În ultima vreme am tot dat interviuri. Două au apărut deja, pe blogurile Oanei și Alexandrei. Alte două urmează să apară, nu spun unde, nu spun când – nu vreau să stric surpriza.
Asta înseamnă că am succes și că-mi pot scoate aerele de divă din dulap? Nu. Nici moartă. Nici gând. Încă mai am de muncit până a ajunge unde vreau, a considera că am succes acum este egal cu a mă îmbăta cu apă rece. Și, oricum, eu nu cred în succes ca o destinație finală. Eu cred în muncă, în efort, în evoluție continuă. Despre asta a fost vorba întotdeauna în toate domeniile din viața mea, inclusiv în scris.
Da, a scrie e un proces care îmbină haosul și magia. Consecvența și consistența scrisului au fost și vor fi mereu alte două priorități ale mele. Iar, „evoluția continuă” pe care o menționez eu mai sus implică și multă disciplină. Pentru a mă asigura de îndeplinirea acestor obiective mi-am dezvoltat de-a lungul anilor o serie de mini-obiceiuri legate de scris.
Despre ele vom vorbi astăzi, dar, înainte de toate…
Ce este un mini-obicei?
Un obicei mai mic, evident! De ce îi spun așa? Pentru că mini-obiceiurile sunt acele lucruri mărunte și aparent (doar aparent) fără importanță pe care le facem zi de zi.
Sigur, ceea ce urmează să citiți aici nu se înscrie înscrie 100% în conceptul descris de Stepehn Guise, dar se apropie măcar. Dacă vreți, sunt propria mea perspectivă legată de scrisul pe blog, evident (că doar aici scriu… momentan)!
Ce mini-obiceiuri legate de scris am?
OK, acum c-am trecut de partea introductivă (pe care am mereu emoții să o scriu), haideți să plonjăm în marea mea de mini-obiceiuri scriitoricești. Sunteți gata? 1, 2, 3…
Neil Gaiman are mereu un carnețel la el. Dan Brown folosește un reportofon. Eu nu mă despart de OneNote. Aici îmi notez toate ideile care îmi vin sau peste care dau te miri pe unde, iar periodic extrag din ele și mi le notez în calendarul editorial spre a le aprofunda.
Un bun scriitor este și un bun cititor, cred eu. Scrisul, cum spunea Alice La Plante, e un meșteșug. Iar meșteșugul se mai și fură. Evident, asta nu înseamnă plagiat. Însă citindu-i pe alții poți observa noi tehnici, pot vedea ce fac ei bine sau, dimpotrivă, ce fac rău. A-i citi pe alții într-un mod atent e un bun mod de a învăța despre scris fie că vorbim de cărți, fie că vorbim de bloguri. Eu citesc bloguri cam 1 o oră (uneori mai mult în fiecare zi). Cărți – tot cam atât.
Cafeaua cu scorțișoară parcă îmi stimulează creativitatea. Așa că nu îmi lipsește niciodată când scriu.
Nu suport liniștea, cred că am mai zis asta. Însă orice regulă are și o excepție. La mine aceasta e excepția. Când scriu trebuie să fiu singură, iar liniștea să fie deplină!
Nu sunt o mare fană a teoriei scriu X pagini sau X cuvinte pe zi. Am zile în care nimic nu se leagă. Atunci nu mă forțez să scriu. Prefer să fac altceva: să ies la plimbare, să ascult muzică, să fac o prăjitură. Chestia asta mă ajută să sparg zidul care se formează între mine și cuvinte, să mă detașez. Nu cred în scrisul forțat, se vede de la o poștă și nu e cel mai plăcut.
Sigur, a scrie în fiecare zi e un bun mod de a-ți exersa abilitățile și de a-ți fixa un anumit mindset. Dar, atunci când văd că pur și simplu cuvintele nu mi se leagă între ele mai bine fac un chec cu cremă de lămâie. Uneori făcând asta reușesc să mă distanțez destul de repede, iar ideile încep să curgă.
Bun, aceasta a fost lista mea de mini-obiceiuri legate de scris. Nu spun că-i musai să faceți ca mine, dar poate-poate vă sunt de folos. Dacă mai vreți alte asemenea idei, găsiți și la Răzvan o serie de idei în acest gen. Dar, aș fi curioasă să știu dacă și voi aveți astfel de obiceiuri aparent micuțe, dar importante, legate de procesul vostru de scriere. Așa că nu vă sfiiți să le împărtășiți în comentariile acestui articol.
12 Comments
Nu prea am. Sau nu le conştientizez. Cu liniştea, poate, în sensul de a nu se vorbi pe lângă mine. Cu muzica mă împac, nu o mai aud, e aşa, ca şi cum n-ar fi. Dar altele nu prea ştiu. Voi încerca şi eu cafeaua ta, poate funcţionează şi la mine 😉
Poate nu le conștientizezi 🙂 Cafeaua asta e tare tare bună 🙂
Cred că da, am nişte obiceiuri legate nu numai de scris, ci şi de desenat! Deşi am mai spus asta, o să mă repet totuşi! Nu plec nicăieri (nici la culcare măcar!) fără caietul de notițe şi multe creioane ascuțite. Imi vine o idee o trec; văd o frunză o desenez! Dacă se vorbeşte cu mine în timp ce scriu/ desenez, mă opresc! Dacă nu mă „bagă” în seamă, „it’s fine”! Cafeaua- nu mai mult de două ceşti! Oricum ceştile mele sunt uriaşe, adică nu din acelea în care încap două linguri de cafea! Un obicei este acela de a avea creioanele foarte ascuțite (scriu numai cu creionul!) şi ascuțite numai cu un cutter special, executat manual, şi pe care mi-l ascut…singură!
Mai nou merg la ocean, stau pe plajă şi lucrez! Distanțarea socială…mă avantajează!
Numai bine!
Ce obiceiuri faine ai, Aura mea ❤️
Bune obiceiuri, și n-ar fi rău să te ți tot timpul de ele..!☺️
Eu ideile mi le notez în blocnotesul telefonului. Eu beau doar capucino – cafeaua fiind prea tare pentru firea mea revoluționară, iar când o beau, îi musai să-mi țin coarnele berbecelui, acasă 🤣
Deșii îmi place liniștea, dar aia gândită de mine. Totuși dacă este liniște la mine acasă înseamnă că: am murit, sunt bolnav sau plecat de-acasă. 😅
Trebuie să recunosc că de când am prins gustul blogging-ului, sunt un alt om – pur și simplu m-am resetat. Eu pe rețele de socializare nu mă regăsesc, deșii sunt sociabil, dar nu oricum și cu orice robot de socializare, motiv pentru care, omoram timpul cu jocuri stupide care mă terminau psihic, plus risipă de curent și baterie.. Da. Blogul ma salvat☺️🤗
La televizor mă plictisesc după primele 5 minute – să nu zic, că de văd și o reclamă zâmbitoare, deja am aprins bricheta 😀
Off, iartă-mă că am fost prea lung în exprimare..
O zi de marți suuper să ai, Diana.!!!
Eu prefer OneNote, pentru că îl am sincronizat, îl folosesc și pe laptop și pe telefon și chiar îmi e util. Rețelele de socializare depinde cum le folosești (urmează un articol despre asta), dar da, blogul e și preferatul meul, De televizor nu mai zic, eu mă uit doar la Netflix sau ascult muzică de pe Youtube 😀 O seară frumoasă, Ștef!
Abia aștept articolul despre rețele, Seară frumoasă !
Vine, vine 🙂
Când îmi vine o idee, trebuie să o scriu neapărat undeva, altfel o uit; de obicei apucă în notele de pe telefon, unde o mai și dezvolt pe moment, dacă sunt inspirată; dacă nu, rămâne la dospit.
Cam așa fac și eu cu OneNote, îmi place că pot sincroniza notițele, așa le am la îndemână și pe laptop, și pe telefon.
Multumesc mult pentru mention si felicitari pentru interviuri
Mulțumesc, Andreea! Felicitări și ție pentru tot ce faci în online 🙂