Despre Ana – noul roman scris de Em Sava

Reading Time: 4 minutes
ana
sursa foto: editura Siono, edit: canva.com

Em Sava este unul dintre acei puțini bloggeri despre care nu mi-am pus niciodată întrebarea dacă va scrie o carte. În schimb, m-am întrebat mereu când va face acest mare pas. Scriitura ei (chiar și cea de pe blogul ei, Sweet & Salty) feminină, fluidă și concisă totodată – cum să nu te captiveze, cum?

Cine e Em Sava?

Dulce-sărata mea, cum îi spun eu, scrie sub pseudonimul Em Sava de ceva ani atât pe blogul ei, cât și în diverse publicații din țară și din diaspora: Catchy, Itaca, La Revista, Observator de Toronto. Numele ei real este Ela Mihu – de aici venindu-i și prima parte a identității ei literare, Em, în vreme ce Sava este numele satului bunicilor ei. Despre importanța acestui pseudonim ce înglobează esența ei Em spunea într-un interviu acordat 24life.ro următoarele:

Din câte știu, primele ei cuvinte prinse în coperțile unei cărți au fost cele din volumul colectiv de proză scurtă Pastile de nesomn coordonat de Corina Ozon. A urmat apoi romanul scris împreună cu Axel – Pași. Iar de curând, i-a apărut primul roman publicat solo și chiar sub egida propriei sale edituri: Siono. Vorbesc, evident, despre Ana – roman pe care noi, cititorii ei, îl așteptam cu sufletul la gură căci știam ce însemnătate poartă această poveste pentru Em.

Despre Ana

Ana este un roman aparte, despre care autoarea (în același interviu citat mai sus) spunea:

Și iată că la început de 2020, povestea completă vede lumina tiparului.

În cele 313 pagini ale romanului ne este dezvăluită povestea străbunicii și a bunicii autoarei.

Ana este un roman despre acele vremuri în care fetele nu aveau prea multe de spus în privința destinului lor. Astfel, Maria se căsătorește cu Voinicu, deși în inima ei nu e loc decât pentru Sandor (iar atunci o căsătorie între o româncă și un ungur era de neconceput).

Cum era de așteptat, căsnicia Mariei nu merge bine. Inima lui Voinicu pare să nu fie înmuiată de nimic, nici de muncile crunte la care Maria e supusă de către mama lui, nici de nașterea celor doi fii ai lor. Însă primul război mondial vine și schimbă totul. Voinicu nu mai e, iar Ana se naște într-o lume care nu e pregătită să o primească.

ana
sursa foto: editura siono.com

Cum am citit romanul?

Cu nerăbdare. Ana e un roman cum nu s-a mai scris de mult. E rural ca temă, ca simțiri, m-a dus cu gândul la Ion al lui Rebreanu și, mai ales, la Mara lui Slavici. Însă Em Sava, prin talentul nespus dat de Dumnezo’ alduitu’, i-a insuflat poveștii o atemporalitate aparte. Ana, Maria, Voinicu, Sandor, Alexandru și toți ceilalți trăiesc acum și în memoria celor ce se încumetă să deschidă paginile cărții.

Ce mi-a plăcut?

Încă de la început povestea asta m-a prins precum un vârtej amintindu-mi de diminețile acela când plecam cu autobuzul în vacanță la bunica. Cum altfel să înceapă o carte despre bunici, dacă nu printr-o călătorie cu autobuzul?

Evident, mi-a plăcut mult scriitura lui Em presărată cu regionalisme ardelene (iar faptul că la final am găsit un glosar de termeni, mi s-a părut un detaliu drăguț). Evident, fără ele, povestea ar fi fost seacă, iar modul în care am fi perceput viețile cuprinse în carte ar fi fost unul superficial. Așa cum remarcă și profesorul Hadrian Arion, „romanul Ana este un important document lingvistic, un colector al unui grai frumos și străvechi al Transilvaniei […] o valoroasă colectare și restituire a limbii române vorbite la un moment istoric dat în această parte de Românie”.

Totodată, nu ai cum să nu le remarci pe eroinele romanului: arhetipuri de femei puternice, dârze și harnice și totuși aflate cumva la poli opuși. În vreme ce Maria, oricât s-ar zbate, rămâne prinsă de trecut de parcă el ar fi solul, iar ea un țăruș, dorința Anei de a se emancipa, de a refuza normele ascultându-și glasul inimii e de nestăvilit.

sursa foto: arhiva personală

Și-ar mai fi ceva ce mi-a plăcut. Aerul ăla cald, dar muncitor al oamenilor de la țară, credințele lor, prejudecățile lor. Satul copilăriei mele e la câmpie, dar am găsit în paginile cărții atâtea lucruri în comun încât nostalgia m-a ținut de mână pe tot parcursul lecturii. Uneori parcă mintea-mi zbura la poveștile spuse de mamaie despre familia ei, despre război… Altfel spus, am citit Ana cu sufletul.

Cui recomand să citească Ana?

Dincolo de o monografie a satului, de roman de familie, de roman despre condiția femeii, Ana e o carte despre iubirea ce transcende bariere impuse de societate, de vremuri, de tot.

Scris cu măiestrie, dăruire și atenție la detalii, romanul lui Em Sava va cuceri cu siguranță orice gen de cititor, chiar și pe cel mai exigent. Pe mine una m-a cucerit, așa că am pus cartea la loc de cinste pe raftul meu cu cărți.

Sharing is caring:

Ori poate vrei să fii la curent cu tot ce scriu?

Introdu adresa de mail în căsuța de mai jos și te anunț de fiecare dată când public!

 

Loading
%d blogeri au apreciat: