Grecia după pandemie și angoasele unui turist român (guest post)

Grecia după pandemie
sursa foto: canva.com

Acest articol este un pamflet și trebuie tratat ca atare

Grecia a fost prima țară care și-a deschis granițele pentru turism, după pandemie. Astfel, turistul român, mai de voie, mai de nevoie, a luat cu asalt frontierele bătrânei Ellada în căutare de plaje pitorești și ape cu reflexii de turcoaze. Nu mică i-a fost mirarea să constate că Grecia după pandemie a creat un set reguli care au provocat grave angoase măriei sale, turistul român.

A fi sau a nu fi testat de cOVID19

Primele frământări au apărut când Grecia a anunțat că înlocuiește testarea aleatorie Covid19 cu una țintită, după un algoritm complicat pe care, el, turistul, nici nu-l dibuiește, nu-l controlează și, cel mai enervant, nu știe cum să-l fenteze. Se frământă câteva zile bune că ce face el dacă pică de fazan? Și apoi, ce garanții (eventual scrise) îi dau lui grecii că nu se îmbolnăvește acolo? Așa că se documentează temeinic pe grupurile de Facebook (autoritățile mint și au interese) și află direct de la sursă că totul e ok. Adică după cum ți-e norocul. Și nici măcar nu contează că tu ai testul negativ în buzunar.

A trece sau a nu trece frontiera

Analizează comparativ prețurile unui hotel de cinci stele din Mamaia cu al unui studio cu kichinetă dintr-o stațiune grecească. Clar, în Grecia e mai ieftin. Rezervare, plinul la mașină, bagajele, portbagajul doldora și cap compas (adică waze sau maps.google) Ellada.

Șoc și groază!  Grecii au lăsat deschis un singur punct de frontieră.  Coada din frontiera bulgaro-greacă s-a unit cu cea din frontiera româno-bulgară de pe Podul Prieteniei. Asta n-ar fi nimic, dar măcar să fi știut dinainte. Pe grupurile de Facebook (căci așa cum am mai spus, autoritățile toate mint de sting și bloggerii de travel sunt plătiți) informațiile sunt mai contradictorii decât ordinele de la pușcașii marini.

Normal, ăia care au trecut deja postează cu întârziere, nu în timp real. Nemernicii, parcă ar fi vacanță, nu reporteri acreditați să transmită de la fața locului pentru publicul stătător pe rețelele sociale.

Coada de 10 km înaintează ca melcul și la nivelul asfaltului sunt 60 de grade. Nevasta-i nervoasă, copiii s-au plictisit și întreabă din 5 în 5 minute când ajungem. Bine, placa asta au pus-o încă de când au plecat din parcarea din fața blocului. Între timp, în portbagaj, se împute slana, se decongelează sarmalele și fierb peturile de bere.

După 4 ore, în sfârșit au trecut. Fără test, fără multe formalități.

A fi sau a nu fi sngur

După dramele petrecute până acum, totul părea că intră în normal și de acum înainte nimic nu mai poate să tulbure vacanța în Grecia după pandemie. Dar, aventura continuă și frământările capătă dimensiuni de tragedie greacă. Sunt singuri. În hotel, pe plajă, chiar și la taverne. Ici colo, niște rătăciți ca și ei.

Păi cum mă, să fii singur în vilă? Să dai drumul la grătar în curte și să nu strige nimeni că-i intră fumul în cameră? Și tu să rânjești și să-i spui „mută-te la 5 stele, sărakule, că eu am drepturi. Doar am plătit.”

Cum să stai pe plajă singur, să auzi doar la valurile și să nu fie nimeni care să-ți vadă ultima fiță de costum și geantă de plajă? Să nu-ți plece plozii să pună nisip în capul altora și să ai grijă singură de ei?

Nici nu-ți mai vine să scoți DSLR-ul cu obiectiv de 1 metru pe care l-ai luat din Dubai. Odată că nu-l vede nimeni și apoi, cum să pui pe Facebook poze cu plaja goală?

La tavernă, de-a dreptul fatalitate. În afară de ei, doar ospătarii, fericiți că le trece cineva pragul. Dacă nu se altera slana, nu treceau nici ei.

Văd pe meniu kalamari. Ete ai dracu’, da’kalaMICI n-au? Ce naiba să mănânce? Că dacă mai era cineva, când trecea ospătarul cu comanda, striga și el tare: „Ce-i aia?” și-i trăgea și-o poză. Pe care s-o urce pe Facebook cu status

„Din Grecea vă orez o zi în continuare. Pwp, feti!”

Nasol în Grecia după pandemie. Adormi noaptea în zgomotul valurilor care lovesc de țărm și în foșnet de frunze. Nu tu o manea, o chermeză… Te scoli dimineață la 5.00 și te întrebi ce au atât de important de discutat păsărelele și cicadele. Nu tu o ușă trântită, nu aleargă nimeni pe scări. Nici măcar pe cameristă n-ai văzut-o. Din motive de Covid19, vine doar dacă o chemi. Dar ai tu ac de cojocul lor. Păi să nu-ți schimbe cearșafurile în fiecare zi? Ei nu știu că nisipul înțeapă. Doar n-oi fi prost să-l lași la duș. Mergi cu el în pat, că de-aia ai plătit.

Faci un filmuleț și-l pui pe Facebook. Dar nu live, mai târziu. Să-și ia țeapă și ăla care te-a făcut să dai cu capu-n bariera de la graniță că n-a postat la timp.

 

Acest articol a fost scris de Almona Țilea – autoarea unui blog cu un iz de Grecia care e imposibil să nu vă cucerească. Vă invit și pe voi să-l explorați, în cazul în care nu ați făcut asta deja.

Atenție!

Dă dependență!

 

Sharing is caring:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pinterest
Share on whatsapp
Share on email

Ori poate vrei să fii la curent cu tot ce scriu?

Introdu adresa de mail în căsuța de mai jos și te anunț de fiecare dată când public!

 

© dealedianei.ro, 2021
%d blogeri au apreciat: