Hai să descoperim Europa în rulotă

Mor de plictiseală! Cunosc oameni care ar da orice să stea acasă! Însă nu-i chiar atât de distractiv când trebuie să faci asta din motive medicale și dacă mai ești și tânăr, chiar ți se pare că ești la închisoare. Eh, dar să nu mă plâng! Măcar acum mi-am recuperat mobilitatea, nu mai trebuie să stau țintuită la pat! Acela chiar a fost un chin. Mă simțeam precum ficusul de la geam – inutilă. De fapt, până și ficusul făcea ceva: producea oxigen. Pe când eu… Privirea îmi cade pe calendar. Au trecut cinci luni. Mai am vreo opt până să mă recuperez în totalitate, după spusele medicilor. Inițial, îmi părea o veșnicie. Acum parcă s-a mai scurtat din ea. Aveam o carieră și aveam vise. Urma să plec într-o călătorie cu rulota prin Europa împreună cu Radu.

Aveam totul pregătit, ne făcusem chiar și-un checklist și bifasem toate punctele de pe el. Cred că-l mai am pe undeva. Deschid sertarul noptierei. Încep să scotocesc printre medicamente și sticluțe cu ojă. Până la urmă trebuie să arăți bine indiferent de situație! Ah, iată-l, checklist-ul nostru pentru a vedea Europa în rulotă!

Cum ne pregătisem mașina?

Țin minte și-acum ziua în care ne-am făcut acest plan îndrăzneț. Tocam ceapă pentru a face o tocăniță cu pui. Lacrimile se prelingeau pe obrajii mei precum apa din Niagara. Radu a intrat în cameră zâmbind și mi-a spus că vrea să facem ceva să rupem rutina: să mergem cu rulota prin Europa. Eu am început să râd și i-am spus că delirează, nu aveam rulotă!

– Colegul meu, Gică, ne-o va împrumuta pe-a lui!

– OK… dar cu ce mașină mergem?

-Păiii… mă gândeam să mergem cu a ta. E mai nouă, a mea știi că are probleme cu scurgerea de ulei. În plus, la ce naiba ți-am cumpărat un cârlig de remorcare Dacia pentru Loganul tău? Doar așa, să nu lovești bordura când parchezi cu spatele?

-Da, dar noi avem doar categoria B.

-M-am interesat, poți tracta o rulotă dacă ai categoria B. Oricum, nu-ți fă griji, o să conduc eu!

Nu i-a fost greu să mă convingă. M-a convins și că mașina mea era complet pregătită pentru asta. Pe lângă cârligul de remorcare, aveam și un scut motor pentru protecție (că doar trăim în România, țara craterelor din asfalt!). Aveam și o trusă de prim ajutor intactă. O trusă de scule, luată tot de Radu, căci eu nu mă pricepeam. Triunghi de avertizare, un set suplimentar de chei – aveam de toate. Singurul lucru de care am mai avut nevoie a fost un set de oglinzi de remorcare, dar de asta s-a ocupat Radu. Practic, eram tocmai buni de plecat. Nicio pană, nici vreo altă întâmplare de genul nu ne putea lua prin surprindere.

Traseul

Planul nostru era să pornim de-acasă, din Pitești, să petrecem o zi la un camping în apropiere de Curtici și de acolo să trecem în Ungaria. Prima oprire trebuia să fie la Szeged, ajungeam fix la timp pentru Festivalul Internațional al Berii. Eu una nu-s vreo mare fană a acestei băuturi, dar ador festivalurile și experiențele noi.

Urma apoi o oprire la Gyor, dar nu înainte de a da o tură prin Budapesta, orașul de care nu m-aș sătura niciodată! Apoi Bratislava, Viena, splendidele Graz și Innsbruck, Zurich și Geneva. Atât de mult ne propusesem să mergem înspre vest. Apoi, pentru a nu ne întoarce pe același drum, ne-am fi îndreptat spre Basel. De-acolo am fi plecat înspre Frankfurt, apoi Munchen, Praga, Gliwice, Varșovia, Liov. Antepenultima oprire ar fi fost în apropiere de Cernăuți, Mica Vienă ce a fost odată a noastră. După ce descopeream acest oraș, am fi mers și la Chișinău – unde am tot mers și, când, îmi voi reveni, voi mai merge. Înainte de a ne întoarce acasă, am fi oprit și la Tulcea, la campingul nostru preferat de pe malul lacului Murghiol.

