Eu, fustele și o iubire cu năbădăi

Ieri am ieșit pentru o plimbare mai lungă. Era înnorat, dar asta nu m-a descurajat să-mi iau la purtare fusta cea nouă de blugi.

Adevărul e că eram sătulă de pijamale, blugi, plimbări doar prin cartier sau vizite fugitive la părinți. Sunt omul care adoră să meargă pe jos cât mai mult. Pe bune, obișnuiesc să bat pe jos kilometri întregi pentru că îmi permit să observ locuri, chipuri… orice detaliu mai mic sau mai mare care îmi poate servi drept inspirație. Iubesc plimbările cum iubesc și fustele, deși pe acestea din urmă le-am urât o vreme.

Povestea mea și-a fustelor

Să vă explic: relația mea cu fustele a avut mereu parte de suișuri și coborâșuri. Când eram mică, la cât de fashionistă mă vedeam, evident, eram îndrăgostită de ele. Țin minte și acum o fustă de blugi cu niște capse verzi în partea de față și o broderie în zona tivului. Ah, cât am putut iubi fusta aia! Era fashion statement-ul meu. Cred că am și plâns în clipa în care mi-a rămas mică și a trebuit s-o pasez (conform tradiției) soră-mii.

Dar asta a fost ceva ce s-a întâmplat până în școala generală. Atunci am început să nu-mi mai placă așa mult fustele. De ce? Să zicem că a fost o perioadă în care eram un pic mai rebelă… și-am ales să mă răzvrătesc fix împotriva bietelor fuste. Asta din cauză că mi se păreau impuse: ba ca uniformă, la serbări… și tot așa.

Chiar și în liceu le-am ocolit, dar din motive diferite. Blugii mi se păreau mai practici și potriviți oricărei ocazii. (Și parcă o aud și acum pe mamaie cum îmi spunea că îmi opăresc picioarele toată ziua în blugi 😆 Ce vremuri!).

Când am revenit, totuși, la sentimente mai bune? S-a întâmplat prin clasa a XII-a când a trebuit să particip la nunta singurei mele verișoare. Evident, nu puteam merge în blugi, așa că de voie, de nevoie, am pornit la probat de rochii. Și mi-a plăcut. Mă simțeam feminină și puternică în același timp. Mă simțeam frumoasă. Așa am început să port iarăși rochii și fuste…

Relația mea actuală cu fustele

Revenind la prezent, vă spun cu mâna pe inimă că obiectul vestimentar pe care mi-l cumpăr deși dressing-ul îmi explodează în mare parte din cauza lor sunt fustele.

De la primele fuste din istorie și până în zilele noastre, acestea și-au câștigat locul bine-meritat în inimile și dulapurile femeilor din întreaga lume. Or fi blugii (și pantalonii, în general) practici, dar fustele sunt versatile. Ele sunt pot fi oricum: funcționale, elegante, romantice, excentrice, jucăușe, serioase, sexy, mai multe la un loc!

Serios vorbind, de fiecare dată când port fustă mi se pare că am fost atinsă de bagheta magică a vreunei zâne. Mă simt liberă și feminină. Mi se pare că pot duce orice lucru la bun sfârșit (să mă fi văzut ieri cum înfruntam vremea mohorâtă!). Mă cam repet, nu? În fine, ați prins voi ideea!

Nu mă crezi? Înseamnă că nu ai găsit fusta potrivită!

Ador fustele în A, dar și pe cele drepte, pe cele de piele, pe cele din denim, pe cele plisate… Nu prea mă împac cu cele înflorate, cele uni îmi par mai ușor de combinat.

Cred că există cel puțin o fustă pentru fiecare femeie indiferent de siluetă, de înălțime, cât de drepte sau subțiri are picioarele și mai știu eu ce alte criterii.

Trebuie doar să știm ce ni se potrivește. Urmând niște criterii simple, putem face o alegere care să ne complimenteze figura. Practic, trebuie să ținem cont de trei aspecte simple în alegerea unei fuste: înălțimea taliei, lungimea și cât de „plină” este. Dar, mai bine o las pe Justine Leconte să explice!