Interviul de angajare este un subiect veșnic dezbătut în online, dar și în offline. Însă oricât de mult ne-am pregătit înainte, niciodată nu știm ce vei găsi la fața locului. Nu toți intervievatorii urmează regulile, întrebările standard despre care tot auzi și așa mai departe.
Aceia care încă nu au trecut pe sub furcile caudine ale interviului sigur au emoții când se gândesc la el. Fiți fără grijă, totuși! Nu e chiar atât de rău, iar pentru a vă convinge de asta, voi mi-am rugat cititorii să îmi împărtășească experiențele lor.
Interviul de angajare – prima experiență
Dana – „Nu sunt sigură că a fost primul. Era în 2008, prin iulie sau august. Văzusem un anunț de angajare la o rotiserie din oraș și am mers cu mama să vorbim cu patronul. Un om foarte amabil. A rămas că intru în proba, dar la o altă unitate, nu cea unde văzusem anunțul. Cea centrală, unde se pregătea mâncarea, că dincolo doar se vindea. Nu mi-a convenit, dar na…
Și am intrat eu în probe, mă trezeam la 6 dimineață că la 7 intrăm în tură. Trei zile am rezistat pentru că nu îmi plăceau colegele, niște cucuvele bătrâne care comentau că sunt în pantaloni scurți la 40 de grade din bucătăria aia. Apoi țin minte că a vorbit iar mama cu patronul să îl anunțe că nu mai vin și omul ăla săracul i-a zis că e ok, e decizia mea, dar voia să mă țină la bucătărie doar o perioadă scurtă, pentru că începeau școlile și trebuia să o înlocuiesc la vânzare pe fata care începea clasa a doișpea. A fost cu peripeții.”
Raluca – „M-am lăsat cooptata de colegele de clasa și ne-am dus la o firmă de cercetare de piață să facem sondaje pe stradă. Și țin minte și acum ca m-a întrebat tipa care ținea interviul ce defect am și i-am zis ca uneori întârzii, dar nu știu de ce am zis așa, că eu în general sunt punctuală.”
Mari – „Eram în ultimele luni de facultate și eram entuziasmată să lucrez în cercetare și să am proiectele mele. Așa că a fost de ajuns să aud de la îndrumătoarea mea pentru lucrarea de licență că se caută un absolvent pentru un institut de cercetare cu care colabora facultatea.
Îmi amintesc că a fost un interviu foarte simplu pentru că a fost de ajuns să aud că vor achiziționa ultimul model de microscop electronic (care pe atunci era un vis irealizabil pentru institute) că nu au mai apucat să pună alte întrebări. Am vorbit doar eu și le-am tricotat ce proiecte vom avea noi cu bijuteria aceea. La sfârșit părea că suntem colegi de mult. A fost foarte haios momentul pentru că în loc să ies pe ușa institutului spre casă, urcam scările spre laborator, deși încă nu lucram acolo.”
Răzvan – „Am lucrat la un restaurant în Grecia. Interviul a fost cu patronul, owner de restaurant, pub și bordel. Conducea un Harley. Erau 40 grade și curgeau apele pe mine. I-am turuit ceva pe engleză și după aceea a chemat bucătarul, că el era mai poliglot. M-a ascultat un pic și ăla și a zis „he speak ok, but no smile”. Mi-au zis să vin de a doua zi și să zâmbesc. Am spălat vase minim 2 săptămâni.”
Sorina – „Din câte îmi amintesc, a fost cu o scorpie :)) Am fost sigură că n-o să mă selecteze și așa a fost.”
Almona – „Horror. Nici măcar n-a fost interviu. A fost un chestionar scris în engleză juridică. Nici măcar nu menționaseră asta. Am plecat mâncând nori.”
Rox – „Primul interviu a fost la BCR, imediat după terminarea facultății. Îmi doream mult să găsesc un job. A durat o oră, am răspuns la o mulțime de întrebări și a rămas că ne anunță dacă am fost acceptați sau nu. Adică indiferent de răspuns, sună. A rămas așa, niciun semn din partea lor. Probabil era doar de umplutură interviul.”
Grațiela -„Hmmmmm… A trecut atât de mult timp de atunci încât nu mi-l mai amintesc atât de bine. Eram studenta și aveam nevoie de un job pe timpul verii, asa ca m-am dus sa ma angajez într-un call center pentru Canada. Interviul a fost în limba Engleza. A fost atât de bine încât mi s-a promis ca în 3 luni ma promovează la manager de echipa. Nu am rezistat decât 2 luni.”
