Eu + bucătăria = love

bucătăria
sursa foto: unsplash.com

Bucătăria. Cred că multe femei urăsc locul acesta. În goana noastră după autobuze, termene de respectat și copii de luat de la școală, ea ne mai lipsește! În schimb, eu o ador. Cred că nu o dată am spus că gătitul mă liniștește chiar mai mult decât scrisul. Aș petrece ore în șir preparând mâncăruri cât mai originale, improvizând, dar mai ales „prăjiturind”. Mă abandonez total gastronomiei și caut să creez gustul perfect. Nu mă las până nu-mi iese, chiar dacă asta înseamnă să repet rețeta, până la urmă nu-s vreo Lorraine Pascal (cine se uită pe TV Paprika sigur o știe!).

Cum am învățat să gătesc?

Așa cum vă povesteam mai de mult într-un guest post cu tematică delicioasă pe blogul Anei, bunicii mei din partea mamei au fost amândoi bucătari de profesie. Provin, deci, dintr-o familie cu un background gastronomic puternic. Am crescut înconjurată de mâncare bună și diversă. Țin minte cum de mică mergeam la toate nunțile din sat pentru că mamaie era bucătăreasă. Eram fascinată de culorile ce se învârteau în tuci și de aburul aromat ce învăluia curtea, parcă simt și acum mirosul!

Altă aromă pe care o am bine-întipărită în centrul memoriei mele olfactive e acela al pâinii calde făcute de cealaltă mamaie a mea (și spun mamaie pentru că așa m-am obișnuit, pentru mine „bunic” sună cumva distant). Din păcate, pâine ca aceea nu voi mai mânca… iar amintirea mirosului nu e o consolare suficientă. Însă de departe mâncarea mea preferată e musacaua pe care doar mami știe cum s-o facă. I-am urmat instrucțiunile întocmai și tot nu are gustul acela cu care am trăit multă vreme.

Nu mai lungesc prea mult descrierea. Am devenit nostalgică și înfometată, Cred că ați prins ideea: am crescut înconjurată de mâncare bună într-o familie care chiar pune preț pe ea. Probabil acum credeți c-am învățat de mică să gătesc. Ei bine, nu! Sigur, mai ajutam prin bucătărie. Mai găteam ceva sub supravegherea mamei, dar cam atât. Nu neapărat pentru că nu mă pasiona, dragostea aceasta a fost mereu acolo. Însă mami considera că voi avea timp suficient pentru gătit atunci când voi fi la casa mea. Nu voia să mă facă să văd asta precum o corvoadă, ci precum un moment al meu în care să mă eliberez de gândurile negative și să creez. Așa am ajuns să iubesc bucătăria: nu am intrat zilnic în ea… ci doar atunci când simțeam nevoia. Însă autonomie aveam la făcut prăjituri, ea nu mai avea răbdare de la o vreme, pe când eu…

Bucătăria după ce m-am așezat la casa mea

Zilele acelea s-au dus însă demult. Acum sunt la casa mea. Am bucătăria mea peste care am drepturi depline. Eu decid ce gătesc, când și cât. Sigur, la început fără a mai avea supraveghere am mai dat-o puțin în bară căci am uitat să pun cel mai logic element: sarea, dar nu din greșeli învățăm?

Nu voi pretinde niciodată că sunt bucătăreasa supremă. Nu sunt. În schimb, sunt bucătăreasa îndrăgostită de gătit. Până la urmă asta contează, nu? Pasiunea pe care o pui în preparat, dorința de a învăța.

Vă poftesc în bucătăria mea!

Așa cum vă amenințam pe Facebook acum ceva timp, deschid o rubrică gastronomică pe blog. Nu veți găsi neapărat rețete, nu sunt vreo Jamila. O să vă povestesc, în schimb, ce am mai gătit – căci știu cât de greu e uneori să te hotărăști ce urmează să gătești. O să vă arăt care sunt inspirațiile mele culinare. O să împărtășesc cu voi sfaturile pe care și eu le descopăr. O să vă spun povești culinare. Practic, în weekend, la fiecare două săptămâni, o să vă invit în bucătăria mea să bem împreună o cafea și să discutăm despre mâncare! Și, pentru că acum v-am dezvăluit ce-i cu articolul ăsta luuuung despre mâncare, se cade să vă urez „Bun venit în Universul meu aromat!”

Acum gata, închei aici discuția gastronomică! Până data viitoare aștept să aflu cum ați învățat voi să gătiți!

<3 D.




10 thoughts on “Eu + bucătăria = love”

  • Abia aștept idei și retete, secrete! Nu mă dau un vânt după gătit, nu foarte des, cel puțin, dar nu imi displace. Am invatat sa gătesc de la mama, bunica, apoi de la colegele cu care am lucrat un timp.

    • O să vezi, eu vin cu rețete simple, nu îmi place să mă complic 🙂 Bine, uneori mă mai și complic, dar asta strict când am timp 😁

  • Bine te-am găsit în bucătărie!
    Ei, daaa, şi mie îmi place gătitul! Nu sunt o specialistă, dar mâncarea mea are succes, atât la cei din familie, cât şi la cei ce ne trec pragul! Deşi în mediul multiculinar în care trăiesc, este greu să-i mulțumeşti pe toți!
    Cum am învățat să gătesc!? Din nevoie sau obligată de împrejurări! Nu mai ştiu câtă mâncare am aruncat până am simțit rostul fiecărui ingredient!
    Acum, am un adevărat ritual de gătit: şorț, basma, foi şi creioane pentru scris (îmi vin cele mai năstruşnice idei!), ingredientele şi ” să începem”!
    Îmi plac teribil mirodeniile şi experimentez mâncăruri din legume despre care nici măcar nu ştiam că există!
    Trebuie să îți spun că simpatica Lorraine Pascal este prezentă în diferite emisiuni culinare, dar numai în juriu. Nu am văzut-o gătind.
    M-am cam întins, dar m-ai provocat! Da, am mâncarea pe plită: iahnie de fasole cu cârnați ungureşti, o „zamă” de salată ca în Ardeal şi o plăcintă cu prune!
    Te pup şi aştept rețete!

    • Până la urmă secretul este să pui suflet, iar tu ai din plin 🙂 Îmi place ritualul tău, e special! Eu am văzut-o și gătind pe Lorraine, dar într-o emisiune mai veche. (uite aici un exemplu https://youtu.be/KMiCnsd-yss) și mie îmi plac mirodeniile și experimentele 🙂

  • Îmi place să prepar, dar nu îmi place să fiu eu cel care stă lângă aragaz până se face. Spre exemplu, și aici aleg unul simplu, eu prepar omleta… dar altcineva o prăjește.

  • Ce mult ma bucur ca ai decis sa faci aceasta rubrica! Abia astept sa citesc ce ne propui. Eu una am invatat relativ tarziu sa gatesc, pe la 23 de ani, dupa ce l-am cunoscut pe sotul meu. In adolescenta nu faceam decat paste, supa la plic si sandvisuri, iar dupa ce am plecat de acasa si am stat singura cam tot asta. Mama gatea foarte bine si nici prin gand nu imi trecea ca as putea sa ma apropii de acest model. La prajituri nu mai zic, nici acum nu prea indraznesc. Dupa ce am inceput sa gatesc si am vazut ca „am talent si haz”, am cautat retete cat mai inedite. Imi ies si cele traditionale si le fac din cand in cand, dar pasiunea mea au fost mereu retetele „altfel”, sau variante mai „light” ale celor traditionale. Imi place mai ales bucataria mediteraneana.

Lasă un răspuns