Iată că după mult timp mai scriu și eu un articol livresc.Mi-a luat ceva timp, nu? Eh, motive au fost destule. Principalul e că un articol despre cărți nu îl scrii așa, bătând din palme (mă rog, asta dacă vrei să fie unul bun). Dar promit să recuperez începând chiar de acum!
Săptămâna trecută, pe Facebook, am observat o discuție tare interesantă pe tema: recenzii de carte – poate să le facă oricine? Întrebare justificată ținând cont de numărul de bloguri literare și pseudo-literare apărute precum ciupercile după ploaie. Ei, și acum puteți să spuneți ce vreți, puteți să aruncați cu roșii în mine, dar răspunsul meu la întrebare e NU! Nu oricine poate scrie scrie o recenzie de carte.
Recenzii de carte - ce sunt ele de fapt?
Înainte de toate, să stabilim ce este o recenzie de carte. Și unde putem căuta o primă definiție? Evident, în DEX!
Definiție
RECENZIE, recenzii, s. f. Prezentare succintă (la apariție) a unei opere literare sau științifice, cu comentarii și aprecieri critice. – Din germ. Rezension, it. recensione.
(sursa: DEX 2009)Ce mai trebuie spus neapărat? Scopul unei recenzii este acela de a stârni interesul unui unui cititor față de o carte prin informații, aprecieri și comentarii. Părerile personale pot fi și ele incluse, dar atenție: ele trebuie să fie argumentate. Altfel spus: „mi-a plăcut / nu mi-a plăcut” nu e suficient!
Ah, și încă ceva, o recenzie nu e un rezumat! Blogosfera abundă de „recenzii” care, de fapt, sunt rezumate. Poți să-ți exprimi părerea despre acțiune, dar asta fără a da prea multe spoilere (mai ales despre finalul cărții)!
Cum se scrie o recenzie de carte?
Nu cred că există o schemă fixă despre cum să scrii o recenzie de carte. Eu o vă propun chiar 2 formate: unul mai amplu – inspirat dintr-un curs pe care l-am urmat în facultate, altul mai light – inspirat de Book Riot. Dar ele pot fi și combinate, adaptate.
Metoda amplă de a scrie o recenzie
Consider această metodă ca fiind amplă deoarece ea vizează mai multe aspecte ce trebuiesc prezentate și, totodată, este cea mai apropiată de tiparul unei recenzii făcute ca la carte.
O astfel de recenzie răspunde la întrebări precum:
- Care sunt detaliile pe care le poți oferi despre carte? (ediție, număr de pagini, traducător, editură etc.)
- Ce știi despre autor?
- Cum se încadrează cartea în opera autorului?
- Care este contextul literar / social în care a apărut cartea?
- Cărui curent literar îi aparține?
- Care e tema cărții, dar structura?
- Puteți sugera câteva aspecte ale acțiunii (dar fără a dezvălui prea multe detalii)?
- Care sunt personajele principale și care este viziunea lor despre lume?
- Cum este stilul scrierii?
- Ce părere aveți despre narator?
- Puteți spune ce aduce original textul?
- Vă puteți argumenta opiniile folosind citate relevante din text?
Metoda „light” de a scrie o recenzie
Prima schemă probabil vi se pare laborioasă. Tocmai de aceea am zis să vă prezint și ceva mai light. Astfel că mi-am întins antenuțele și-am ajuns la Book Riot, unul din blogurile de carte recunoscute la nivel mondial, iar metoda propusă de ei mi se pare tare bună. Așa că am tradus-o și adaptat-o la specificul nostru. Ce presupune ea?
- Începe cu un scurt sumar al cărții. (Atenție: și aici evităm spoilerele, da?)
- Care sunt cele mai importante aspecte ale cărții? De exemplu: personaje cheie, viziune asupra lumii, genul literar în care putem încadra cartea.
- Exemplifică ceea ce spui folosind citate.
- Mai poți recomanda cărți similare sau le poți compara cu cea pe care o recenzezi?
- Ce concluzie ai tras după lecturarea cărții?
- Cum ai evalua cartea? Poți exprima evaluarea ta fie prin steluțe (ca pe Goodreads), fie printr-o notă.
Însă niciuna dintre aceste metode nu e bătută în cuie. O recenzie se poate adapta stilului personal al recenzorului, câtă vreme acesta își exprimă argumentat părerile despre carte, prezintă succint acțiunea (doar cât să stârnească interesul cititorului), poate încadra opera într-un anumit gen literar etc.
Cine poate scrie recenzii de carte?