Oana – „Am fost extrem de emoționată, cum am fost la toate interviurile și nu îmi amintesc mare lucru. Eram convinsă că nu voi primi job-ul, dar a fost bine în final 
am aplicat pentru un rol de profesor de geografie.”
Alexandra – „Aplicasem la un post de call center, eram în primul an de facultate, prima sesiune. Habar n-aveam că postul era pentru Vodafone. Prima sesiune de interviuri a fost ca la NASA, cu tot felul de teste și discuții cu agenția de recrutare. M-au lăudat că scriu frumos. Când am ajuns la interviul propriu zis de la call center, eram după o noapte nedormită, că învățasem pentru examenul la filosofie, abia îmi țineam ochii deschiși.
Tipul cu care am dat interviul, care mi-e șef și acum, după 12 ani, însă într-o altă companie, m-a văzut din prima că sunt un pic obosită și m-a întrebat dacă vreau o cafea. Aveam nevoie de cafea ca de aer, dar mă simțeam prost să cer, că nu știam ce eforturi presupune, așa că i-am spus că dacă nu e mare deranjul, aș vrea, da. A oftat și a zis că e ok, dacă vreau neapărat, mai întârziem un pic interviul și îmi face o cafea.
Am simțit că intru în pământ. A intrat în bucătărie, aveau un automat de cafea, a apăsat pe buton și s-a făcut cafeaua. S-a întors râzând la mine și mi-a zis că da, cam așa de mare e efortul. Uitându-se peste CV a văzut că am terminat liceul care era în competiție directă cu liceul la care terminase el și mi-a zis că asta a fost, interviul se termină aici. Norocul meu a fost că făcusem clasele 5-8 în liceul lui și apoi plecasem la „competiție”, așa că m-am scos frumos.
Scrisesem eu în CV că am experiență în organizare de evenimente, că organizasem balul bobocilor în liceu și în facultate și mi-a recomandat să nu mai scriu că știu să fac lucruri la care n-am chiaaaar o experiență demonstrată și relevantă Și acum glumește în același stil cu mine, dar mi-a rămas foarte clar în minte interviul ăla, tocmai că a fost funny.”
Eu la interviul de angajare pentru prima dată
Acum că v-am împărtășit toate aceste experiențe, e corect să vă povestesc și cum a fost primul meu interviu de angajare. A fost pe la finalul facultății când mătușa mea, știind că îmi place să scriu, m-a sunat entuziasmată că a văzut un anunț de angajare pentru un ziar local. Nu știa pentru ce post, nu era specificat. Era oferit doar un număr de telefon. Am sunat, iar când am întrebat de post răspunsul a fost: „Domnișoară, într-o redacție sunt multe de făcut. Vom vedea după interviu ce puteți face.”
Deși răspunsul mi s-a părut ciudat, am mers totuși la interviu care, în mod evident, nu a fost deloc cum mă așteptam. La orele de comunicare din facultate ni se tot vorbise de interviu, cum să ne prezentăm și toate cele.
Însă intervievatorul meu nu era interesant nici de parcursul meu academic și de un articol de-al meu apărut într-o publicație a AUF (Agence universitaire de la Francophonie), nici faptul că aveam un blog și colaboram cu niște publicații online (deci aveam o oarecare experiență). Nu, asta conta mai puțin. În schimb, acel domn, îmi punea întrebări de genul „cu ce se ocupă părinții tăi”.
Eu tot încercam să întorc subiectul, să vorbesc despre ce făceam în online, despre ce am învățat în facultate, ce știam să fac în Microsoft Office, dar fără succes. Peste câteva zile am fost sunată să vin să dau o probă la calculator.
Însă nu m-am dus din două motive.Primul: am realizat că mi-am bătut gura degeaba despre blogging, facultate și Ms Office. Eu eram mai mult decât dispusă să îi arăt omului la ce lucram, dar nu a fost interesat de asta. Al doilea: mi s-a părut ciudat faptul că m-a chemat fix în ziua de 15 august când era sărbătoare legală și toată lumea era liberă. Oi fi eu paranoia, dar mi s-a părut ciudat. În fine…
Acum e rândul vostru să-mi spuneți ce experiențe ați avut atunci când ați mers pentru prima dată la un interviu de angajare!