Gala SuperBlog 2019: emoții & oameni din online văzuți offline

A treia ediție de SuperBlog la care am participat integral a fost una tare reușită pentru mine. Am scris până mi-au sărit capacele despre chestii la care nu mă pricep, dar a trebuit să las impresia că sunt expert. Cumva cred că mi-a ieșit tare bine asta căci am reușit cea mai bună clasare de până acum: locul trei. Însă lucrul care mă bucură cel mai mult este că de data aceasta am reușit să particip la Gala SuperBlog. La prima, cea din 2015, nu am putut ajunge din motive obiective, dar a fost și un pic de teamă din partea mea: nu știam pe nimeni. La a doua, cea din primăvară, chiar nu am reușit să ajung deși m-am dat de trei ori peste cap și-am scris și-un acatist. Eh, dar uite că poveștile au un sâmbure de adevăr și a treia oară chiar e cu noroc!

Ziua 1

Cum a fost drumul meu până la Gala SuperBlog?

La figurat (cumva), drumul a fost lung și uneori anevoios, alteori tare frumos. Despre cum am scris pentru SuperBlog am scris atât aici, cât și în jurnalele de scris din timpul competiției de pe Illusion’s Street.

La propriu, drumul a fost interesant. Nu mai mersesem cu trenul de la șase ani. Prin urmare, am văzut asta drept un soi de aventură. Și chiar a fost frumos, uitasem că mersul cu trenul e mai cursiv decât cel cu autocarul. Nu tu frâne bruște, nu tu gropi în asfalt… Iar de peisaj, ce să zic? Trenul de la București la Brașov trece prin unele din cele mai frumoase stațiuni ale noastre! Sincer acum, aș repeta oricând drumul ăsta doar pentru peisaje!

Royal Boutique Poiana Brașov – locația perfectă

Gala SuperBlog 2019 a fost găzduită de Royal Boutique Hotel Poiana Brașov și, sincer vă spun, mi-a întrecut așteptările. Atmosfera întâlnită acolo a fost una mai mult decât liniștitoare – și asta nu doar din cauza muzicii ambientale. Factori la fel de importanți au fost: peisajul, camerele curate și elegante, personalul… ah, și machetuțele de la recepție (nu mă mai săturam de ele). Efectiv, am plecat de acolo convinsă că voi reveni, parcă am experimentat prea puține din câte poate oferi locația.

Cum am trăit și simțit Gala SuperBlog 2019?

Trecem acum la partea interesantă a articolului, cea pentru care majoritatea au dat click pe acest articol. Ei bine… am știut de la început că voi fi un sac de emoții. De fapt, eu asta sunt tot timpul. În liceu, nu mai știu la ce oră, am făcut un exercițiu: ne-am scris numele pe un bilețel, iar apoi acesta a circulat prin clasă. Fiecare coleg trebuia să scrie ceva despre cel al cărui nume se afla pe bilet. La mine, unul dintre răspunsuri a fost că sunt „doar emoție”… și chiar asta sunt. Iar la gală s-a văzut asta din plin în clipa în care a trebuit să țin un discurs.

Adevărul e că înainte de el, mi-am tot făcut curaj. Mi-am zis că e același lucru cu prezentările pe care le fac la muncă… și acolo chiar prezint, nu glumă! Însă e o mare diferență între a vorbi despre un subiect tehnic, impersonal și a vorbi despre tine. Și-apoi să mai și vorbești despre tine unui public de care până atunci te protejase despărțise ecranul laptopului e complicat. Astfel că emoțiile și fotosensibilitatea mea (și nu glumesc) și-au pus puternic amprenta pe discursul meu. Ce a ieșit? Vedeți mai jos, eu apar spre final, cam pe la o oră și 47 de minute.

Ei, cum a fost? Eu nu m-am uitat. Am încercat, dar e ciudat să te uiți la tine :)) (Chiar aștept feedback-ul vostru sincer.)

Însă bucuria mea cea mai mare a fost să descopăr și în offline o parte din bloggerii pe care îi citeam de ani de zile. Inițial, îmi propusesem să scriu câte ceva despre fiecare, dar acum îmi e teamă că voi omite pe cineva. Așa că vă voi spune că am descoperit niște persoane calde, comunicative, zâmbitoare și… perfect normali. Ca o mega destăinuire, mereu aveam dubii când se anunța vreun eveniment blogosferic. Deși nu pare, sunt un pic… un pic mai mult (fie) introvertită. Acum nu-mi doresc decât să-i văd cât mai des pe acești oameni minunați. Și aici îi includ și pe Claudia și Albert, deși nu-s bloggeri.

Ziua 2

Despre evadări la Puzzle Punks Escape Room Brașov

Înainte de a porni spre casă am mai avut o oprire inedită: un escape room nou înființat. Asta a fost o premieră pentru mine, iar experiența a fost extraordinară. Mi-au plăcut mult puzzle-urile ce trebuiau rezolvate, modul ingenios în care era gândită camera, tematica… Însă cel mai și cel mai mult mi-a plăcut echipa: Almona, Emil, Gigel, Ioana și Violeta. Nici că-mi puteam dori o echipă mai faină. Nu am reușit noi să rezolvăm misterul deoarece erau mult prea multe puzzle-uri, iar singurul experimentat dintre noi era Emil, dar ne-am distrat. Asta contează până la urmă, nu?

O mică peripeție

De-ndată ce am terminat cu cea de-a doua premieră prilejuită de participarea mea la Gala SuperBlog, era timpul să mă întorc acasă – la realitatea anostă. Deja simțeam chemarea Excelului pe care nu terminasem să-l actualizez vineri la muncă. Am urcat în tren plină de energie pozitivă, dar cumva tristă. Parcă totul a trecut mult prea repede. M-am așezat, mi-am pus niște Vaya Con Dios în căști și-am admirat peisajul… Bine, asta până când am auzit că trenul va avea întârziere. După un calcul mental sumar, am realizat că există mari șanse să pierd trenul de Pitești pentru care cumpărasem bilet online.

Și chiar așa a fost… Astfel că, de cum am coborât, a început o cursă contra-cronometru mai ceva ca la Puzzle Punks Escape Room Brașov. Am mers la informații, de acolo mi s-a spus că trebuie să merg la o casă de bilete să îmi modifice biletul cu unul pentru următorul tren. De acolo, am ajuns la șeful de tură care după 15 minute de așteptare, mi-a rezolvat problema. Doar că… mai erau 10 minute până când trenul pleca. Am întrebat de linie și… evident că nu o știa. A trebuit să dau ocol gării, să găsesc o tabelă și să fug până la linia 5. Din fericire, nu am pierdut și acel tren. Asta da aventură, nu? M-am simțit ca-ntrun film cu Rowan Atkinson a.k.a Mr. Bean. Dar până la urmă aceste pățanii sunt lucrurile de care ne amintim cel mai des!

Concluzii despre Gala SuperBlog 2019

Concluzia e una singură: nu mai trebuie să lipsesc de la astfel de evenimente. Nu pentru premii, nici pentru extra-activitățile interesante, acestea sunt bonus. Motivul principal sunt oamenii pe care i-am cunoscut în acest weekend!

Mi-am promis ca în 2020 să nu mai lipsesc de la gale și voi face tot posibilul să realizez asta! (Ah, dar voi dormi mai mult înainte, să nu mai fiu zombie!)