Discuții la feminin: Alexandrina Maradin. Cu un strop de suflet

Știți cum se zice, dacă nu pui un strop de suflet nimic nu iese bine. Asta am învățat eu de la mami și de la bunicile mele. Fix același mesaj l-am citit printre rânduri atunci când am făcut cunoștință cu Alexandrina Maradin (sau Mama Maradin) în mediul online. Astfel că nu puteam să nu-i propun un interviu fain de tot, evident, la feminin 🙂

De vorbă cu Alexandrina Maradin

Bună, Alexandrina! Pot să îți spun doar așa, nu? Îmi pari o persoană atât de caldă, încât nu-ți pot vorbi decât așa, amical. Îți mulțumesc tare mult că ai acceptat această provocare, iar pentru început o să te rog să ne spui ceva despre tine!

Bună, Diana! Te rog să îmi spui Alexandrina. Eu îți mulțumesc pentru invitație. Sunt onorată să îți pot spune parte din povestea mea.

Ea început imediat după 89, când am absolvit facultatea de TCM. Sunt inginer de profesie și am absolvit facultatea imediat ce industria României a intrat în colaps. La vârsta aceea nu a fost greu să mă adaptez situației. Am intrat în economia de piață, în mediul privat. Am activat în comerț de la secretară la director executiv, job pe care l-am ocupat 20 de ani.

După 20 de ani ai renunțat la un job de manager și ai pornit pe alt drum. De ce? Era o schimbare necesară?

Da, era o schimbare neapărat necesară. Eu aparțin generației care a făcut ce trebuia și pentru că trebuia . Am muncit cu toată convingerea, mi-a plăcut să muncesc. Am pus  toată priceperea și bunele intenții, iar rezultatele au apărut.

Întrebări despre mine și împlinirea mea, mi-am pus după ce fiul meu, pe la 12 ani, mi-a pus întrebarea “Mami, dacă îți place ceea ce faci, de ce ești atât de obosită?.  M-a pus pe gânduri întrebarea lui și am început să caut răspunsuri citind, mergând la cursuri de dezvoltare personală, de educație interioară, retreaturi în Bali, am devenit coach pentru viață sănătoasă, iar acum sunt studentă în anul 2 la facultatea de psihologie. În paralel am păstrat job-ul de manager dar dorința de schimbare devenise tot mai puternică. …doar că nu știam  ce aș putea eu face?

Ceea ce faci tu acum e strâns legat e de mâncare! De unde pasiunea pentru ea?

Am crescut la țară, într-o familie cu 8 copii. În copilărie am gătit, de la 14 ani. Era contribuția mea adusă în timpul vacanțelor,la muncile din familie. Îmi plăcea să fac asta și am gătit permanent, cu ușurință, iar atunci când am decis să fac altceva, una din întrebările pe care mi le-am pus a fost: ce pot eu să fac cu ușurință? Răspunsul a fost: să gătesc. Nu știam cum voi putea monetiza acest lucru, căci nu mă vedeam gătind într-un restaurant.

Ideea de a organiza ateliere de gătit îmbină fericit gătitul cu interesul meu pentru viață sănătoasă, pasiunea pentru oameni și  bucuria de a interacționa cu ei.

Care e principalul mesaj pe care vrei să-l transmiți prin intermediul evenimentelor organizate de Tine?

Prin atelierele de gătit vreau să transmit părinților importantă educației alimentare și  a obiceiurilor de viață sănătoase pentru viitorul adult, importantă și rolul educativ al implicării copiilor în bucătărie. Vreau, de asemenea, să perpetuăm experiență gătitului și servitului mesei împreună cu familia, cu prietenii , așa cum se făcea odinioară.

Turiștilor cărora ne adresăm vrem să le deschidem ușa bucătăriei unei familii de români unde să poată experimenta pregătirea și servirea împreună cu noi a unor rețete românești, gătite cu ingrediente locale. Vrem să le oferim o experiență care să se constituie într-un prețios suvenir pe care să-l experimenteze cu ai lor, când se întorc acasă.
 
Mâncarea bună nu hrănește doar trupul, ci și sufletul. Ești de acord?

Sunt de acord. Am experimentat expresia SUNTEM CEEA CE MÂNCĂM. Fiecare dintre noi poate experimenta asta. Să ne observăm mintea în perioade de post și perioade în care mâncăm mâncăruri mai greu digerabile. Eu am constatat gânduri mult mai blânde, mai prietenoase, mintea mai liniștită. Pentru digestie și pentru oricare alt proces, toată chimia corpului se modifică, iar calitatea gândurilor este în strânsă legătură cu chimia internă.

Locul femeii e la cratiță – acesta e un mit, nu?

Eu cred că generațiile actuale de români au depășit acest mit. Atunci când locul  femeii era la cratiță, responsabilitatea întreagă a bunăstării familiei era pe umerii bărbatului. Astăzi femeia este partenera, contribuind  substanțial la veniturile familiei, reducând povara bărbatului.

Care sunt „ingredientele” unei femei de succes?

Succesul este definit diferit de către fiecare om și chiar de către același om, în momente diferite ale vieții. În tinerețe căutăm succesul în carieră. Am muncit pentru asta, iar când am ajuns în punctul în care mi-am dorit profesional, țintă succesului s-a schimbat. Astăzi măsor succesul prin măsură în care ceea sunt,  ce fac, ce am îmi aduce starea de împlinire interioară.

Ai avut vreun model, un idol… altfel spus, te-a inspirat cineva?

Nu am un idol. Îmi plac femeile și bărbații proactivi, oamenii implicați, cei cărora le pasă și de alții, nu doar de ei înșiși, oamenii cu inițiativa, cei dispuși să încerce lucruri noi, oamenii îndrăzneți, oamenii de cuvânt. Mi-a plăcut să învăț și am luat de la fiecare ce am simțit că se potrivește cu valorile și convingerile proprii.

Care este cel mai bun sfat pe care îl poți da femeilor care vor să renunțe la ceea ce fac acum pentru a-și urmă propriul drum?

Este greu să dau sfaturi. Pot spune că timpul trece repede, și când e ușor și când este greu. Dacă o schimbare poate aduce o perioada mai dificilă, merită făcut pasul , căci oricum va trece și ceea ce urmează te aduce mai aproape de visul tău. Dacă rămâi însă într-un loc în care nu te regăsești, vei fi din ce în ce mai nemulțumită, deci vei simți din ce în ce mai greu și-ți vei irosi timpul care înseamnă viață, fără să dai lumii cea mai luminoasă parte din ține.

Lasă-ne un gând de încheiere, te rog!

Îmi doresc să pot contribui la creșterea unor generații de tineri sănătoși, conștienți de nevoile reale ale corpului lor, care vor șți să aleagă ce este benefic pentru ei, să se bucure de timp de calitate petrecut, firesc, cu prietenii, cu familia. Vreau să contribui la perpetuarea obiceiurilor sănătoase care aduc oamenii împreună, îi țîn aproape și să le creez experiențe memorabile, căci acestea ne țîn sufletul deschis și inima împlinită.

Mulțumesc,

Alexandrina, Mama Maradin