Dacă am fi sculptori, viața noastră ar fi materia în care cioplim, iar daltă ne-ar fi deciziile. Sau, mai bine, spun pickhammer ținând cont de forța pe care o au uneori? Hmmm, până și asta e o decizie – dar poate nu la fel de importantă ori… până la urmă ea mi-a influența forma finală a textului, nu?
Luăm decizii la tot pasul. Unele sunt mai mici, cum ar fi cele legate de bluza pe care o vom purta mâine. Altele, în schimb, ne deviază complet traseul. Acestea din urmă sunt deciziile mari, cele pe care le luăm adesea după insomnii și/sau certuri dezbateri cu sine.
Am avut parte de multe din această a doua categorie și voi mai avea, dar știți care a fost și va fi de fiecare dată decizia care schimbă tot?
Decizia care schimbă tot - o lașitate?
Să ne înțelegem, a pleca, în cazul de față nu e o dovadă de lașitate. Dimpotrivă, e nevoie de curaj pentru a ieși dintr-o situație în care te-ai afundat și-n care, probabil, te simți confortabil oricât de toxică ar fi ea.
Am plecat din relații, de la joburi, din colaborări ce nu mă (mai) reprezentau. A fost greu? Da, eu sunt persoana care pune suflet chiar și pentru o mizerie și nu se desprinde ușor. Însă am preferat să fac asta și să redevin eu!
Păreri de rău?
Poate au mai fost. Însă niciodată nu m-am întors din drum.
Nu ne garantează nimeni că deciziile pe care le luăm, indiferent de care ar fi ele, sunt corecte. La fel cum nu ne asigură nici că tranziția va fi una lină.
Viața nu vine cu instrucțiuni. Ar fi mai simplu, da! Însă ar fi și banal.
Important e să privim lucrurile așa cum sunt și să avem puterea de a continua așa, cu viețile sculptate de deciziile bune și mai puțin bune pe care luăm. Altfel, cum am căpăta experiență? Și fără ea, ce le-am povesti nepoților?
P.S.
Pentru voi care e decizia care schimbă tot?
12 Comments
Asa e, sau cum spune vorba veche: din greseli invata omul. Chestiunea e sa incercam sa nu comitem aceleasi greseli, din nou si din nou.
Așa este. E foarte important să fim atenți la lecțiile pe care ni le oferă viața.
Si pentru mine a fost decizia de a pleca, am luat-o rar dar n-am avut păreri de rau. A fost șansă de a-mi schimba viata personala si profesionala. Uneori altii au decis să plece, si desi mi-a parut rau, în timp mi-am dat seama ca a totul a mers spre binele meu
Întotdeauna e bine să privim partea pozitivă a lucrurilor. Totul se întâmplă pentru un motiv.
Cea mai radicală decizia a fost când am plecat din țară! Una e să pleci când eşti tânăr şi alta când…eşti mai puțin tânăr!
Nu ştiu încă, dar rumeg intens la o altă schimbare radicală! Pentru asta îmi trebuie, clar, puțină…nebunie!
🤗 Eu te susțin, oricât de nebunească ar fi decizia ta
cred că a zburat comentariul meu. 🙄
Chiar nu am găsit nimic 🙁
E clar, s-a dus de tot 😀
Spuneam că nu am fost pusă să iau decizii radicale şi nu ştiu de ce. Ori nu a trebuit, ori nu m-am putut desprinde. Dar că oricât de greu ar fi, uneori e poate singura cale.
Da, uneori poate e singura cale. Uite tocmai mi-a scris Grațiela că fiecare decizie e un act de curaj – și așa e 🙂
Fiecare decizie (indiferent ca se dovedește în final a fi buna sau rea) este un act de curaj. Nu de lașitate (atâta timp cât este asumata). Asa ca nu pot decât sa îți dau dreptate.
În fiecare zi iau decizii importante. Și cea mai puternica este cea de a trai! Nu a exista… A trai!
Așa este, a luat o decizie înseamnă să-ți iei inima în dinți și să faci ceva! Și, da, a trăi e decizia cea mai importantă!