Geneza unei povești. Ep 3 – Povestiri – între teorie și libertate

Astăzi vorbim despre povestiri sau, cum le spun anglofonii, short stories. (Atenție totuși, nu le confundați cu nuvelele. Primele sunt ceva mai scurte, țin chiar și o pagină, pe când celelalte durează câteva zeci de pagini.)

Dacă și voi sunteți ca mine și vă exersați condeiul de ceva timp, povestirile vi se par, probabil, mai la îndemână. Și totuși, cum se scriu ele? Sigur, am putea vorbi la nesfârșit despre teoria literară însă astfel am risca să devenim mult prea tehnici în scriitura noastră. Așa cum spunea scriitoarea Flannery O’Connor: „mi se pare că a discuta despre cum se scrie o poveste referindu-mă la intrigă, personaje și temă este exact la fel cu a încerca să descrii o expresie a feței indicând doar unde se află ochii, nasul și gura.” Apoi, adaugă ea:

Modul de lucru al unui scriitor nu este același cu al unui contabil sau IT-ist. Scriitorii au un mister personal, un aer de necunoscut din care își trag materia primă pentru a crea o poveste fictivă sau nu.

În ficțiune nu sunt reguli, doar convenții. Ele pot un ghid util de scriere, dar, în același timp, pot fi letale pentru scriitorii debutanți care exagerează cu aplicarea lor. Totuși, dacă le-ar analiza bine, ar realiza că unele se contrazic, iar dacă ar încerca să le urmeze pe toate ar înnebuni!

De fapt, toate articolele mele din seria Geneza unei povești și din categoria Despre scris sunt utile, mai degrabă, după finalizarea unei povestiri / unui roman / text de non-ficțiune. Încercând la bun început să respectați toate regulile de la început nu vom reuși altceva decât să ne ridicăm singuri obstacole și să ne cenzurăm. La fel, și abordarea scrierii unei povești urmând o anumită structură este greșită.

Alice La Plante ne vorbește despre un seminar în care un alt scriitor recomanda formula sa proprie de scriere, ABCDE:

• Action (acțiune)
• Backstory (povestea „din spate”)
• Crisis (criza sau intriga)
• Denouement (deznodământ)
• Ending (final)

Sigur, urmând această formulă poate rezulta o poveste intersantă, una care debutează în miezul acțiunii. Dar, cum ar fi ca toate poveștile să urmeze aceeași structură? Unde ar mai fi originalitatea? Rick DeMarins mărturisea în cartea sa The Art and the Craft of the Short Story (Arta și meșteșugul povestirii):