Eram prin clasa a VI-a sau a VIII-a, nu mai țin minte exact, când tata a venit acasă cu o plasă plină cu cărți. Le cumpărase de la cineva la un preț extrem de modic: un pahar de tărie. Am găsit acolo beletristică, dar și o culegere de matematică și una de gramatică. O „captură” interesantă, deci. Totuși, înainte de a-l judeca pe acel om, haideți să ne gândim și la o poză care a tot circulat pe Facebook săptămâna aceasta cu niște cărți aruncate la gunoi. Care faptă vi se pare mai reprobabil acum?
Între a vinde niște cărți pe o cinzeacă și a le arunca, eu zic că prima e o variantă un pic mai demnă (pentru cărți mai ales). În epoca în care trăim sigur există alte moduri de a renunța la cărțile pe care nu le mai vrem.
Încă mai avem nevoie de cărți
Un lucru trebuie să fie clar: încă mai avem nevoie de cărți. De fapt, niciodată nu vom înceta să avem nevoie de ele, indiferent de cât va evolua tehnologia. De ce?
- Cărțile ne ajută să ne dezvoltăm vocabularul (logic).
- Ele sunt utile și în procesul de dezvoltare emoțională: ne fac mai empatici și mai echilibrați.
- Ne stimulează imaginația și curiozitatea.
- Ne oferă motivație, liniște sufletească, entuziasm și curajul de a vedea lucrurile într-un mod pozitiv.
- Ne oferă informații importante.
- Cititul ne îmbunătățește atenția și concentrarea.
- Cărțile ne ajută să găsim soluții la toate problemele din viața noastră.
- Așa cum spunea Margaret Fuller – „astăzi un cititor, mâine un lider” (Today a reader, tomorrow a leader).
Și abia mi-am făcut încălzirea, aș putea să vă scriu despre asta mult și bine. Unii dintre voi probabil știu deja că utilitatea cărților e unul dintre subiectele mele preferate. Aș putea trăncăni (și țăcăni tastele) despre cum cititul ne face să fim cea bună versiune a noastră. Dar, nu acesta e scopul acestui articol, așa că nu voi devia de la subiect!
Ce putem face cu cărțile pe care nu le mai vrem?
Totuși, să fim sinceri, oricât de utile ar fi cărțile, există momente în care vrem să ne debarasăm de o parte din ele. Poate nu mai avem spațiu sau poate pur și simplu sunt niște cărți cu care nu am rezonat, deci nici nu ne tentează prea tare să le păstrăm. Ce facem cu ele? Iată câteva idei (click pe fiecare pentru detalii):
Există numeroase biblioteci din mediul rural care au nevoie de cărți și periodic apar în Social Media diverse campanii de colectare de carte.
La fel, există și grupuri de Facebook unde putem dona cărțile pe care nu le mai vrem altor cititori.
Vânzarea este și ea o opțiune, iar avantajul ei e că poți reinvesti profitul în alte cărți. Există și grupuri de Facebook unde putem vinde cărți, OLX și alte site-uri de gen și, evident, anticariate (de exemplu Târgul Cărții).
O altă idee de reciclare a cărților este să facem schimb de cărți cu alți cititori.
Soluții, prin urmare, există! Așa cum vă spuneam la început, aruncatul nu e una din ele. Totuși, nu vă gândiți că la alții e mai bine. Acest fenomen e întâlnit și prin alte țări. Însă partea bună e că another man’s trash is another man’s treasure (cum spun englezii, adică: gunoiul unuia e comoara altuia). Nu de mult am citit un articol despre un gunoier din Bogota care a construit o bibliotecă publică uriașă din cărțile aruncate la gunoi de alții. Deci mai există speranță, nu?
26 Comments
Le ofer mereu. Sa se bucure și alții de, o carte chiar aduce bucurie.
Daaa 🙂
Lucrurile acestea se intampla de obicei cand oamenii mostenesc o biblioteca veche. Ideal ar fi sa le poti duce la biblioteca sa le donezi, sau sa le dai la anticariate. Sunt insa si situatii in care nimeni nu le vrea. Am incercat sa gasesc un loc pentru fizici, matematici si alte treburi ingineresti (carti vechi) acum o vreme si nimeni nu le-a vrut. Cu beletristica este mai simplu, se gasesc doritori, le accepta si bibliotecile etc. Ar fi frumos sa se organizeze din cand in cand targ de vechituri, unde lumea sa poata duce tot ce nu mai foloseste, exact pe principiul pe care l-ai zis si tu mai sus (one man’s trash…). E adevarat insa ca lumea si sare sa judece una-doua, de parca toti ar avea aceleasi posibilitati. Poate unii oameni nu ar vrea sa arunce cartile asa, pur si simplu, dar nu au mijloacele sa le transporte sau sa le expedieze, sunt batrani, bolnavi, nu pot sa care. Altii, efectiv, nu inteleg valoarea unor carti vechi. Ceea ce e interesant e sa vezi mereu justitiari peste tot, care mai de care mai oripilati. Bine ar fi daca, mai degraba, s-ar face campanii periodice de strangere a cartilor vechi. 🙂
Cu cărțile tehnice e mai greu, da, noi am dus unele cărți de-ale tatei la țară (erau despre motoare și chestii). Bine, pe mine nu mă oripilează faptul că sunt aruncate. Mă revoltă, da, doar sunt un șoarece de bibliotecă și înainte de a lua o decizie atât de radicală aș căuta. Văd că lucrurile au început să se miște, au apărut târguri de cărți vechi și alte evenimente. Sper doar ca ele să prindă rădăcini și în provincie…
Nu ziceam de tine, dar am vazut unele reactii la imaginea respectiva. Nu se gandea nimeni ca ar fi putut fi niste oameni fara posibilitati de a transporta cartile respective. Nici mie nu imi place sa vad asa ceva, dar trebuie sa luam in considerare mai multi factori. E trist, oricum.
