10 aprilie 2020: jurnal de izolare

Diminețile sunt la fel: multă cafea, multă muncă, multe necunoscute. Și după-amiezele sunt la fel. Serile… hm… aici mai diferă serialul, am trecut prin Otomanii, Toy Boy și La Casa de Papel, iar acum mă pun la zi cu The Blacklist. Dar, în mare, zilele de izolare par o piesă cu refren tâmp din anii ’90 pusă pe repeat.

Nimic nu mă mai surprinde. Totul e fad: știrile, întâmplările. M-am plictisit până și de gătit. Paralizia asta a simțurilor mi s-a infiltrat și-n scris. Trag de mine să scriu și cuvintele nu-mi ies… aici mai e cum e, dar pe Illusion’s Street oare de când n-am mai scris un vers sau un rând de poveste? Mi-o fi intrat creativitatea în carantină? Mai contează? Mi se pare că de la o vreme lumea a uitat că eu scriu și altfel, de fapt, uneori și eu uit asta. Deci e clar: creativitatea nu mi-e în carantină cum am scris acum fix 39 de cuvinte. Nu, asta e o pedeapsă a ei.

În fine, cred că ați citit destule lamentări. Partea bună e că am iar timp de citit. Săptămâna aceasta m-a acompaniat Aura. Și ce bine mi-a prins să citesc întâmplările ei cu parfum de mălin!

Dar oare cine mă va însoți de săptămâna viitoare? Indiciu: e tot o bloggeriță. Cândva mă iluzionam și eu la gândul de a scrie o carte. Dar cum nu mai pot… îi las pe alții s-o facă. Știu, nu trebuie să renunți la visurile tale! Și nu renunț: îl pun în stand-by. Or veni și zile mai bune după izolare. Nu vedeți, până și gândurile îmi sunt vraiște.

Tot ce îmi doresc acum e să merg mai departe decât îmi permite declarația pe proprie răspundere.

Voi ce mai spuneți, cum e în izolare pentru voi?