De-a lungul timpului am tot văzut apărând prin blogosferă dezbateri cu privire la implementarea unui cod deontologic pentru bloggeri. Vă dați seama că subiectul e ofertant, iar discuțiile ce se nasc pe marginea lui sunt chiar mai interesante.
Cum în grupul de Facebook al cititorilor acestui blog sunt mulți bloggeri, am vrut să văd și părerea lor. Am lansat întrebarea în eterul facebook-ist, iar reacțiile nu au întârziat să apară. Astfel că astăzi veți avea ocazia să citiți câteva dintre opiniile lor.
ce cred bloggerii despre un cod deontologic al lor?
Emil Călinescu: „Întrebarea, la modul general, fictiv, poate avea răspunsuri interesante.
Mona: „Sunt de acord cu Emil.
Emil, din nou, cu un comentariu „de sezon”: „Mona, eu nu mă tem că un blogger poate jigni un brand, mă tem mai degrabă în sens contrar, că poate face afirmații pozitive care nu pot fi probate. De exemplu, că i-a trecut o alergie cu o cremă. Există sancțiuni în acest sens?”
Almona: „[…]mă îndoiesc că bloggerii își doresc reguli suplimentare care să-i constrângă. Și mă îndoiesc de utilitatea acestor reguli.
Un blogger cu bun simț nu are nevoie de acest set de reguli. Unul fără, nu dă doi bani pe el.
Răzvan: „Complicat este însă că nu se poate măsură prejudiciul, că să se poată da sancțiuni. Eu dacă scriu un articol care se cheamă CRED CĂ 5g omoară oameni și pun o poză care să îmi susțină opinia, pot stârni o revoltă care poate face prejudicii uriașe. Iar tot ce se întâmplă după acțiunea mea e greu de calculat. Trebuie doar să folosesc niște asocieri reale și să promovez ideea sub o formă meschină… Și că să scap, trebuie doar să dovedesc că nu sunt malițios, ci doar prost/neinformat. Cine spune că nu am voie să fiu prost pe internet.”
Issabela: „Toți aveți dreptate, după mine. S-ar impune, dar e imposibil. Ziariștii au un cod. Și…? Sunt mai multe fake-uri decât news-uri.”
Ce cred eu: este necesar un cod deontologic pentru bloggeri?
Deși în unele cazuri un cod deontologic pentru bloggeri (și nu numai, hai să zicem pentru creatorii de conținut în general) ar fi necesar apare o problemă ce a tot fost ridicată și mai sus: cine verifică respectarea regulilor? Online-ul e o lume liberă (cel puțin la data scrierii acestui articol), cum să le impui oamenilor să respecte un anumit set de reguli.
Sigur, asta nu înseamnă că online-ul e un soi de No Man’s Land. Eu una mă ghidez după propriul bun-simț. Nu ști dacă e suficient, dar asta e ce fac eu.
Voi ce credeți? E necesar un astfel de cod? E suficient bunul simț?
9 Comments
Nu sunt blogger (deși mai trântesc din când în când un articol pe pagina de autor), dar îmi pare o problemă spinoasă rău. Așa cum a zis Emil, ce se întâmplă dacă încalci regulile? Se înființează un CNA al bloggerilor, la fel de eficient ca cel real și-i tai netul două ore „ticălosului”? De acord și cu Răzvan, cum calculezi pagubele aduse de o dezinformare, că nu toate sunt cuantificabile material? Asta cu bunul simț, e ceva utopic, că poți să fii prost și să ai/crezi că ai bun simț debitând nu știu ce paranoi să-i salvezi pe alții ca tine. Iar dacă ai prea mult bun simț, o să ai și frustrări mari în timp…
Concluzia: e simplu să formulezi o chestie de genul unui cod deontologic, dar e greu de implementat. Și, cât despre bunul simț e ceva de genul: ce e prea mult strică 😀 (Poate că am fost eu idealistă numindu-l așa, poate mai bine îl numeam filtru personal sau ceva 🙂 ).