Știu, am văzut și eu ubele chestii care m-au dezgustat…
Și eu am fost în situația spusă de Anasylvi… să nu pot să le car pînă la poștă. Am așteptat ocazii să le dau în oraș, sau cînd se mai adunau prin școli. Ar fi bine să fie un loc unde să le duci și să se distribuie de acolo. Făcea lucrul acesta Theodor Hossu-Longhin, venea el și le lua și le dădea apoi prin diferite părți, nu știu dacă mai e valabil.
Uite, cei de la Târgul Cărții se și deplasează în anumite condiții 😀 (am lăsat link-ul în articol;) ).
Foarte bună ideea ta.!
Păi ce să zic, cred că cel mai bine este să nu prea cumpărăm și să ne îngrămădim cu ele – mă refer nu doar la cărți, cam la tot ce ne place să avem, apoi la un momendat ajungem să ne sufocăm de lucrurile noastre.. Cred că mai bine mergem la bibliotecă și căutăm cartea preferată, pe-deasupra ajutăm și biblioteca să supraviețuiască iar cartea o vom duce înapoi.. Consider că dacă ai cumpărat 10 cărți pe care le-ai citit doar odată, practic le-ai cumpărat degeaba, că ele au devenit obiecte inutile de care te impiedici zilnic iar în locul lor ar putea sta altceva, sau să te poți bucura de mai mult spațiu..
Da, și eu am cumpărat destule cărți, însă eu le donez gratis celor mai sărăcuți, dar cu dorință de lecturare, sau le ofer cu dedicație de zile onomastice..
Felicitări pentru articol.!!!
Daaa, bibliotecile sunt o soluție faină 🙂 eu una merg cu drag de câte ori am ocazia, chiar și fără a căuta o carte anume 🙂
Foarte fain spus!
Nu știu care ar fi cea mai bună variantă. Toate la un loc, eventual. Dar oricum nu pot vedea cărți la gunoi, asta clar nu.
Nici eu, cred că le-aș lua acasă. Măcar o perioadă, până le-aș găsi un cămin…
Le daruiesc prietenilor mei care citesc 🙂 Anul trecut, la munca, ne-am hotarat sa facem un brad special din carti. Fiecare trebuia sa aduca 1 carte si am fi avut cam 30-40 de carti. A fost un moment foarte bun sa ma uit prin biblioteca si sa aduc diverse carti pe care nu le citisem, dar pe care le cumparasem din impuls. Multe din ele si-au gasit case noi si cititori fericiti!
Ce fain ❤️ ❤️ ❤️
Eu nu prea imi dau cartile si nici nu le arunc. Daca le-am citit, lasa sa fie acolo in biblioteca. Dar am donat din ele si am imprumutat si prietenilor mei pe cele ce am crezut ca i-ar ajuta. O prietena vrea sa creeze o aplicatie gratis pentru schimb de carti fizice la nivel de Romania. Si mi se pare o idee super buna. De asemenea, i-am propus sa faca o optiune unde cartile ar putea fi schimbate una cu alta, daruite de tot sau donate unor biblioteci ori in acele casute de carti din parcuri sau alte locuri din orasele tarii.
Faină ideea prietenei tale! Abia aștept să o lanseze 🙂
O problemă extrem de delicată. Deşi pare un pic mai greu de crezut, m-am născut într-o casă cu multe cărți! De ce greu de crezut!? Satul meu este aşezat la poalele Călimanilor, este şi acum destul de izolat, iar asta s-a întâmplat cam demult.(🤣) Cu toate acestea, pe vremea aceea, în casa bunicilor erau cărți.
În anii copilăriei, mama torcea, iar tata ne citea din marii scriitori.
Drag de cărți am prins încă de atunci, iar dorința de a avea propria bibliotecă a devenit realitate. Ce bucurie! Ce tristețe!
Datorită lor nu mi-am vândut casa din țară! Plătesc un om să aibă grijă de tot! Ce să fac cu ele!? Mi-e greu să mă despart de ele…nu cred că aş mai fi întreagă la cap dacă le-aş dona…
Vara trecută, cineva m-a „sfătuit” să le arunc la gunoi…am avut coşmaruri!
Nu ştiu ce să fac…
Vai, ce amintiri faine! Cum să te despărți de ele? Unii oameni nu gândesc…
Eu lucreaz la biblioteca si aici foarte multe persoane care nu mai au loc petru carti sau sunt in varsta si vor sa renunte la biblioteca personala, le aduc la biblioteca si le doneaza.
Frumos gestul lor 🙂
Nu există astfel de cărți, Toate îmi sunt dragi, îmi amintesc de anumite perioade din viața mea. Totuși, am renunțat la un moment dat la 90 de cărți din biblioteca personală pentru niște copilași nevoiași. Dar altfel…nu dau nimic!
Frumos gest 🙂 și mie mi se pare unica soluție la care aș apela.
Mulțumesc. 🙂