Când eram mici , eram parte dintr-o gherilă care băga spaima-n vecini – mai ales în cei mai bătrâni, de exemplu doamna C. Gălăgia din fața blocului a fost responsabilitatea noastră o perioadă. Apoi am predat ștafeta. O bună perioadă nu am avut probleme, nu mă deranja hărmălaia – nici când învățam pentru teze sau examene, nici când veneam obosită de la job.
Însă de la o vreme observ că se întâmplă ceva. Am început cumva să mă transform în doamna C. Asta… sau sunt doar terifiată de ceea de aud.
Noi când eram mici ascultam Andre. Nu era cea mai bună muzică, cea mai inteligentă, cea mai… Dar copiii din ziua de azi ascultă melodii cu versuri de genul „cobor din mașină și miros a cocaină, metamfetamină cristalină” (citat aproximativ). Pe lângă asta, „Moșule, ce tânăr ești!” pare un cântec de leagăn.
Noi ne jucam rațele și vânătorii, măgărușul și altele. Copiii din ziua de azi mai că-ți sparg geamul dacă stai la parter. OK, poate și nouă ne mai scăpa, dar credeți-mă, sunt copii care fac asta intenționat mai nou. Am pățit asta de câteva ori.
Noi făceam plăcinte și salam de biscuiți din nisip și var. Odată, am făcut unul atât de reușit încât nepoata doamnei C. a păcălit-o că-i real… Iar ea era să-l servească unei vecine. Copiii din ziua de azi nu ar face asta, sunt prea ocupați să stea cu nasul în telefoane sau să alerge pe cum s-or numi plăcile alea gen skateboard care merg singure.
Să mai zic de vocabular? Mai bine nu. Dar de exemplele pe care ei le au? Mai bine mă abțin și aici.
Gălăgia din fața blocului a devenit, dintr-o distracție, un vacarm. Ori am îmbătrânit eu, ori chiar s-a degradat totul. Întotdeauna mi-au plăcut copiii, n-am avut probleme cu jocurile lor, cu agitația lor care a fost și-a mea (recunosc). Însă de la o vreme totul parcă s-a dus de râpă. Copilăria nu mai e ce-a fost: e presărată cu cuvinte urâte, lipsită de jocuri, de interes…
A cui e vina? A părinților? A școlii? A internetului? Greu de zis…
Un lucru e clar, cel puțin pentru mine. Eu nu-mi voi alunga copiii în fața blocului. Nu-i voi neglija. La cum e acum gălăgia din fața blocului, sigur i-ar strica. Asta nu înseamnă că voi cădea în extrema cealaltă, a mamelor care-și țin copiii într-o bulă. Voi fi doar atentă, extrem de atentă.
12 Comments
Cu siguranță, părinții sunt responsabili. Îi trimit afară ca să nu facă gălăgie în casă. Că ei sunt obosiți și trebuie să se odihnească. Am avut surpriza asta și în vacanță.
De ceva vreme și eu m-am transformat în doamna C. Numai că eu nu am o problemă cu copiii, ci cu adulții. Care transformă spațiul dintre blocuri în loc de evenimente. De la 10 dimineața până 1 -2 noaptea urlă muzica și sfârâie grătarele. Nu poți să te odihnești, nu poți să aerisești.
Copiii de la cine să învețe?
Daaa, ce-i drept au și de la cine învața. Sincer, nu știu cum se pot unui odihni dacă afară e vacarm…
Gălăgia din fața blocului nu-mi place nici mie. Surprinzător, aici încă văd copii cu pături întinse pe treptele de la intrare, joacă cărți ori au păpuși și tot felul de chestii pe care mi-aș fi dorit și eu să le am. Știi tu, gen truse de doctor, de bucătărie. E drept, încă sunt copile de 5-6 ani, când or mai crește probabil alta va fi situația.
La mine, copilele de aceeași vârstă ies cu o boxă ce m-a terorizat toată vara…
Cred ca de asta am ales sa ne construim o casa la tara, desi am stat la bloc o viata si cred ca facem parte din aceeasi generatie, aceleasi jocuri, aceeasi muzica. Chiar daca pentru asta suntem departe pentru cine stie cat timp, m-am asigurat ca pot sa si aerisesc, sa ascult pasarelele sau sa lenevesc pe sezlong cand simt nevoia. 🙂
E bine așa 🙂 liniște și pace 🙂 inițial m-am bucurat, am zis că atunci când voi avea un copil va avea cu cine să se joace, dar vacarmul ăsta e nesuportat.
Eu stau la etajul 6, nu se aude atât de tare, dar sincer, nici nu am prea văzut copii pe afară. Poate au alt loc de adunare. În schimb, noaptea, mai opreşte câte un „jmecher” cu boxele la maxim, să audă tot cartierul că el are boxe-n maşină. Pe ăştia i-aş perpeli puţin la foc mic.
Eu am o grămadă, dacă vrei îți dau și ție 😀 😀 😀 jmecheri din ăștia cum ai tu, în schimb, nu am… deja era prea mult.
Facem schimb? 😀 😀
Hmmm. Cred că e același lucru 🙁 dar pentru varietate merge 😂
Gata, batem palma! 😀
S-a făcut!