mai greu, au mult mai multe responsabilități, și lista continua…
    Chiar dacă se lupta ei, cei cu discriminarea, oricum nu vor reuși. O femeie are puteri de care ei știu, le e frica, de aceea vor sa o țină in umbra.

    • Așa este: o femeie are un soi de focar intern de putere. Trebuie doar să realizeze potențialul pe care-l are și va fi de neoprit!

  • Nu cred ca e vorba aici de studii, educatie, nici macar forta. Sunt sute, mii de ani chiar in care femeile au fost impiedicate sa se manifeste altfel decat fiinte de decor, bune pentru procreere, placere si buna functionare a gospodariei. In conditiile in care, cu toate aceste oprelisti, adeseori femeile au condus din umbra sau cel putin au influentat in mare masura deciziile la nivel inalt. E o chestiune in principiu de mentalitate, de traditie, de concurenta la putere. Chiar daca primesc aceeasi educatie formala, acasa fetele si baietii nu sunt tratati exact la fel. Adeseori fetele care au frati aud replica: “dar el e baiat”. Usor, usor, se intrevad schimbari, dar sa nu uitam ca acum un secol femeile nici nu aveau drept de vot, in majoritatea tarilor. E un proces de durata.

    • Da, e un proces destul de lung și încă mai e de lucru. Multe femei încă nu au curaj să iasă din carapace…

  • Nu știu dacă avem chiar așa o problemă discriminatorie în ceea ce ne privește… Adică, eu nu am simțit. Am ajuns coordonator de școală în anul 3 de învățământ și nu m-am luptat prea tare… Cred că am avut eu un pic mai mult noroc.

  • Eu cred ca suntem perfect capabile sa fim lideri. Acum, depinde de aspiratiile fiecareia dintre noi. Oprelisti, sa zic asa, din cauza sexului exista din pacate si vor exista mereu. Insa asta nu ne impiedica sa incercam. Un articol foarte bun!

  • Cred ca discriminarea exista intr-o anume masura, deși la noi suntem învățate ca trebuie sa stim sa facem de toate. Eu nu sunt feministă, cred ca femeile ar trebui sa fie femei iar bărbații bărbați, mie imi plac rolurile. Pe de altă parte, în ziua de azi sa zici sau sa crezi ca nu poti sa faci ceva doar pentru că ești femeie, nu mi se pare realist. Putem face orice.

  • In primul rand as vrea sa te felicit pentru articol! In al doilea rand, nu cred ca m-am simtit vreodata discriminata pentru ca sunt femeie. Lucrez de ceva ani in domeniul auto care este, sa-i zicem, “barbatesc” si cu toate acestea nu am resimtit ca as fi dezavantajata in vreun fel, ba chiar dimpotriva. Poate ca am avut eu noroc. Am auzit insa multe cazuri in care femeile au fost discriminate numai pentru ca erau femei.

  • Discriminarea asta pe motive se sex se întâmplă peste tot în lume și din fericire, cazurile sunt din ce în ce mai puține. Totul ține de educație, de atitudine, diferă de la un caz la altul. Iar în societatea noastră românească, proaspăt ieșită de sub ghearele comuniste, percepția aceea cum ca femeia trebuie să stea acasă, să aibă grijă de copii, să facă de mâncare familiei, să facă curățenie, este adând înrădăcinată. Tot mai multe femei ies de sub carapacea aceasta și uite că-s văzute niște anormale. Dar femeile pot face orice pe lumea asta și de foarte multe ori chiar mai bine decât bărbații.

    • Chiar mi-ar plăcea să fie mult mai multe femei care să iasă de sub carapace. Sunt multe domenii în care ne descurcăm mult mai bine decât bărbații datorită empatie și nu numai.

  • Iar vii cu un subiect interesant ! Felicitări ! Este adevărat că femeile realizează mai mult în viață decât bărbații, însă a fi mamă, femeie și leader implică multe sacrificii. În Franța există discriminări la salariu, însă este foarte normal să îți iei o menajeră să te scape de 3 ore pe săptămână de dat cu cârpă, aspirator și mop.
    Trebuie să acceptăm că nu putem să le facem pe toate și să ne lăsăm ajutate.
    Atunci când vrei 3 copii, este normal să pierzi 2 sau 3 ani de carieră. Și tot în Franța, se stă în concediu de maternitate 4 luni, și nu 2 ani, ca în România.. De unde rezultă și independența femeii

    • Știu care sunt condițiile din Franța căci eu lucrez doar cu partea franceză a grupului Renault și da, nici acolo nu e totul roz. Aud asta mereu de la colegele mele. Fiecare cultură are specificul ei, dar cred că e un fenomen la scară globală (deși noțiunea de discriminare diferă de la țară la alta). Clar, o femeie face mai multe sacrificii decât un bărbat, uneori chiar am impresia că nu noi suntem sexul slab.

  • Subiectul este extrem de ofertant din punct de vedere al discuțiilor care se pot naște de aici… Chestia cu femeia lider ține, din punctul meu de vedere, de educația fiecăreia dintre noi, de societatea în care trăim, de epoca istorică etc etc. În Anglia secolului al XIX-lea femeile încă publicau romane sub pseudonime masculine doar pentru faptul că nu era dat unei femei să iasă în evidență în societate. Iar azi, în Grecia de exemplu există muuulte exemple de matriarhat neaoș, de bunici, soacre, mame care administrează și coordonează viața fiilor și a ginerilor 🙂 Eu cred că timpurile sunt generoase cu noi, că ne bucurăm de șanse egale cu bărbații și că nu ne oprește practic nimic. O femeie se dezvoltă dacă este și sprijinită de partenerul de viață. Dar trebuie să recunoaștem că rolurile de mamă și soție le avem în gene, instinctiv știm cum să ne alinăm copilașii atunci când plâng. Suntem femei atunci când ne împlinim toate ”harurile” primite, pentru că lumea are nevoie și de gingășia și abnegația femeilor, nu doar de targeturi îndeplinite la birou.

    • Da, sunt unele lucruri înscrise în genele noastre. Precum femeile din Grecia care au această putere întiparită în ele. Într-adevăr trăim în vremuri privilegiate, doar unii au rămas cu mintea înapoiată…

  • Am avut o carieră de succes, am o familie frumoasă pentru care am fost mamă și soție cu norma întreagă, sunt o femeie împlinită. Am fost lider și nu m-am simțit discriminata pentru că nu am dat voie să se întâmple asta. Cred că totul ține de atitudine, înțelepciune, curaj și, mai ales, respect. De sine și de ceilalți!
    Felicitări!

  • Noi, femeile suntem foarte puternice. Ne lipseste doar increderea in noi si curajul de a face un pas in fata si de a nu accepta discriminarile. Acestea inca exista si vor mai exista, dar eu zic ca mergem spre bine.

Leave a Reply