Book Tag: Monștrii literari

Îmi era tare dor de o leapșă bună, așa că în clipa în care am văzut leapșa asta făinuță la Ana, m-am băgat și eu în horă. Tema acestui book tag sunt monștrii literari, însă nu trebuie să vă duceți cu gândul doar la cărțile de groază, Până la urmă, putem vorbi și de monștrii sacri ai literaturi sau… există și monștri prietenoși (ați văzut Monster Inc. sau Casper?).

Și, ca să vedeți cât de faină e leapșa aceasta, ea s-a propagat tocmai din Mexic, creatorii ei fiind Miscret și Caronte. Book tag-ul a apărut prima dată pe La Biblioteca de Ailuz. În mod normal, tag-ul ar trebui dat mai departe către cinci persoane, dar eu mă simt darnică și las lista deschisă. Trebuie doar să menționați de unde ați preluat tag-ul și cine sunt inițiatorii săi.

Și-acum să vedem care-s monștrii literari în viziunea mea! Enjoy 🙂

Dracula: Cartea pe care nu ai putut să o lași din mână până nu ai terminat-o de citit.

Prima carte care-mi vine în minte acum e Înainte să adorm de S.J. Watson. Însă au mai fost și altele.

Blair Witch: Cartea pe care ai luat-o, ai lăsat-o și te-ai întors din nou la ea, în mod repetat, până când ai terminat-o în cele din urmă.

De obicei, atunci când las o carte nu mai revin la ea. Însă vara aceasta am făcut o mică pauză de la Vara în care mama a avut ochii verzi și apoi am revenit. Se pune?

Edward Cullen: Cartea care a promis că te va speria. O carte la care ai crezut că o să mori de frică și la care, în cele din urmă, ai murit de râs.

Aici o să spun pas. Nu am întâlnit nicio carte de genul acesta. În plus, eu am fost #teamJacob (puteți să aruncați cu roșii, chiar nu mai am în frigider).

Frankenstein: O carte grea și rigidă. O carte cu un complot sau o narațiune atât de lentă, încât ți-a trebuit mult timp să o citeșți.

Nu-i neapărat rigidă, dar mi se pare că acțiunea se dezvoltă greu în cartea pe care o citesc acum: Povestea Slujitoarei de Margaret Atwood.

Omul lup: Carte sălbatică. Cartea care a scos la iveală partea ta mai sălbatică.

O să menționez aici trilogia Red Sparrow din care a apărut momentan doar volumul 1 tradus în română.

Casper: Carte ușoară. O carte atât de ușoară, încât abia ai observat-o. Poate fi și acea carte pe care nu ți-o vei aminti niciodată.

Mă tot chinui să-mi amintesc de o carte citită în adolescență. Era ceva cu niște câini și niște bărci. În fine. Totuși, vă mai menționez o carte aici. E micuță și nici nu-ți dai seama când o citești: De-aș avea un soț cât o muscă de Hatice Meryem. Deși micuță, mi-a rămas bine întipărită în minte.

Cthulhu: Zeul cărților. Cartea aceea de groază atât de antică, încât nu poți trăi, cât timp nu se află în biblioteca ta.

Nu prea citesc cărți de groază. Dacă ar fi totuși să aleg o altă carte fără de care nu pot trăi căci nu se află în biblioteca mea, ei bine aceea ar fi… tot ce-i scris de Elif Shafak și nu am citit. Nu-i neapărat ceva antic, dar fie…

Pennywise: Traume din copilărie. Prima carte care ți-a luat somnul (din orice motiv).

În copilărie nu citeam chestii de genul. Pe la 16 ani, însă, am reușit să duc până la capăt singura carte horror din viața mea de cititor: Umbra de John Saul. Nu doar că nu am dormit, dar în seara când am terminat cartea eram singură acasă și PC-ul meu refuza să se închidă. A fost o noapte de groază de-a dreptul.

Mumia: Cartea ta îmbălsămată. Cartea aceea atât de veche, atât de citită, poate moștenită de la familia ta, încât se destramă, dar rămâne în picioare.

O carte de poezii de Eminescu 😆

King Kong: Carte mare și grea. Cartea aceea care ți-a rupt spatele oriunde ai luat-o.

DEX-ul. L-am luat de câteva ori la școală.

Zombie: Miroase a putrezit. Cartea despre care ai crezut că va miroși urât și a sfârșit prin a te impresiona.

Viața pe un peron. Mă așteptam la o carte filozofică absolut plictisitoare. A sfârșit devenind cartea mea de căpătâi.

Alien: Carte neidentificată. Cartea respectivă căreia, în ciuda faptului că i-ai acordat atenție, nu i-ai găsit nici picioare, nici cap, și bănuieșți că nu este de pe această planetă.

Voi menționa două titluri: Mă numesc Salma și Femei fără bărbați. Chiar nu am reușit să le înțeleg.

Cerberul: O carte intimidantă. Acea carte de care nici nu vrei să te apropii. Nu care cumva să te muște.

Cimitirul animalelor – am renunțat rapid la ea, era terifiantă din cale-afară.

Și-aici se încheie leapșa. Voi ce ziceți de monștrii literari? Care sunt ai voștri?