Discuții la feminin: Rox Clapa

Pe Rox o urmăresc de ceva timp, nu mai știu exact de cât. Însă cam de un an a devenit un soi de zână bună care mă ajută atunci când îmi prind urechile cu ceva tehnic. E mamă, IT-ist, iar timpul liber scrie pe blogul ei: Jurnal de mămică. Cum se împacă toate acestea? Ei bine, citiți și aflați!

Bună, Rox! Mulțumesc tare mult pentru că ți-ai rupt câteva clipe pentru mine! Să vedem: ești mămică, pasionată de IT și de scris… ce altceva ar mai trebui să știm despre tine?

Bună, Diana! Mă bucur că mă aflu în vizită pe blogul tău, de aceea am acceptat cu drag invitația ta. Da, sunt mămică de băiat cu izvoare de energie inepuizabile. Când îmi este permis, mă împart între blog și citit, iar la sfârșit de săptămână, la job, interacționez (în mod indirect, nu lucrez în domeniul medical) cu oameni în vârstă și le aduc zâmbetul pe buze. Mulți sunt ai nimănui, abia mă așteaptă. Unii îşi amintesc zilele săptămânii când mă văd. Am crescut mult ca om de când au intrat în viața mea și sufăr când pleacă. Sunt de-ai mei. 🙂

Ai spus că ai revenit la blogging în clipa în care ai devenit mamă. Dar cum a început aventura aceasta?

Aventura cu bloggingul a început după o relație ce se termina subit în 2010, final care m-a prins complet nepregătită și, prin urmare, mi-am dorit să fac lumină în acest caz. Am început să scriu pe blog sub anonimat și asta mi-a permis să păstrez legătura cu fostul, blogger şi el pe atunci. Când mi s-au limpezit gândurile, am renunțat. Încă mai citesc primele mele articole când îmi aduc aminte.

Cum se împacă scrisul cu IT-ul? Eu zic că bine, nu?

Scrisul cu IT-ul se împacă foarte bine, spre surprinderea mea. Însă faptul că mă pasionează amândouă îmi stârnește mereu o luptă interioară. Iată câteva exemple: să scriu un articol sau să mai butonez puțin în back end? Să aștern odată ideile acelea pe care le am de câteva zile/săptămâni sau să creez un nou logo? Cam așa! Câștigă IT-ul, aproape întotdeauna. Dovada? Articole tot mai rare 😀

Dar scrisul cu IT-ul și cu „meseria” de mamă?

Scrisul și IT-ul pălesc în fața „meseriei” de mamă, pentru că nu mai reușesc să le includ în programul meu la fel de des cum eram obișnuită. Este o situație frustrantă, dar când simt că sunt prea afectată, inspir adânc, număr (soluție renumită în astfel de cazuri) și mă încurajez, spunându-mi că timpul nu stă în loc. Va crește!

Crezi în multitasking?

Cred și pot spune mi-am dezvoltat enorm această aptitudine în ultimii trei ani. Nu-mi iese mereu, dar să știi că simt beneficiile inclusiv la job.

Din când în când mai e, totuși, nevoie și de o pauză. Cum te relaxezi?

Pauzele mele sunt rare. Nici vacanțele nu-s pauze… Jobul în sine este o pauză de la tot ce fac în mod normal. Am învățat să-mi creez un spațiu de lucru în care să mă simt bine cu mine însămi și cu ceilalți. Asta mă motivează să continui și când simt că mi-e mai greu.

Cât de important e să ai și astfel de momente rezervate special pentru tine… (chiar și pe furiș uneori)?

Extrem de important. De multe ori, am nevoie doar de câteva minute de liniște și de ceva dulce și știu că asta e reţeta de succes în cazul meu. Cu greu le obțin (minutele, ciocolata e nelipsită), având un copil de nici 3 ani învârtindu-se ca un titirez pe lângă mine, care refuză pur și simplu somnul de amiază. Nici la baie nu pot merge singură. Seara, după ce adoarme, mă relaxez așa de mult că adorm cu ochii în carte, deși atunci aș avea ocazia să evadez puțin prin alte lumi.

Locuiești în Irlanda. Cum e femeia irlandeză față de cea româncă?

Femeia irlandeză are viață socială. Am avut la un moment dat nevoie de câteva informații despre grădiniţele din satul unde locuim. Am aflat că e doar una, dar așa am descoperit că toate aspectele importante ale comunității se discută în puburi, de femei și de bărbați deopotrivă.

Femeile irlandeze îmi par femei de carieră (cel puțin eu asta observ), independente, care au, de regulă, copii la vârste ceva mai înaintate şi se întorc devreme la job după ce au născut, pentru că asta e legea: doar şase luni de concediu de maternitate. Majoritatea se bucură de sprijinul partenerilor în creșterea copiilor, astfel că nu e neobişnuit să vezi tați cu copii în parc sau la locurile de joacă. Probabil, în același timp, mamele au parte de ceva timp pentru ele. 😉

Care crezi tu că e trăsătura comună pe care o au femeile indiferent de țara în care locuiesc?

Femeile sunt și au fost dintotdeauna puternice. Mă bucur că au mai învățat să ceară, să îndrăznească, să aibă mai multă grijă și încredere în ele.

Cine e modelul tău de femeie perfectă?

Mama mea e una dintre femeile perfecte pe care le-am întâlnit în toată viața mea. Am împrumutat atâtea de la ea, încât îți poți da seama cum mă văd pe mine (glumesc, tind spre perfecţiune, boală grea :)) ). În rest, sunt multe femei pe care le admir fie pentru fizic, fie pentru inteligenţă sau curaj, dar sunt departe de a fi perfecte. Și totuși, unicitatea duce la perfecţiune, a noastră. Cât de profund! Sunt multe de dezbătut pe tema asta.

Care e motto-ul după care te ghidezi?

Unul dintre motto-urile cu însemnătate pentru mine este afişat chiar pe pagina principală a blogului, în engleză. „Curajul: îl vei iubi, odată ce l-ai dobândit”. Îmi aparține. Curajul este piesa care a lipsit din puzzle-ul meu pentru prea mulți ani și l-am redescoperit. În parte, scrisul pe blog m-a ajutat. Și apoi, plecarea asta în lume, experiență care, nu pot nega, m-a ajutat, dar m-a și izolat în același timp.

Ne lași un cuvânt de încheiere?

M-am simțit bine la tine, ca acasă. Mai vin, dacă mă mai inviți. În rest, mă puteți citi pe blogul meu, dacă sunteți curioşi să aflati ce mai fac (mai dau din casa câteodată).

În încheiere, vreau să vă urez o primăvară frumoasă, atât ție, cât și cititorilor tăi!

Mulțumesc, Rox! Pentru răspunsuri, pentru ajutor, pentru că ești minunată! O primăvară frumoasă!