Discuții la feminin: Mari Flămânzeanu – o Șeherezadă modernă

Reading Time: 8 minutes
Mari Flămânzeanu

Pe Mari Flămânzeanu am descoperit-o în cadrul SuperBlog-ului de toamna trecută. Mi-a atras atenția atât prin scrisul ei cât și prin aspectul general al blogului ei, Copper Attitude. Așa că am continuat să o urmăresc, oricum nu se putea altfel: în căsuța ei virtuală miroase a cafea și oud, iar scrisul ei degajă feminitate și rafinament în stare pură.

Pe scurt: Mari e un soi de Șeherezadă modernă cu părul roșu și drag de tot ce-i frumos. De mult mă tot gândeam să v-o prezint și iată că a sosit în sfârșit momentul!

De vorbă cu mari Flămânzeanu

Bună, Mari! Pentru început aș vrea să știu cum ar suna o definiție a ta, proprie și personală, dacă ar fi să o scrii?

Sunt un spirit liber care iubește experiențele, uneori curioasă ca un copil, o fire empatică, mereu în dorința de a ajuta oamenii.

Cum ai ajuns tocmai în Dubai? 

Credeam că voi vizita Dubai la un moment dat dar nu m-am gândit niciodată că aș putea locui aici. Uneori… sau poate de multe ori lucrurile se pot aranja în viață neașteptat. Inițial a plecat soțul meu pentru un job în domeniul lui de activitate și trei ani mai târziu am simțit că este momentul ca eu și fiica noastră să îmbrățișăm această experiență inedită și să ne reunim în Dubai.

Dacă ar fi să alegi un alt loc de pe planetă pentru a locui, care ar fi acela?

Mi-ar plăcea să am cândva o casă cosy, pe gustul meu pe malul marii, în Grecia, Italia sau Franța. Nimic somptuos, cu o măsuță de cafea de fier forjat, perne colorate, unde să stau să ascult valurile cum se sparg.

Cum este viața de expat, în general, și cea de blogger expat, în particular?

Să fii expat în Dubai este puțin diferit de ideea de expat în orice parte a lumii pentru că aici expații sunt majoritari, 85% din totalul populației. 

În afară de mici diferențe administrative, expații se simt ca acasă aici. Ospitalitatea arabilor este proverbială iar deschiderea cu care cei din Dubai au primit aproximativ 200 de naționalități vorbește foarte bine despre viziunea lor. Aceea de a fi toleranți cu orice tip de religie, de a transformă un loc deșertic într-un magnet turistic, financiar și pentru afaceri pentru o lume întreagă.

Mi se pare foarte ofertant să poți să scrii pentru ai tăi despre experiențe deosebite, departe de casă, mai ales dintr-un loc atât de diferit din multe puncte de vedere. Asta m-a făcut să deschid o rubrica nouă pe blog, Viață de expat, unde să povestesc mai multe despre viață de aici. Am scris deja despre ritualul cafelei, Ramadan, oud și curmale. Am în plan să scriu mai mult pe această tema. Am văzut că foarte mulți cititori au apreciat poveștile mele din Orientul Mijlociu și mi-au scris că li se pare interesant să citească despre locurile acestea, despre care nu știu foarte multe. 

Cum ai ajuns să scrii pe blog? Ți-a plăcut dintotdeauna scrisul sau ai avut o revelație?

Mi-a plăcut scrisul dintotdeauna, îmi plăcea să scriu compuneri la școală, să fac fișe pentru cărțile din vacanță și chiar începusem să scriu poezii la un moment dat. Dar, deși îmi plăceau poeziile, nu eram făcută pentru asta și am renunțat. Scriam felicitările de grup, părea să am o ușoară orientare spre scris. Despre ideea de blog, de a scrie articole am aflat târziu, foarte târziu. Iar în urmă cu vreo 5-6 ani încercăm să o conving pe prietenă mea să își facă blog. Și tot fiind implicată în discuții administrative, tehnice, despre titluri, logo și tot tacâmul cu ea, la un moment dat am avut revelația că aș vrea să scriu despre locurile pe unde merg în vacanțe. Așa, pur și simplu.

Mă fascina și crearea site-ului, visam logo-uri, culori și fonturi. Și am început să scriu acum vreo patru ani, cred. Apoi am văzut că nu călătoresc într-un ritm atât de intens precum cei care aveau bloguri consacrate pe travel și am avut intuiția să scriu despre tot felul de experiențe, despre cum te fac să te simți, despre cum te modelează și îți creează amintiri. Și am rămas pe această idee, scriind de la experiență de a gustă o cafea pe o stradă din Istanbul până la senzația de libertate pe care ți-o da săritură cu parașuta.

Despre ce nu ai scrie niciodată?

Nu aș scrie știri, despre politică, de exemplu, mocirla mai mare că aici, nu cred că există. 

