Panica și sistemul imunitar (guest post)

sistemul imunitar
sursa foto: pexels.com

De-a lungul timpului am vorbit de multe ori despre legătura dintre emoții, gânduri și boală. Nu mai este ceva nou faptul că orice gând negativ are puterea de a se somatiza (cu alte cuvinte de a atrage boala sau de a naștere unei afecțiuni).

Totuși, în contextul pandemiei actuale simt nevoia să intru mai mult în subiect și să vă vorbesc despre șansele pe care le avem de a dezvolta o formă mai agresivă sau mai ușoară de boală, în raport cu emoțiile pe care le avem noi referitor la situația curentă.

Marile îmbolnăviri din istorie

În istorie au existat multe momente nefaste în care medicina s-a simțit forțată să evolueze sub presiunea îmbolnăvirilor incontrolabile. Încă din primele secole creștine omenirea s-a confruntat cu ciuma antonină (despre care se crede că reprezintă varicela sau rujeola modernă), ciuma bubonică, holeră, gripa asiatică, gripa rusească și multe altele, care au omorât peste un milion de oameni de pe întreaga planetă. 

Ce înseamnă un milion de oameni, la o populație de aproape 8 miliarde? Aproape nimic. Altfel spus, cu toate că de-a lungul timpului au existat momente cumplite și extrem de agresive, ele nu au făcut nimic altceva decât să tragă semnale de alarmă și să forțeze evoluția. Toate aceste boli și-au găsit, în timp, antidotul.. Și, mai mult decât atât, au ajuns ca în ziua de astăzi să fie trecute în rândul afecțiunilor comune. 

Medicina de ieri și de astăzi

În trecut rata îmbolnăvirilor era mai mare pe fondul igienei. Nu existau prea multe condiții. Șobolanii, rezidenți ai majorității gospodăriilor, erau gazde extrem de bune pentru bacteriile și virusurile cauzatoare de probleme. Oamenii nu aveau dezinfectanți. Primul tratat de chirurgie septică a apărut abia în secolul XX, scris de renumitul medic rus Luka Voino-Iasenetki, cunoscut de creștinii de pretutindeni sub numele de Sfântul Luca al Crimeei.

Ce vreau să spun cu asta este că medicina a fost multă vreme rudimentară. Și dacă de la medicină nu puteam avea așteptarea să fie prea septică… atunci ce așteptări am fi putut avea de la oamenii de rând? Dezinfectanți? Bactericide? Vezi să nu! Singurele soluții împotriva bolilor erau cele recomandate de vraci și se bazau strict pe efectul vindecător al plantelor. Existau tratamente pe bază de pelin, leșie sau usturoi… dar problema era că o administrare necorespunzătoare (și era destul de des cazul în acele vremuri, ca și acum de altfel) putea fi letală.

Și totuși, dacă ne gândim că populația lumii era considerabil mai mică decât acum, de ce, totuși, nu s-a înregistrat o rată de mortalitate și mai mare? Având în vedere că nu existau tratamente?

Răspunsul nu ar trebui să fie deloc surprinzător: „ce nu știi, nu te omoară!” – cu alte cuvinte, psihicul nostru este mult mai capabil să distrugă organismul decât paraziții în sine.

Când psihicul devine principalul parazit…

psihicul
sursa foto: pexeles.com

Tocmai evoluția fenomenală a medicinii atrage scepticismul în rândul populației. Oamenii au acces la informație mai mult ca niciodată, ei știu (teoretic) că singurele lucruri care pot distruge lumea sunt armele nucleare și, eventual, ceva dezechilibre din spațiu (căderea vreunei comete). În fine, nu știu dacă sunt ironică sau nu. Ideea este că oamenii se bazează atât de mult pe certitudinea existenței zilei de mâine încât nicio boală nu se poate atinge de ei.

Totuși, diferența dintre acum câteva mii sau sute de ani și azi… constă într-un nou parazit care are rolul de a ne controla din exterior. Mă refer la Media, în toate formele sale. Informația circulă cu o viteză fenomenală. Problema este că nu mai poate fi controlată, ajungându-se adesea la o dezinformare cruntă.

În felul acesta o pandemie care ar putea fi stăpânită prin măsuri de auto-protecție și prin acea încredere pe care o avem în actul medical… se transformă într-o calamitate care ne omoară din interior.

Ce fac știrile? Rețelele de socializare și însuși Internetul? Ne terorizează. Atât la nivel fizic cât, mai ales, psihic. Oamenii s-au împărțit în tabere care în loc să se sprijine, se atacă reciproc. Fiecare își găsește propriul mecanism de autoapărare. În timp ce unii sunt sceptici și exhibiționiști, creând foarte mult disconfort și stres celor din jur, alții intră în panică, dezvoltă semne de ipohondrie și germofobie, își pierd orice formă de echilibru și de speranță și ajung să adopte un caracter antisocial care lucrează împotriva lor.

Cam așa se întâmplă că membrii aparținând primului grup au, CULMEA!, o rată de îmbolnăvire mai mică, în timp ce al doilea grup pare să fie tot mai expus infectării cu noul virus.

De unde această nedreptate?

Să fie din cauza măștilor? A dezinfectării în exces? Sau poate a izolării? NU. Sigur că NU. Toate acele elemente sunt menite să ajute. Și totuși… totuși, acești oameni trăiesc în pat cu inamicul. Atunci când psihicul devine principalul parazit, atunci boala se instalează.

În materialul meu despre hipersensibilitate ofeream un link către varianta pdf a tratatului lui Jacques Martel  despre legătura dintre emoții și boli (cauzele subtile ale bolilor). Citind documentul veți vedea cum avem puterea de a ne îmbolnăvi… de frică! 

De altfel, acest COVID-19 afectează plămânii. Conform lui Martel, afecțiunile pulmonare apar atunci când „am un sentiment de furie și de nedreptate, care mă împiedică să respir și să particip din plin la viață, în general. Situația este greu de suportat și mă simt vinovat pentru faptul că nu am făcut tot posibilul” (Martel, 2019:387).

Sună cunoscut, așa-i?

panică
sursa foto: pexeles.com

Ce este de făcut?

Într-un cartier mic de case, cu doar câteva sute de locuitori, deja au apărut primii bolnavi, fapt ce a cauzat foarte multă panică. Fiind parte a unei stațiuni extrem de vizitată în sezonul estival, apariția virusului nu este deloc surprinzătoare. Totuși, nu este de mirare nici faptul că panica a cuprins o parte semnificativă a rezidenților. Când știi că ești în război, dar inamicul este la distanță, nu te îngrijorezi prea tare. Ești stresat, dar cam atât. Ce se întâmplă, însă, atunci când știi că e la ușa ta și ar putea oricând, într-un moment de neatenție să intre? 

… Cel mai probabil începi să prezinți o falsă simptomatologie. Sigur, ce prezinți de fapt sunt semnele unui atac de panică (recomand să vizualizezi filmulețul dând click pe link). 

Totuși, ce poți să faci în astfel de momente?

citat panica

Ce mai poți face în astfel de momente este să ceri ajutorul și să îți acorzi dreptul de a respira, de a participa din plin la viață. Poți realiza ți înțelege că viața este mult prea prețioasă ca să o petreci în frică. 

Scriam, cândva, tot pe blogul Dianei, despre frica de moarte. Ei bine, aceasta nu aduce nimic bun. Când moartea ne bate la ușă, este datoria noastră să ne amintim de ce merităm să trăim. Și merităm să trăim prin simplul fapt că vrem asta. Nu ne trebuie mai mult. 

Nu trebuie să îi lăsăm pe ceilalți să decidă că vacanțele lor sunt mai importante decât viața noastră. Putem trăi în perfectă armonie cu noi înșine, chiar și când acțiunile celor din jur nu corespund credințelor noastre. Frica este o formă de a ne spune nouă că nu suntem suficienți, că nu merităm.

Despre vindecare…

Așa că, dacă tot ai ajuns până aici, vreau să știi că pandemia este reală. Ea omoară și va continua să îi omoare pe cei slabi, pe cei care au încetat să mai găsească motive să trăiască. Avem multe „pandemii” de care nu suntem conștienți, numai pentru că nu sunt transmise prin organisme vii. Dar, noi înșine suntem niște viruși pentru cei din jur. Noi, prin acțiunile, gândurile și intențiile noastre, suntem cauzatori de depresii și frici. Noi ne îmbolnăvim de tristețe, de anxietate, de invidie, de egoism și de furie, și dăm mai departe și celorlalți.

Cum ar fi să ne oprim? Să ne acceptăm. Să ne iubim. Să ne înțelegem și să mergem mai departe. Să ne protejăm atât pe noi, cât și pe cei din jur. Să lăsăm o clipă orgoliul și să fim solidari?

Poate că materialul meu se transformă într-un apel. Da. Apelez la umanitatea voastră. Haideți să nu ne mai stresăm, să nu ne mai certăm, să ne bucurăm de faptul că internetul ne aduce pe toți mai aproape… și să ne protejăm!

solidaritate
sursa foto: pexeles.com

Mulțumesc mult gazdei mele pentru ocazia de a transmite iubirea mea pe încă un canal: al ei!

Vă îmbrățișez pe toți, de la distanță, cu drag!

Grațiela

Și eu îți mulțumesc, Grațiela! Ești o adevărată inspirație pentru toți! Iar voi, dacă nu o urmăriți deja, vă recomand să o faceți cât mai repede! Pe blogul Grațielei veți găsi negreșit ceva care să vă inspire, ajute, motiveze sau chiar toate la un loc. 🙂

Sharing is caring:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pinterest
Share on whatsapp
Share on email

Ori poate vrei să fii la curent cu tot ce scriu?

Introdu adresa de mail în căsuța de mai jos și te anunț de fiecare dată când public!

 

Loading
© dealedianei.ro, 2021
%d blogeri au apreciat: