Nu-i ușor să ai acnee. Simți coșurile și craterele de pe față chiar și-n suflet. Mai ale în adolescență când privești la fetele alea populare și te întrebi cum naiba ele au tenul de porțelan, tu cu ce ai greșit? Simți asta mai ales când băieții fac mișto de tine sau șușotesc pe la spate: „uite-o și pe urâta asta”. Știu cum e, cum doare, cum ți se pare că totul va fi gri pentru tine… tot timpul gri.
Ani de zile m-am luptat cu gorgona numită „acnee”. Articolul acesta e pentru toți care s-au luptat și încă se luptă cu ea. Nu e un articol medical, ci o confesiune.
Nu mi-a fost ușor să lupt cu acneea și încă nu am răzbit complet. Mai am episoade, rare ce-i drept, când ea mă atacă. Însă îi vin rapid de hac.
Adolescența mea cu ten acneic
Nu e cea mai reușită poză, pe vremea aceea telefoanele nu erau atât de performante. Însă se observă punctele de pe fața mea, nu?
Adolescența mea a fost marcată de tristețe (e mult spus depresie), neîncredere în sine și tot felul de complexe. Cine să se uite la mine? Cine să vorbească cu mine, ce să am eu interesant de spus: cum îmi dau seara cu Skinoren pe față? A fost greu, da… Aveam zile în care nici eu nu mă suportam. Aveam zile când foloseam tone de fond de ten, dar coșurile mai rău se vedeau…
Eram obsedată să găsesc un leac pentru acnee. Am încercat mai toate produsele farmaceutice, mai puțin Roaccutane care mi s-a părut, totuși, mult prea periculos. Am mers la medici. Am dat iama și-n raionul de cosmetice… Citeam atât de multe lucruri pe tema asta că încă mă mir cum de nu m-am făcut dermatolog.
Care au fost singurele lucruri care au funcționat? Skinoren – până la un punct. Masca cu argilă – tot până la un punct.
Problema mea, după cum aveam să aflu, era una internă – sindromul ovarelor polichistice. Odată ce am tratat această problemă tenul meu a început să arate din ce în ce mai bine. Desigur, trebuie să-l și mențin astfel folosind produsele potrivite. Nu o să vă spun ce produse folosesc, fiecare piele e diferită.
Viața mea de după acnee
În poza aceasta nu port niciun fel de machiaj. Doar mascara. Tenul meu e mai curat acum. Sigur, mai sunt cratere și mai am zile în care îmi mai apare câte un coș (așa cum v-am spus deja), dar nu mai las asta să mă doboare.
Am învățat că persoanele cu adevărat importante pentru tine nu țin cont de aspectul tenului, că sunt mult mai mult decât ceea ce se vede la exterior.
Am aflat că e foarte important să nu te lași învins(ă) de gânduri. De fiecare dată când ți se pare că începi să aluneci pe panta asta, uită-te în oglindă și spune-ți „Sunt puternic(ă)/ perfect(ă)/orice lucru pozitiv” – găsește-ți o mantră!
Important e să găsești și un doctor care să te înțeleagă și care să comunice cu tine. Doar un medic îți va putea prescrie un tratament corect, iar dacă te și înțelegi cu el – e perfect!
În ultimul rând, nu înceta să cauți produsele potrivite tenului tău. Chiar și când consideri că ai găsit ceva senzațional de bun pentru tine, nu ezita să experimentezi. Tenul se obișnuiește în timp cu unele produse, deci nu știi de ce minunăție dai.
Gata, mă opresc cu sfaturile aici. Spune-mi dacă și tu te-ai confruntat cu acneea și cum ți-a fost acea perioadă. De asemenea, spune-mi dacă te confrunți acum cu ea, îți pot fi de folos doar cu o încurajare, dar crede-mă că face bine!
<3 D.
18 Comments
Draga mea! Mă număr printre foarte puținele, sau nu?!, persoane care nu au avut acnee. Nu ştiu cum este şi mi-e greu să-mi imaginez întregul complex de sentimente şi frustrări. Am avut noroc să am un ten bun, curat pe care l-am îngrijit simplu, fără tone de creme, farduri, demachiante…Nu am riduri, decât de la prea multe zâmbete🤣sincere; folosesc o cremă bună, îmi curăț fața cu multă apă şi un şevețel de bumbac. Fără săpun! O dată pe lună îmi aplic o mască pe care mi-o pregătesc singură. Iartă-mi lipsa de modestie, dar nimeni nu-mi nimereşte vârsta! Aaaa, nu sunt chiar baborniță🤣😂🤣😂! Şi nici frumoasă nu-s!
Dar, ceea ce vreau să-ți spun este că frumusețea fizică trece de la o vreme, iar ceea ce rămâne este frumusețea din inima ta! Iar dacă cineva nu poate s-o vadă, atunci e mai bine să aveți drumuri diferite! Dar, acceptarea propriei tale ființe aşa cum e, are o importanță totală! Eu spun aşa: aşa sunt eu sau asta sunt! Şi zâmbesc! Şi crede-mă, te schimbă această atitudine!
Fruntea sus, copil frumos! Tu eşti frumoasă pe de-a-ntregul!🤗🤗🤗🤗🤗😍😍😍
Ești norocoasă. Și frumoasă inside-out, Aura mea ❤️
Oh, Diana, sigur nu-i usor. Eu sunt dintre cele norocoase, dar am avut pe langa mine fete cu acnee. Din pacate, adolescenta este o perioada cu multe provocari, si eu le-am avut pe ale mele si cateodata am senzatia ca n-au disparut complet, dar din fiecare inveti cate ceva. Sfaturile tale sunt foarte utile! Iar tu esti frumoasa oricum, chiar si in prima poza 😘
Daaa, adolescența chiar e perioada marilor drame… Important e să trecem peste. Mulțumesc, Rox ❤️
Un articol foarte util. Eu recunosc ca nu m-am confruntat cu acneea, in fine, am avut si eu cateva cosuri si puncte negre pe care le storceam instant, fiindca nu rezistam, aveam ceva compulsiv. E drept ca am citit pe acest subiect si, de multe ori, e o cauza interna. De multe ori se zice ca si alimentatia este foarte importanta, iar consumul de apa suficienta ajuta mult.
Da, de cele mai multe ori e ceva intern. Poate vine de la alimentație sau de la altele, cum a fost cazul meu… Important e să se investigheze bine…
Oh, am simtit asa de tare cuvintele tale, desi eu nu am avut acnee. Cu toate astea, stiu cum e sa fii complexată, să nu ai încredere în tine și să te simți urâtă – chiar și cu tenul curat. Adolescența este grea, problemele par mai mari decât sunt, defectele fizice de asemenea. Din fericire, atitudinea noastră si felul in care gândim fac toată diferenta, singurele limite sunt cele pe care ni le impunem noi. Mi-a placut ideea cu mantra, si eu o folosesc in diverse variante. Cea mai recentă si cea mai eficientă este: Sunt frumoasă și toată lumea mă iubește. Poate că sună pueril, dar chiar îmi pune un zâmbet pe față.
Bună mantră 😀 încrederea în sine ne face frumoși, iar ea vine din interior 😀
OF…Din fericire nu am avut niciodata problema aceasta pe fata. S-au ascuns cosurile in schimb oriunde altundeva…si sunt tare enervante. Tot pe fond endocrinologic apar si la mine, ca la majoritatea lumii.
Oriunde ar fi, e o problemă tare nasoală 🙁
din pacate cam asa e…
Ironie sau nu, majoritatea celor care au citit articolul nu s-au confruntat cu acneea. Și eu fac parte din același club: fără. Asta nu înseamnă că aveam încredere în mine, mă simțeam frumoasă etc. prin urmare, am simțit exact ce simțeai tu din cauza acneei. Când am căpătat încredere și am știut că sunt frumoasă în sufletul, interiorul meu (nu sunt vreo arătare :)), am reușit să fiu frumoasă, atrăgătoare cu adevărat.
Ce bine că ai reușit să depășești această problemă! Mă bucur la fel de tare cum m-am bucurat pentru mine!
Mulțumesc pentru sfaturi, felicitări pentru articol!
La asta mă gândeam și eu 😂 dar cumva articolul e util pentru oricine, cred că ne-am confruntat cu problema neîncrederii în sine dintr-un motiv sau altul cu toții.
Hmmm… pe mine ma enerveaza uneori si acum tenul meu cand o ia razna si are tendinte acneice. De obicei, e pe baza de stres la mine.
Eu de la stres fac măreață 🙄