Cred ca este in primul rand o chestiune de educatie. Nu cred ca poti opri stirile false, dezinformarea, ipocrizia de tot felul din a se manifesta, nici macar in presa „oficiala” nu prea tine, cu toate codurile deontologice. Cititorul (sau publicul, sunt si vloguri sau alt timp de interfete) trebuie sa faca acea selectie, sa aiba discernamantul de a lua drept bun sau dimpotriva ce spune x,y,z.
Ai dreptate, Ana. De la educație pornește totul!
Există un cod deontologic al ziariştilor. Şi există degeaba deci la fel ar fi şi în cazul ăsta. Ar fi oricum imposibil de implementat, nu văd cum s-ar ţine o evidenţă. Cred că fiecare-n parte are un cod al lui care da, aşa cum au spus şi alţii, e strâns legat de educaţie.
Cumva, mi se pare că ar putea interveni şi un soi de limitare a liberei exprimări. Ar exista nişte reguli care ar îngrădi libertatea asta. Unii jurnalişti sunt şi bloggeri, dar nu toţi bloggerii sunt jurnalişti. Şi aici e cheia, cred. Ca blogger, dacă spui că ai fost la piaţă şi ai văzut un extraterestru, eşti liber să o faci. Ce face cel care te citeşte cu informaţia, e treaba lui. Ca jurnalist, eşti obligat să o dovedeşti. O afirmaţie pe un blog, ca ştire, nu cântăreşte la fel ca una dintr-un ziar. Nu spun că nu e la fel de importantă, dar măcar nu trebuie să cauţi cele minim trei surse diferite. Şi la fel, e treaba celui care citeşte dacă face sau nu diferenţa. Sigur că unii profită din plin de portiţa asta a netului, sigur că se manipulează grosolan.
Dar dacă chiar s-ar implementa asta, mi s-ar părea corect să existe încadrări. Bloguri generaliste, bloguri de nişă, bloguri afiliate, bloguri, bloguri. Neica nimeni ca mine care scrie versuri şi se face de râs povestind din păţanii s-ar simţi ciudat să fie nevoită să respecte acelaşi set de reguli ca unul care încasează din contracte şi care promovează chestii sau care scrie articole despre cum ne vor ghida din butoane nişte unii sau cum ne va închide nu ştiu cine în capsule şi ne va trimite pe Marte în timp ce noi dormim, în condiţiile în care omul e jurnalist cunoscut deci profită de imaginea lui şi pe blog.
Dar vine o altă întrebare: care e diferenţa dintre unul care promovează o cremă şi ia mii de euro, că-i vedetă, deşi n-a testat-o, şi unul care a primit gratis o carte şi o promovează pentru că i-a plăcut cu adevărat. Cum faci diferenţa dintre ei, să fie corect?
Ai pus punctul pe i, Potecuță! Care e diferența dintre cineva care scrie benevol despre ce-i taie lui mintea (inclusiv recomandări de cărți sau orice alt lucru testat și probat – fie că l-a primit gratis sau a dat bani pe el) și unul care-și ia bani pe o recomandare de produs pe care nu l-a testat. La fel, cum să îi bagi în aceeași oală pe cei care își postează scrierile mai creative pe blog. Da, totul e la latitudinea fiecăruia, iar cei care se pretează la chestii josnice își dau arama pe față într-o formă sau alta…
Un astfel de cod ar fi bun, dar nu cred că s-ar putea aplica: cine îl întocmeşte, cum şi cui îl aplici!!?? Mulți dintre noi semnăm cu numele nostru, deci putem fi uşor identificați (mai avem prostul obicei să spunem şi unde locuim!)! Ce te faci cu un bloger care îşi spune „Frunzăverde”? Dacă nu ai la purtător bun-simț, atunci nici un cod nu ți-l va implementa! Dacă nu înțelegem să ne respectăm şi să respectăm opiniile celorlalți, atunci orice cod devine nul!
Este doar o părere! Luați-o ca atare!
Eu zic că ai mare dreptate, Aura <3