Recent, am aflat despre niște cunoscuți de ai noștri că au devenit părinți, iar bucuria noastră a fost cu atât mai mare cu cât nici nu știam că urmează să aibă un copil. De fapt, nu știam că își doresc copii – evident, presupunerea asta s-a dovedit a fi cu totul greșită.
Cunosc mai multe cupluri care au păstrat foarte multă discreție în momentul în care au aflat că așteaptă un copil și, din păcate, acest lucru se întâmplă deseori din cauza dezamăgirilor și a experiențelor neplăcute pe care au trebuit să le traverseze în trecut.
La polul opus, sunt oamenii care intră cu bocancii și fără nicio jenă în viața altor oameni. Îi știți, nu?
Când te măriți?
Când faci copii?
Când îl faci pe al doilea?
De ce nu o ceri/nu te cere?
Iar lista de întrebări indiscrete se poate lungi la nesfârșit. Pentru astfel de persoane, aceste întrebări sunt la fel de banale ca cele despre vreme. Pentru că nu se opresc să se gândească la cât de mult rău pot face acestea și ce impact devastator pot avea astfel de cuvinte asupra psihicului unui om care este deja, poate, greu încercat.
Să întrebi pe cineva când face copii, este extrem, extrem de nepoliticos și nu pot sublinia acest lucru suficient. Gândește-te că poate cuplul respectiv tocmai a pierdut o sarcină. Sau încearcă de mulți ani și totuși minunea nu se întâmplă, poate că nici nu știe cauza. Sau poate o știe și urmează tratemente dureroase, umilitoare și costisitoare.
Sigur, nu ai de unde să știi aceste lucruri, pentru că nimeni nu umblă strigându-le în gura mare, nu este un subiect pe care să-l dezbați, în pauză, lâng aparatul de cafea. Exact din acest motiv, pentru că nu știm în totalitate ce se petrece în viața unui om și încercările prin care trece, ar trebui să ne măsurăm cuvintele.
Să încercăm să ne punem măcar puțin în loculul lui, chiar dacă nu putem tot timpul să înțelegem exact o anumită situație. Să spunem mai multe cuvinte calde și să judecăm mai puțin. Să ascultăm mai mult și să înțelegem, fără a răspunde întotdeauna.
Fiecare trece în viață prin numeroase etape, iar unele dintre ele nu sunt deloc ușoare. Cu toții facem însă eforturi să ne descurcăm cât putem de bine, așa că atenția noastră ar trebui să fie mai mult asupra propriei vieți și mai puțin pe a celorlalți. Indiscreția și bârfa nu sunt deloc atrăgătoare și, dacă observăm că le practicăm, ar trebui să ne gândim cum am putea scăpa de aceste obiceiuri dăunătoare.
Subiectul copiilor este întotdeauna unul sensibil, fie că este vorba de sarcină, naștere sau creșterea lor și ar trebui discutat doar cu persoanele apropiate, care ne înțeleg și ne vor binele. Întrebările de genul ”Când faci copii?”, ”De ce nu faci copii?” sau îndemnurile ”prietenoase” de felul ”Fă și tu un copil” mai mereu fac mai mult rău decât bine și ar trebui evitate și înlocuite cu alte conversații mai plăcute, mai folositoare și care să nu-i provoace interlocutorului tău o depresie.
Tu ce părere ai despre acest subiect?
Acest articol a fost scris de Raluca pe care o puteți citi pe E un mic secret și Toate cărțile frumoase. Sigur o să vă placă, așa că dați o fugă pe blogurile ei!
23 Comments
Nu numai că așa e, dar și cei care-și strigă ostentativ bucuria și pun bebeluși proaspăt ieșiși la lumină pe facebook mie îmi par la fel de indecenți ca și cei care te-ntreabă cu insensibilitate crasă cănd îi faci.
Eu cred că iubirea, credința, copilul at trebui să fie o religie intimă a iecăruia în parte…
Bine și frumos zis, o religie intimă!
Da, interesant subiect !
Zilele trecute am fost abordat cu astfel de întrebări, nu chiar dintre cele bifate cu roșu, dar care la fel putea fi pus în numărul celor marcate, mai ales că ma prins și în locația total nepotrivită pentru astfel de „spovedanii” Ști ce am observat la oamenii ăștia? Cred că nu-ți mai trebuie alt motiv să-i cunoști cât de „ușori” sunt, doar să te abordeze o singură dată cu un „tun” de întrebări de acest gen, nu ?
După-amiază Plăcută !
Daaa, eu de aceea încerc să îi evit 😀
Uneori nu te evită ei, și îi musai să aplicăm metode ingenioase cum zicea doamna de la 69 😀
Da, 🤣
Lucrurile intime se chiama asa cu un motiv, din pacate multi, prea multi, oameni traiesc mai mult in vietile altora decat in cele proprii. Asa cum bine ai scris, pare ca-i mai mult treaba celorlalti decat a celui in cauza! Eu am o ruda care de fiecare daca cand ma suna, aproape intotdeauna ca sa-i fac vreun favor, ma intreba: „esti vie?” De cele mai multe ori ii raspundeam”NU”, dar oricum ironia nu ajungea acolo unde trebuia sa ajunga. Cat despre „cand te mariti” si „cand il faci pe al doilea”, multi ani mi-au dat de furca! Acum raspund linistita, „peste cativa ani, cand voi intra la menopauza, am hotarat sa le fac pe amandoua”!
Tare răspunsul tău 😆 numai bun de servit curioșilor!
Greu, dom’le, greu!
Am 2 copii, 2 fețe minunate, care mă (ne) țin în priză tot timpul. Dar cumva sunt presată să îl fac și pe al treilea (nu de soț), mai în glumă, mai în serios. Și presiunea asta vine să adauge la angoasele și fricile mele. Nu că nu îmi doresc un al treilea copil, dar … Dar am avut 2 sarcini cu probleme urâte amândouă, am eu probleme de sănătate după aceste sarcini. As vrea, dar să fiu sănătoasă, să nu mi se degradeze starea actuală și mai mult. Așadar chiar aseară am răbufnit și am zis că dacă mai aud întrebări de genul nu mai vorbesc cu acea persoană/acele persoane niciodată. Gluma e glumă, până la un anumit punct când ajungi chiar să rănești persoana din fața ta cu întrebările tale prostești.
La fel eram întrebați și când facem nuntă, dar dacă vine copilul înaintea nunții, dar dacă…dar ce zicea lumea…
Și tot „diplomată” am fost și în răspunsul meu: „Lumea poate să zi ca ce-o vrea, nu ea se căsătorește, nu ea face copilul/copiii și îi crește, așadar noi hotărâm ce și cum, când și unde”.
Recunosc că și eu am pus astfel de întrebări, uneori involuntar, fără să gândesc înainte. Mi-am cerut scuze și m-am controlat mai bine pe urmă. Doar cu persoanele care pun la rândul lor întrebări tâmpite nu mă abțin și le pun și eu, să simtă cum e. Dacă au ce simți.
Știu, uneori nu te poți controla. Dar sunt și persoane care exagerează…
Ce sa mai spun, niciodata nu mi-a placut sa dau altora raportul privitor la deciziile mele, nici nu cred ca datorez cuiva explicatii. Raspund foarte scurt si dur oricarei tentative de gen, astfel incat se lecuiesc rapid. La fel de tare ma enerveaza cand cineva incepe sa ma chestioneze despre viata privata a fratilor, cumnatilor, sau ca de ce copilul meu nu face aia sau ailalta etc. Gasesc aceste intruziuni de foarte prost gust si le descurajez. Ii iert pe cei foarte tineri, care nu au experienta necesara, dar la maturi le tai macaroana repede. Mai exista o categorie, cei foarte interesati de „cum te descurci”, eventual ce salariu ai sau alte asemenea curiozitati, pe care iar le gasesc foarte nesuferite. Detest aceste discutii care se invart in jurul banilor, atat de previzibile si plictisitoare, mai ales ca si acesta poate fi un subiect sensibil, pe care unii il abordeaza doar pentru a se da rotunzi.
Daaaa, gura lumii nu o astupă nimeni. La fel și curiozitatea. Dacă o să vreau să-mi fac publică viața, voi scrie o autobiografie și-i voi invita pe curioși să o cumpere. Să-i văd atunci 😂
De acord cu tine. Sunt una dintre multele care „nu pot sa produca” si s-au saturat sa fie judecate de parca nu si-ar dori.
Da, din păcate, unii nu pot fi opriți din comentat. E în natura lor…
Raluca, te felicit pentru material. Nu pot decât sa îți dau dreptate. Aceste întrebări sunt nepotrivite, indecente și… Cumva răutăcioase.
Sufletul unei femei poate suporta extrem de multe dureri și umilințe… Dar atunci când corpul ii ticăie și totuși rațiunea se împotrivește sau, și mai rău, nu se descurca sa facă un lucru pana la capăt… Ea ajunge sa creadă ca este defecta și sa se urască.
După ce m-am căsătorit cu Luci am fost adesea întrebata când am de gând sa ii fac „și lui” un copil. Persoanele care nu știau ca îl am pe Ionut dintr-o alta căsătorie ne întrebau când „avem de gând sa ii mai facem o surioara”. Dar nimeni nu își punea problema ca în fiecare luna acesta era subiect de teroare pentru mine. Am ajuns sa fac depresii când vedeam ca „nici luna asta nu a fost cu noroc”. Am pierdut câteva sarcini in faza incipienta. Și nimic nu se compara ca speranța că în sfârșit ai reușit…. Distrusa de un avort spontan cateva zile mai târziu. Am ajuns sa urăsc testele de sarcina și liniutele duble.
Când în sfârșit am cedat… Am rămas însărcinată. Asta s-a întâmplat după 2 ani de încercari!
Deci ideea e ca întrebările de acest fel sunt tâmpite. Noi nu suntem Dumnezeu. El știe mai bine ce planuri are cu fiecare. Asa ca singurul lucru pe care îl putem noi face este sa știm ce ne dorim, sa fim sinceri cu privire la dorința noastră, și sa o Păstrăm in intimitatea relației noastre cu Creatorul.
Deci… Răspunsul la aceste întrebări (când te măriți? Când – mai- faci un copil?) este universal: „La momentul potrivit!”.
Dar nu noi decidem când este acela. 🤗
iti multumesc, Gratiela, te inteleg perfect. SI eu am scris articolul si din suflet dar si din experienta. Ma bucur ca ti-a placut
Da, m-ai atins cu articolul asta, urasc pur si simplu intrebarea asta. De ce e important pentru tine si cum te afecteaza faptul ca eu o sa fac un copil in viitorul apropiat sau nu?
O saptamana frumoasa, Diana!
Așa este, nu știu ce valoare are pentru alții. O săptămână frumoasă, Kate 😀
Minunat articol! Am trecut prin toate întrebările, iar, uneori, nici măcar sub formă de întrebări nu erau, ci mai mult ascunse sub titlul de sfaturi. Cred că lumea se plictisește atât de mult încât trebuie să intre cu bocancii în viețile altora pentru a simți că trăiesc. Eu sper ca generațiile noastre și cele care vor veni să fie mai puțin intruzive în viețile celor din jur și în intimitatea acestora.
Și eu am aceeași speranță pentru generațiile viitoare, deși bine-intenționate aceste întrebări devin dureroase pentru unii.
E un subiect destul de controversat, insa in spatele multor oameni care pun astfel de intrebari stau doar intentii bune. Eu mereu daca asist la astfel de discutii, vreau sa o duc mai departe. In general cei care au o problema medicala in spatele a “nefacerii” de copii, isi schimba imediat postura. Am vazut multi astfel de parinti pe la spital, mai ales la usile cabinetelor genetice. Sunt usor de recunoscut pentru mine. Si incerc sa merg, retras, mai departe, pentru ca stiu multi doctori buni la care se poate apela si, la fel, am observat ca daca enumar cativa pasi care trebuie parcursi pentru a “prinde” o sarcina, viitorii parinti raman stupefiati pentru ca nu stiau multe lucruri din ce explic eu. Desi e 2020 (potrivit postarii articolului) respectiv 2021, in continuare multe cupluri nu sunt informate, ori isi iau informatiile de pe siteuri dubioase si uneori fix acolo e problema.
Da, și lipsa de informare e o problemă. Dar tot e un subiect greu, nu e ușor să primești o astfel de întrebare când te confrunți cu o problemă medicală ori, în cazul celei cu măritatul, pur și simplu încă nu ți-ai găsit perechea. Problema e că și mulți încă nu cred că până la x ani trebuie să faci nuntă, apoi până la y copil…