Tocmai când credeam că am câștigat niște timp liber, vine de niciunde Potecuța cu o leapșă de neratat. Și, de parcă nu era de ajuns, mai pune și Ștef paie pe foc.
De ce e atât de specială această leapșă? Păi pentru că e despre bucătărie, iar voi deja știți cât de mult o ador! Așa că, scuzați-mă, dar abia aștept să răspund la întrebări!
Când bunica/mama gătea, treaba mea era să…
… ling crema de pe castroane, deci cred că eu și Potecuța am avut vieți similare 😆 Bine, asta la început. Am trecut apoi la împăturit sarmale, făcut maioneza pentru salata de boeuf (la mână, nu la mixer, da!).
Mirosul care mă duce direct în bucătăria bunicii/mamei este…
La mamaie, evident, e gustul acela de pâine proaspăt scoasă din cuptor. Gust care, din păcate, s-a dus. Nu mai face nimeni pâine așa 🙁 Ah… și niște brânză.
La mama trebuie să fie cel de musca – mâncarea mea preferată (dintre cele gătite) de când îmi pot aminti eu. Știu că printre primele dăți când am mâncat era iarnă, iar eu eram la bunici și mami a venit de la oraș cu o oală de musaca. M-a fascinat efectiv!
Gustul care face cu mine acelaşi lucru…
Tot musaca…
Cea mai pregnantă amintire din bucătăria bunicii/mamei…
Pe mamaie mi-o amintesc iarna, frământând în copaia de lemn o minge mare de aluat pe care o rupea apoi în multe mingi mai mici (viitori colaci pentru biserică) pe care le lunea într-o tavă. Uneori, dacă îi mai rămânea cocă îmi da și mie să mă joc cu ea, iar eu făceam „experimente”, o lăsam și zile la rând să se usuce.
Pe mami, în schimb, o văd făcând prăjituri. Nimeni nu face negresă ca ea. Nimeni.
Și asta a cam fost leapșa despre bucătăria prin ochii copilului de ieri. Pentru că mă simt darnică o las la liber, așa că o puteți prelua pe blogurile voastre sau puteți răspunde aici, în comentarii. Totuși, sunt curioasă ce ar spune Almona, Ana, Issabela și Răzvan.
14 Comments
Am citit cu plăcere obiceiurile tale legate de bucătarit, atunci când ai fost mai mică 🙂
Îți mulțumesc mult se Tag.!
Ai grijă nu mai tot mânca din ingrediente, că nu mai ies porțiile intregi. 😅
Weekend Plăcut în contiunare, Diana.!!!
Sincer, am o tactică, e imposibil să nu iasă porția întreagă 🤣O duminică frumoasă 🙂
Deci ai reusit sa imi faci foamea si mai mare, tocmai ma pregatesc sa gust si eu ceva. Eu eram un copil mofturos, mancam putin, sa vedem ce iese. Weekend fain! <3
Eh, abia aștept să văd ce iese. Tu scrii tare fain pe tema asta 😁
Oh, oh, iti razi de mine. 😛
Eu? Nu, în niciun caz ☕
Îți mulțumesc mult că ai acceptat să răspunzi!
Musaca!!! E printre preferatele mele, dar nu făcută de mine 😁
Era prea fain să nu intru în joc ❤️
Te pup, draga mea!
Cît erai de hărnicuță… și cumințică și serioasă, așa te văd, in ciuda cremei :)) <3 deși, după mine, gestul cu crema, chiar și acum, spune clar că-ți pasă de ce faci…!
Îmi pasă, cum să nu? 😁
Sună bine. E fain când ne amintim lucruri și mâncăruri de pe la bunici sau de prin copilărie. Bunica mea face o mâncare delicioasă. Zilele trecute mi se făcuse așa poftă de ceva gătit de ea, și ea are parcă un fel al ei de a găti, sau poate e doar mâncare cu aromă de copilărie și de aceea în alte părți nu e la fel.
Daaaa, bunicile au un fel al lor de a găti. Irepetabil, unic!