Ce călătorie ar fi fost! Câte am fi descoperit! În unele orașe mai fusesem, dar cu avionul. Pe șosele ar fi fost altceva. Am fi văzut mult mai multe, poate chiar locuri despre care nu auzisem. Două luni pline – atât ar fi durat. Ar fi fost o călătorie de vis!

Ne și documentasem bine înainte. Cunoșteam toate regulile din fiecare țară, care sunt drumurile pentru care trebuie să plătești vreo taxă, care erau camping-urile sigure și toate rezervările necesare, aveam toate actele la zi. Nu lăsasem nimic la voia întâmplării.

Ce alte pregătiri mai făcusem pentru aventura noastră în rulotă?

Ne pregătisem cu provizii de hrană: zahăr, sare, piper, cafea, cereale și alte alimente neperisabile. Aveam și pastile pentru răul de mașină, dar și pentru răceli și ibuprofen pentru orice dureri. Nu ne lipsea nici repelentul de insecte și crema solară. Evident, îmi pregătisem și un stoc considerabil de cosmetice.

Rulota lui Gică era destul de dotată. Pe lângă mobilier, avea frânghii tip elop, elastice, inele „D”, două butelii, adaptor pentru mașină, roată de rezervă. Ba chiar aveam și un set cu măsuță și scaune, ambele pliante. Radu mai cumpărase, totuși, și un suport de biciclete de pe AutoGedal. Gică nu era mare fan, era genul mai sedentar, dar pentru noi biking-ul e totul. Păcat că eu a trebuit să renunț momentan la pasiunea asta!

Pregătisem și niște saci de dormit, căci eu țineam neapărat să dorm sub cerul liber. Cizmele de cauciuc roz cu steluțe galbene mi s-ar fi dovedit, încă o dată, de mare folos în această excursie. Însă nu uitasem nici de șlapi. Sunt… eram o fată care adora să petreacă timp în natură, dar asta nu exclude faptul că eram fashionistă. Plănuiam să iau atât de multe că Radu se gândea și la o cutie portbagaj.

Și totuși… înapoi în prezent

Eh, am devenit tare melancolică… Important e că mi-am revenit după acel accident. Pe măsură ce redevin eu, mă apropii tot mai mult de momentul în care voi putea călători din nou.

-Ghici cine a ajuns acasă? Radu îmi întrerupe gândurile.

-Raduuu!

Altă dată aș fi alergată și m-aș fi agățat de gâtul lui precum maimuțele acelea de pluș cu brațe lungi. Tot ce pot face acum e să mă ridic și să merg încet. El mă cuprinde în brațe și mă simt în siguranță, uit de toată neputința mea.

-M-am întâlnit cu doamna doctor.

-Așa… îi spun eu așezându-mă lent pe canapea.

-Mi-a spus că evoluezi bine, dar că moralul tău e undeva sub nivelul mării și că trebuie să facem ceva. Mi-a spus că în starea în care ești acum am putea face călătoria aceea în rulotă. Doar să avem grijă să îți faci zilnic exercițiile de kinetoterapie și să îți faci un stoc de pastile.

-Ești sigur?

-Și eu, și doamna doctor suntem siguri că o poți face. Ai progresat mult, Simo! Chestia asta îți va ridica moralul! Uite, ai găsit până și checklist-ul! Avem totul pregătit. Hai să descoperim Europa în rulotă, așa cum am plănuit! Gică ne-o dă oricând!

Poate nu era o idee atât de rea! Cu siguranță puteam face față! Iar cu Radu alături, mut și munții din loc!

Articol scris pentru SuperBlog.