Iată un lucru pe care ardeam de nerăbdare să îl lămuresc. O recenzie ca la carte, cu aprecieri critice, referințe și tot tacâmul poate fi scrisă de specialiști literari. Astfel că întotdeauna mi s-a părut pompos termenul de „recenzie” de carte folosit în stânga și-n dreapta. Însă o recenzie mai lejeră, mai puțin pretențioasă poate fi scrisă și de cineva care nu este neapărat doctor în literatură, ci un cititor avid cu ceva idei despre cum să scrie o recenzie corectă și nu doar un articol de genul mi-a plăcut / nu mi-a plăcut sau un rezumat de carte.
De ce nu scriu recenzii de carte?
Niciodată nu am susținut că scriu recenzii și am tot spus asta. Încerc să scriu articole calitative, dar pe înțelesul tuturor. Astfel că scriu doar impresii de lectură. Uneori, sincer, îmi iau și bobârnace de la purtiani din cauza asta, cică scriu cronici subțiri. Însă îi las în pace. Eu nu scriu cronici, aș putea, am studii, citesc și critică literară, dar nu acesta e scopul meu.
Scopul meu este să le prezint cititorilor mei cărțile care mi-au plăcut, iar cititorii mei fac parte din toate categoriile de public: unii au o pregătire literară solidă, altora pur și simplu le place să citească dar nu au mare habar de balzaciasnim, de pildă.
Până la urmă lectura e pentru toți, nu există vreo restricție în acest sens, doar nu mai suntem în Evul Mediu! Iar recomandări de carte poate face oricine. (Și nu cred că fac rău nimănui dacă recomand o carte! Repet: nu scriu critică literară, nu am pretenția ca recomandările mele să fie considerate astfel și nici nu cred că valoarea unei cărți e dată de un astfel de text. Încă mai există critici literari profesioniști, reviste literare serioase și site-uri literare specializate pe așa ceva.)
Cine scrie fain despre cărți?
Deși sunt multe bloguri cu recenzii extrem de succinte și chiar mai multe care îți povestesc cartea aproape la virgulă, există și bloguri pe care cărțile sunt prezentate extrem de bine. Eu o să vă prezint câteva, dar mă voi rezuma doar la blogurile scrise de un singur autor. Există, desigur, multe bloguri colective interesante pe această nișă însă cele cu un singur autor au un stil ceva mai unitar.
Așa că iată-i pe cei care scriu bine despre cărți în opinia mea, desigur. (Ordinea e pur alfabetică, nu este un top. Dacă sunteți curioși cum scriu, doar dați click pe numele lor.)
În ultima vreme se scrie despre cărți și pe Instagram, dar v-am scris deja despre ce bookstagrammeri urmăresc. Și recenziile video prind amploare, dar nu știu de ce eu nu am răbdare să mă uit la videouri, deci nu mă pot pronunța.
Dar voi, ce ziceți? Cine scrie fain despre cărți? Care sunt ingredientele unei recenzii de carte reușite? Poate oricine să le scrie?
15 Comments
Super-util articol! 🙂 Si eu am ezitat un timp sa alatur cuvantul „recenzie” langa impresiile mele post-lectura, dar am observat ca fara el, articolele ce aveau in frunte doar titlurile cartilor erau gasite mai greu, intrand in search doar dupa toate site-urile unde se vindeau respectivele titluri. Multumesc pentru nominalizare. 🙂 Onorat! 😀
Da, cred că e ceva legat de SEO sau o metodă psihologică de a atrage cititorii :)) Cu mare drag te-am nominalizat aici, scrii despre cărți într-un mod excepțional!
Pe merit!
Ce sa zic, stii cat am insistat eu sa nu numesc articolele mele despre carti „recenzii”, ci „recomandari”, fiindca asta sunt. „Impresii de lectura” suna la fel de bine, de fapt cam asa le si consider, mai ales pe cele unde trebuie sa mentionez oarece minusuri, pe care incerc sa le sustin cu argumente, dar sa nu uitam ca lectura este un act extrem de subiectiv. Consider ca nici macar acei critici literari „de meserie”, ca sa zic asa, nu pot eticheta suta la suta o opera literara. Imi place mult mai mult a doua varianta de „recenzie” pe care ne-ai prezentat-o, se aseamana oarecum cu ceea ce scriu eu, pe prima o gasesc o idee scortoasa si scolareasca. presupun ca ambele variante sunt la fel de bune, depinde cum simte fiecare. Important e sa se simta experienta lecturii, fiindca arta se experimenteaza, iar literatura nu face exceptie. 🙂 Multumesc pentru mentiunea care ma onoreaza. Si mie imi plac cei pe care i-ai mentionat si imi place si modul tau de a prezenta lecturile.
Da, cuvântul recenzie sună un pic cam scorțos, rigid… Și mie tot a doua variantă mi se pare cea mai abordabilă, mai ales pentru un blog. În cealaltă ne-am lovi prea des de veșnica întrebare: „ce a vrut să spună autorul?” pe care criticii ne-o tot bagă pe gât, de parcă ei ar ști ce a fost în mintea autorului. Și eu îți mulțumesc, draga mea <3
Chiar și numai din comentariul acesta, se poate înțelege de ce te plac… Mult bun simț și clarviziune în rândurile tale!
Multumesc mult! 🙂
Așa cum ai zis, lectura e pentru toți. Și tuturor chiar, le este permis să scrie (bine, ori mai puțin bine), că doar nu este niciun for care să interzică asta. Expresia „ca ciupercile după ploaie”, lasă cumva să se înțeleagă, că sunt prea multe bloguri literare și pseudo-literare. Dar cine, ce treabă are cu ele? Să fie! Selecția se face prin calitate. Nu-mi place, nu citesc. Iar dacă-mi place, o fac cu drag. Și chiar cu efort uneori, pentru că venind din afara câmpului literar (da! și eu mă socotesc un outsider), îmi cam lipsește timpul pentru adevăratele lucruri care mă încântă. Lectura face bineînțeles, parte dintre ele. Și citesc ce îmi pică în mână, că nu am la îndemână nici bibliotecă, nici librărie. Recenziile așadar nu mă pot înrâuri direct, dar îmi produc bucurie. Marius Andrei este un adevărat maestru, i-am declarat-o. Se regăsește în lista ta, slavă Domnului! alături de alți câțiva de care mi-e foarte drag. Unii poate nici nu au pretenția că ar scrie recenzii. Împărtășesc impresiile lor cu restul cititorilor, depunând muncă și entuziasm în sensul acesta. Toată stima și dragostea mea!
Ca o concluzie, să scrie oricine, ce vrea. Cu decență însă și cât poate el de bine. Exercițiul face bine, nici instrucția nu strică, însă. 🙂 Tu, aici… ai oferit un îndrumar. Cine se simte înclinat spre nișa asta, să-l ia în considerare și să scrie mai departe, de ce să n-o facă? Noi, ca cititori, vom alege dacă i-a reușit sau nu. Asta-i tot!
Așa cum chiar și în urma celor mai frumoase recenzii, ne rezervăm dreptul propriei noastre opinii în legătură cu cartea la care s-a făcut referință.
Ce să mai spun? Să-mi iasă mie cartea de sub tipar și le voi mulțumi absolut tuturor celor care vor avea bunăvoința de a o răsfoi, iar mai apoi își vor așterne și impresiile. Promit să le socotesc absolut pe toate, recenzii. 🙂
De-ar gândi toți așa, ce bine ar fi! Atât zic! Ah, și mai zic că tot ce am scris eu nu trebuie văzut drept un îndrumar, ceva bătut în cuie, am oferit doar idei. Și eu scriu despre cărți (mai puțin acum, dar am fost PR la un site specializat o perioadă și am mai avut și alte colaborări) și am studiat destul de îndeaproape fenomenul blogurilor de carte de la noi.
Minunat articol, felicitări!💕🌸💕
Mulțumesc, draga mea <3
Foarte bun și foarte util articolul. Eu încercam să le spun „mini-recenzii”, dar mă simțeam puțin jenat când făceam asta 🙂
De ce te simțeai jenat? Sincer, mini-recenzii îmi pare un termen bun 🙂 recenziile-recenzii sunt pentru alte tipuri de publicații, cel puțin așa consider eu.
Multumesc, Diana! Este o onoare pentru mine ca m-ai mentionat. Nu stiu care este cuvantul potrivit: recenzie, parere, impresie. Important este ca cititorul sa-si faca o idee despre o anumita carte si sa vada daca merita sa o citeasca.
Poate fi o parere subiectiva, insa toti stim cam ce ne place sa citim. Este bine sa fie diversitate si sa ai ce sa citesti!
Un articol folositor, la fel ca toate celelalte pe care le scrii. Felicitari!
Ești pe listă pentru că meriți, chiar scrii bine despre cărți 🤗 și, da, recenzie e un cuvânt mult prea mare și rigid. Important e ca persoana care citește despre carte să își facă o părere. P.S. Mulțumesc ❤️