De la RBD la corporatistă – cum mi-a evoluat stilul vestimentar

stilul vestimentar
creat cu Canava

Moda vine și pleacă. Nici nu ți-ai luat bine blugii aceia mișto, că au și apărut alții mult mai faini! Trend-urile se schimbă cu viteza luminii, dar dacă le-am urma doar pe ele am fi un soi de salată de boeuf vestimentară. Știți ce e mai important decât a avea ultimele haine apărute de podiumuri? Stilul. De cum ai intrat într-o încăpere, el începe să vorbească despre tine fără a fi nevoie ca tu să spui vreun cuvânt. De pildă, al meu spune că-s corporatistă, creativă, un pic control freak și că-mi plac rozul, verdele, albastrul și bejul (acesta din urmă mai ales când vine vorba de încălțămintea de damă).

Cum am ajuns să vorbească stilul vestimentar atât de multe despre mine? Păi… după cum deja știți, eu am fost fashionistă de mică. Ba chiar eram destul de vocală în ceea ce privea vestimentația mea. De fapt, vocală e un eufemism aici. La exterior eram o fetiță drăguță cu obrăjori rotunzi și ochișori de mărgele, la interior eram un diavol tazmanian și jumătate. Da, eram cum sunt copiii aceia enervanți din reclame care se pun pe burtă și plâng. Evident că maică-mea era mult prea deșteaptă și nu declanșa niciodată modulul copil-posedat în public. Așa că-mi lua ce voiam. Însă nu puteam spune nimic cu privire la mărime, acolo ea hotăra. Știți deja placa „să-l ai și când vei fi mai mare”. Priviți cu atenție fotografia de mai jos, ce observați la vestimentația mea din 1995 și 1997?

stilul mini me

Eh, cu toții cred că înotam prin propriile haine pe-atunci. Și, totuși, trebuie să recunosc că nu prea aveam nici stil. Doar mi se punea pata pe câte ceva. Acesta a fost doar un soi de prequel al serialului numit „Stilul meu personal”. Apoi am urmat anii de gimnaziu în care încercam de toate, combinate.

Odiseea stilului meu

Abia din liceu am început să-mi conturez cu adevărat stilul și, după mai multe etape, am ajuns la cel de astăzi. Fiecare dintre aceste faze a fost marcată de ceva: o trupă, forma de învățământ pe care o urmam, aspirațiile, jobul. Din 2015 și până astăzi pot distinge clar între patru etape ale stilului meu.

stilul personal
creat cu canava

Însumate, toate aceste etape formează povestea mea. Și nu mă refer doar la povestea mea și a stilului, ci la tot ce poate duce cu el acest cuvânt.

Y soy rebeldeeee! – stilul meu din liceu

Ca mai toți adolescenții din perioada 2005-2009, îmi trăiam viața pe ritmurile formației RBD. În versurile lor era concentrat parcă tot ce trăiam. Influența lor se vedea clar în modul în care vorbeam, mă comportam , dar mai ales în stilul vestimentar.

În vreme ce majoritatea fetelor se îndreptau fie către stilul ceva mai rafinat al Miei, fie către cel mai rebel al Robertei, eu eram o combinație dintre cele două. Nu eram nici prea-prea, nici foarte-foarte, cu alte cuvinte.

Ce purtam? Îmi plăceau mult hainele care se încadrau într-un stil sport-elegant sau smart-casual (cum se zice acum). Eram o mare fană a cămășilor oversized. Însă marea ma pasiune erau jeanșii. Aveam din toate tipurile: skinny, drepți, cu broderie, cu talie joasă, cu talie ceva mai înaltă (deși mai greu de găsit). Adoram balerinii, mai ales cei albi. Nu prea mă dădeam în vânt după rochii, dar nici după pantofii sport. Pe aceștia din urmă îi purtam doar când mă duceam la orele de sport și mai mult de gura lui nea Catană, căci eu oricum stăteam pe bancă. Bine, am avut o pereche de bascheți din aceia înalți până aproape de jumătatea gambei, dar au fost o excepție. În schimb, adoram cerceii rotunzi și mari, brățările și bentițele. Purtam mult roz, dar și roșu. Încercam să-mi îndrept cât mai bine părul căci eram exasperată de buclele mele naturale.

Ce spunea acest stil despre mine? Că eram o adolescentă în căutarea propriei identități.

Stilul din facultate – cum am început să devin eu

De cum am început facultatea, mi-am zis că trebuia să schimb ceva. Era momentul să renunț la cerceii rotunzi, la brățări și la „que dificil es ser yo*”. Mă apropiam de borna 20 a vieții și asta impunea o schimbare.

Am început să port rochii și pantofi cu toc. Am început să-mi accept buclele, dar tot îmi îndreptam părul cât mai des. Am dezvoltat o pasiune pentru eșarfe de care nu m-am lecuit nici în ziua de azi. Am început să mă orientez spre lucruri cât mai simple, mai ușor de combinat și calitative. Less is more, mai puțin e mai mult, a devenit și încă este principiul meu de bază – în stil și în viață.

Stilul de-atunci spunea despre mine că știu ce vreau să fac cu viața mea, că am o țintă clară, că nu mă complicam cu inutilități.

Rafinarea stilului

În perioada dintre primul an de master și jobul de-acum am avut o perioadă de rafinare a stilului. Pornind de la baza pe care o aveam deja, am început să-mi îmbunătățesc stilul și alegerile vestimentare.

Am descoperit ce mă avantajează și ce nu. Mi-am redefinit lista de brand-uri preferate. Am început să cumpăr lucruri care să poată fi purtate la birou, dar care pot fi integrate în ținute casual la fel de ușor. Am învățat să citesc etichetele hainelor. De purtat, am început să port orice câtă vreme era calitativ și merge combinat cu mai multe piese vestimentare. Ah, și acum m-am îndrăgostit iremediabil de pantofii bej!

Cred că știți deja ce spunea asta despre mine. Devenisem o fire practică.

Stilul de acum

Așa cum v-am spus mai sus, stilul meu actual spune despre mine că-s o corporatistă obsedată de control, dar că sunt și creativă. Îmi plac culorile și print-urile. Îmi plac costumele, dar recunosc că de multe ori mai combin sacourile și la altceva. Am o pasiune pentru rochii de orice tip: în A, mulate, tip cămașă… La fel, ador și fustele, mai nou am o pasiune pentru cele de piele.

Când vine vorba de ceva mai lejer, merg pe jeanși sau pantaloni comozi și pantofi oxford. Pe lângă încălțările în culori neutre, îmi plac și culorile metalice. Cum v-am mai spus, aceștia însuflețesc orice ținută, chiar și una all-black. Am gusturi complexe și nu mă tem să recunosc asta!

Cum am grijă de stilul meu și cum cred că va evolua?

Cum am grijă de stilul meu?

Așa cum v-am spus, nu prea mai dau banii pe orice. Prefer să investesc inteligent, mai ales când vine vorba de haine și pantofi. Dar totuși sunt femeie, așa că-n ADN-ul meu am o catenă întreagă dedicată iubirii pentru shopping. Cum timpul meu se împarte între ședințe, VBA-uri, prezentări, treburi casnice și blogging, cumpărăturile mele se desfășoară mai mult online.

Nici nu mai știu de când nu am mai făcut febră musculară umblând prin magazine și enervându-mă că nu au mărimea mea. Online mi-e mult mai simplu: din câteva click-uri găsesc orice-mi doresc și cum îmi știu și măsurile niciodată nu am avut probleme. Ideea e că știu și de unde să îmi aleg. Una din destinațiile mele preferate este ANSWEAR și aici găsesc răspuns la toate doleanțele mele stilistice. Uitându-mă zilele acestea pe site mi-am și făcut un wishlist de produse care se încadrează în stilul meu de-acum. Ba chiar am realizat cu ajutorul lor și două ținute complete pe care vreau să vi le arăt.

stilul

Primul outfit e ceea ce aș purta într-o zi la birou: o fustă de piele, o bluză animal print, niște cizme înalte, o geantă încăpătoare și, pentru o pată de culoare, un sacou roșu. Îmi place tot ce transmite acest stil: încredere în sine, dar și creativitate datorită combinațiilor de culori și texturi.

stilul

Al doilea e ceva mai comod. Niște botine cu talpă joasă, jeanși negri, o bluză casual, un palton călduros și un rucsac tare practic. Ținuta aceasta e pentru plimbările mele de toamnă, dar și pentru o zi de vineri la birou.

Cum cred că va evolua?

Dacă nu v-ați prins până acum, ador multifuncționalitatea și mă bucur să văd că această trăsătură a stilului apare și la colegele mele din Franța. La fel ca ele, prefer să investeasc în piese timeless. Însă un lucru pe care l-am observat că totul la ele este cât mai au naturel: de la păr, la machiaj, la manichiură. Aceasta e adevărata eleganță franțuzească, ceea ce vedem la televizor e de multe ori o exacerbare. Poate multora, în special bărbaților, acestea le sună a neîngrijire. Însă nu e deloc așa, naturalețea lor e definiția cea mai pură a unui stil impecabil.

Nu de puține ori mi se pare că sunt mai aproape de stilul lor decât de stilul pompos ce-l văd promovat pe la noi. Cine știe, poate în următoarea etapă a stilului meu mă voi metamorfoza într-o franțuzoaică! Promit că o să vă țin la curent în legătură cu asta, dar până să sparg și crisalida în care mă aflu acum, aș vrea să știu cum a evoluat stilul vostru! Și încă o chestie: ce spune acesta despre voi?

logo answear
sursa: superblog.eu

*Que dificil es ser yo = Ce greu e să fii eu. Replică din serialul Rebelde.


Articol scris pentru SuperBlog.




22 thoughts on “De la RBD la corporatistă – cum mi-a evoluat stilul vestimentar”

Lasă un răspuns