De ce Copper Attitude? De unde acest nume, ce reprezintă pentru tine?

Copper Attitude este un brand personal, o revelație pe care am avut-o la un curs de branding cu Anca Bănița acum 4-5 ani. Este esență mea, o roșcâtă cu atitudine. Și Berbec pe deasupra. Tu șții despre ce vorbesc 🙂

Despre feminitate

OK, trecând la subiectul nostru principal, nu pot totuși să nu te întreb: cum sunt femeile din Dubai față de cele din România? Ce ne aseamănă și ce ne diferențiază?

Îmi place în mod deosebit această întrebare. Femeia este un univers întreg, plin de mistere, indiferent din ce cultură provine și unde trăiește.  Nu poți înțelege femeia dacă nu înțelegi în primul rând cultură din care provine. Altfel, o poți judecă printr-un filtru artificial. Contactul cu lumea arabă este unul de impact. Eu sunt o fire foarte deschisă, care privește fără prejudecăți stiluri de viață și opinii. 

Fie că trăiești sau vii doar să vizitezi o țară arabă, îți trebuie puțină pregătire și documentare înainte, pentru a înțelege ceea ce vezi. 

În public, femeile localnice poartă haine specifice, în general de culoare neagră dar poți vedea mai rar și nuanțe de bej sau piersică. Purtarea lor înseamnă mai mult decât o simbolistica religioasă, este chiar o declarație de stil de viață sau rang social. Eșarfă de pe cap se numește hijab și are modalități diferite de  aranjare, în funcție de zona din care provin. Emiratezele o poartă având față liberă. Rochia lungă, predominant neagră se numește abaya. Felul cum femeile poartă aceste haine este regal, cu grație și stil. Întotdeauna le-am văzut aranjate, sprâncenele fiind elementul cel mai frumos îngrijit. Poartă bijuterii din aur și deseori au ornamente cu henna pe mâini. Că prezența sunt delicate, discrete, modeste și misterioase comparativ cu noi, româncele. Îmi place mult atitudinea lor.

Am făcut aceste precizări pentru a prezența femeile arabe că fiind asumate și pentru a înțelege că acesta este stilul lor de viață. Feminitatea lor este dincolo de aparențe și le-a conferit întotdeauna un statut regal în familie, mai ales că mama. Un respect autentic.

Vorbim totuși de 2020, când femeile emirateze călătoresc, studiază în afară țării, conduc afaceri, inspiră. În Emirate, femeile au drept de vot din 2006 iar de atunci implicarea lor este în creștere la nivel decizional.

O emirateză pășind ușor, învăluită în parfum de oud, misterios, este o apariție.  

Te-ai lovit de stereotipuri sosind aici sau nu neapărat… în general? 

Am ajuns în Dubai într-un moment de maximă deschidere că mentalitate dar și într-un context demografic cu o componență dominantă de expați. Practic, vorbim de cel mai elevat și cosmopolit emirat. Europencele sunt în număr foarte mare aici și există și câteva mii de românce. Așa că pot spune deschis și sincer că nu am întâlnit stereotipuri de niciun fel. 

M-am lovit de stereotipuri aici, în țară. Înainte de mutare am avut parte de abordări învechite din partea prietenilor și cunoștințelor legate de statutul femeii în lumea arabă. Percepții vechi, de 7 sau 10 ani, transformate în sfaturi necerute sau depășite. 

Întotdeauna am spus că Dubai este de văzut, măcar o dată în viață.

Femeile sunt sexul slab, ce crezi?

Faptul că femeia este considerată sexul slab este pe de-o parte o paradigmă care s-a perpetuat din vremuri străvechi, când femeia era casnică, iar pe de altă parte este o alegere personală în aceste vremuri. Cred că de multe ori este considerată slabă pentru că își exteriorizează ușor emoțiile și consumă aproape imediat o situație de criză, în mod diferit față de cum procedează un bărbat, Lucrurile, se pare că sunt abordate altfel acum și tocmai această vulnerabilitate este cea care îi da curaj și forță. Condiția femeii s-a schimbat în timp, ba chiar s-a complicat că număr și complexitate a responsabilităților. Iar dacă mă gândesc la mamele singure care au luat viață în piept, având un copil sau mai mulți, job și treburi casnice, pare utopic să mai deschid subiectul.

Sau dacă ne amintim la faptul că “în spatele unui bărbat de succes este o femeie puternică”, atunci parcă începem să uităm expresia.

Cum ai defini o femeie elegantă? Dar una de succes?

O femeie elegantă este o femeie care are grijă de ea. Cum arată, cum se îmbracă, cum vorbește și mai ales cum se comportă. Ține de stil, de (auto)educație și de atitudine. Poate să nu aibă dulapuri întregi de haine, cutii de bijuterii sau numeroase genți. Este întotdeauna curată, asortată, machiată cât să nu arate obosită, stă dreapta, își da cu puțin ruj, eventual în oglindă retrovizoare, își face cu ochiul și calcă sigură pe ea.

Când mă gândesc la femeia de succes, nu aduc în discuție neapărat faptul că pune întotdeauna cifre mari în rapoartele lunare. Eu cred că femeia de succes știe în primul rând să își facă ordine în viață. Știi, cum face Marie Kondo în dulapuri. Știe când să îndepărteze lucruri care nu îi mai folosesc, oameni toxici din viață ei, balastul. Crede în ea, a învățat din eșecuri, s-a ridicat și merge înainte. Știe că este singură responsabilă de propria fericire și știe să separe viață de la serviciu de cea personală. Rade des, plânge la filme sau cărți siropoase, plătește facturi și ia cină cu partenerul ei la lumina lumânărilor sau iese cu prietenele. Adoarme gândindu-se cu recunoștință la ziua care a trecut și o ia de la capăt.


Mari Flămânzeanu

Revenind la... Mari

Revenind la ține, cine și ce te inspiră?

Michelle Obama și Oprah sunt voci pe care le ascult și le admir. O iubesc pe Elif Shafak și tot ce a scris ea cu parfum oriental. Prințesă Rania a Iordaniei este acea femeie puternică din umbră și o urmăresc de foarte mult timp. Dar ascult și citesc orice prind și îmi spune ceva în primele 20 secunde. De exemplu, pe partea de creativitate mă inspiră foarte mult Elizabeth Gilbert. Uite, am descoperit și în Dubai femei care inspiră, două dintre ele sunt românce. 

Fără ce nu ai putea trăi? Eu, de exemplu, am o slăbiciune pentru ceasuri!

Îmi plac foarte mult și mie ceasurile, sunt incompletă dacă ies din casă fără ceas. Mi s-a întâmplat de 3 ori în viață și crede-mă, a fost bulversant, chiar dacă puteam verifică ora pe telefon.

Am câteva cărți pe care le-am cărat după mine chiar dacă le-am citit, una este Cele trei fiice ale Evei în care am zeci de semne.

Dar, mai mult decât ceasurile iubesc parfumurile, iar aici, în Dubai mirosul de oud mi-a schimbat foarte mult percepția asupra parfumurilor. Mix-ul de arome pe care ți le poți face, pentru a obține semnătură ta mi se pare o chestiune de atitudine, în primul rând. Am îmbrățișat-o imediat.

Cât de important e să avem vise, năzuințe? Tu ai?

Dorințele și visurile sunt foarte importante pentru că ele îți creează calea. 

Pentru ele înveți, te transformi, evoluezi. 

Pentru ele și prin ele te disciplinezi, te aliniezi și privești înainte. 

Pentru ele transformi orice problema, obstacol, în oportunitate. 

Pentru ele te ridici când ai căzut, plângi și te bucuri. 

Ce am fi fără ele? Frunze în vânt, probabil.

Da, desigur, unul este să mă dezvolt în fiecare zi, să îmi folosesc mintea, să o pun la lucru.

Dar superstiții?

Am avut în facultate două superstiții legate de examene, purtăm aceleași haine că la cel care luasem notă mare și intrăm întotdeauna printre primii. Preferăm să prind profesorii fresh. Ulterior, nu știu de ce, dar nu am mai fost superstițioasă. Asta, până de curând când mi-am dat seama că e mai bine să ții pentru ține următorul pas.

Planuri de viitor? Ne poți dezvălui unul?

Îmi doresc să lucrez mai mult la blog, să pot să dezvolt ideile pe care le tot adun. Unul din planuri a fost dejucat de pandemie, dar așa este în viață, uneori nu îți iese cum vrei. Mai sunt câteva idei la care voi începe să schițez curând.

Ai vreun motto sau vreo mantră?

Unul dintre motto-urile mele este Learning by doing, mi se pare modul cel mai bun de învățare. Dacă aș fi știut din școală acest îndemn m-ar fi ajutat enorm în viață, ulterior.

Am mai multe mantre dar ce îmi vine acum în minte în urmă unor exerciții făcute astăzi este: Tot ceea ce îmi doresc, există deja în interiorul meu.

Ne poți lăsă un gând de încheire?

Îți mulțumesc pentru că mi-ai făcut loc la ține pe Străduță, mulțumesc celor care citesc ce am scris aici și aș vrea să închei cu un citat care îmi este tare drag, din cartea tuturor timpurilor mele, Micul Prinț:

„Limpede nu vezi decât cu inima. Miezul lucrurilor nu poate fi văzut cu ochii.”

Sharing is caring:

Ori poate vrei să fii la curent cu tot ce scriu?

Introdu adresa de mail în căsuța de mai jos și te anunț de fiecare dată când public!

 

Loading
%d blogeri au apreciat: