Nisipurile de Aur pe timp de pandemie

Eh, iată că în sfârșit pot spune că am bifat și prima călătorie în anul de grație douăzeci-douăzeci. Sinceră să fiu, nu mai speram la asta. Anul acesta parcă toate planurile mele au fost aruncate în aer cu puterea lui Big Ivan (cea mai puternică armă nucleară declanșată vreodată). Primul lucru pe care l-a ras? Evident, excursia prin țară pe care o planificasem încă de anul trecut. Apoi au urmat și altele, mult mai personale și mai importante.

Pe măsură ce lucrurile începeau cumva să se așeze, însă, am simțit din nou nevoia stringentă de a călători. Nu știu voi, dar eu văd excursiile drept un soi de powerbank-uri care ne refac stocurile de energie. Am planificat cu mari speranțe o călătorie în Grecia, dar cum indicațiile cu privire la intrarea în Republica Elenă se schimbau destul de repede, ne-am reorientat. Am căutat mai întâi la noi, dar cum era prea din scurt pentru intervalul ales, nu am găsit opțiuni de cazare care să pară OK (și să se încadreze și într-un buget rezonabil). Așa am ajuns, în cele din urmă, la vecinii bulgari în stațiunea Nisipurile de Aur.

Cum am intrat în Bulgaria?

Până la 31 august pentru a intra în Bulgaria, românii nu au nevoie nici de declarație, nici de vreun test covid negativ. (Pentru date ulterioare, puteți verifica pe site-ul Ambasadei României în Republica Bulgaria.) Astfel, am avut drum destul de lin cu opriri doar pentru a plăti taxa de pod la Giurgiu (detalii aici), la vamă (evident) și pentru a cumpăra vigneta de Bulgaria (imediat după Vamă, dar am aflat că mai nou de poate cumpăra și online de aici).

Unde am stat?

Am comparat destul de multe hoteluri, dar alegerea a fost destul de evidentă: Marina Grand Beach Hotel.

Hotelul de 4 stele este situat aproape de plajă și de centrul stațiunii (dar fără a fi chiar în mijlocul hărmălaiei). Camerele sunt spațioase, moderne (arată fix ca în pozele de pe net), cu băi mari. Curățenie se făcea zilnic, iar prosoapele se schimbau foarte des (am stat 6 nopți și doar într-o singură zi nu au schimbat prosoapele). Însă lucrul care mi-a plăcut cel mai mult a fost priveliștea! Ea a făcut toți banii și chiar mai mult! (Deja îmi e dor de ea).

Organizarea Marina Grand Beach Hotel pe timp de pandemie

Personal, am apreciat organizarea hotelului în această perioadă:

• Dispensere cu dezinfectant prezente în spațiile comune;
• Mesele erau igienizate (exceptând cazul în care ocupai o masă fix după ce se ridica cineva de la ea => logic, personalul nu avea efectiv când să dezinfecteze, dar mai erau cârcotași);
• Tacâmuri dezinfectate și sigilate în ambalaje individuale;
• În primele zile, nimeni nu se servea singur cu mâncare, ci era servit de personalul hotelului. Însă cum unora li s-a părut de neacceptat să stea la coadă și au venit cu reclamații, procedura a fost schimbată: toți oaspeții primeau mănuși și măști pentru a-și lua singuri mâncarea;
• În Bulgaria, în restaurante nu este obligatorie folosirea măștii (chestie pe care iarăși, cârcotașii nu o înțelegeau), dar personalul hotelului purta tot timpul mască și/sau vizieră.

Ce nu mi-a plăcut la hotel?

Marele minus a fost parcarea subdimensionată. Totuși, am reușit să găsim loc gratuit cu o mică atenție oferită gardianului. Ce să faci, și la ei se merge pe același principiu ca la noi. E un pic revoltător, dar nu am lăsat asta să ne strice concediul.

Iarăși, am avut o problemă cu cei care găseau mereu câte un motiv de comentat. În primul rând cred că unii nu înțelegeau că pandemia a schimbat cumva regulile jocului chiar și la all inclusive. Alții, în schimb, erau doar cârcotași. Nu e vina hotelului, dar e cam neplăcut să stai la masă încercând să te relaxezi și să nu poți pentru că alte persoane își dau multă importanță stricând liniștea celor din jur. (Păcat, cârcotașii erau români cu toții…) Și totuși, nici asta nu m-a împiedicat să mă bucur de sejurul meu la Nisipurile de Aur.

Ce am făcut la Nisipurile de Aur?

În primul rând, m-am bucurat de plajă, de apă, de soare. La doar câțiva pași de hotel, după cum am spus, se afla Mojo Beach Style – o plajă modernă, cochetă unde găseai șezlonguri la un preț mai mult decât rezonabil: 9 leva pentru 2 șezlonguri, umbrelă și saltele (adică 22 de lei) sau 6 leva (aproximativ 15 lei) fără saltele. Sigur, din cauza co-naționalilor noștri trebuie să te trezești devreme pentru a prinde loc, dar iarăși, ne-am descurcat cumva.

Ah, cârcotașii din hotel erau și aici. Dar, cui îi pasă când ești la plajă? Intrarea în mare lină, apa nici nu era foarte adâncă, iar în unele zile a fost extrem de liniștită (am prins și zile calme, dar au fost și altele cu valuri mai puternice – practic pentru gustul tuturor) și nisipul fin.

Știați că?

Numele de Nisipurile de Aur provine de la o legendă a locului conform căreia niște pirați ar fi îngropat o comoară pe plaja din stațiune, iar natura s-ar fi răzbunat pe aceștia transformând aurul în nisip?

---

Eu una credeam că numele e o simplă metaforă. Însă legenda e mai faină, așa că rămân cu ea.

Ce-am mai făcut? Într-o seară am plecat cu trenulețul prin stațiune (4 leva / sens). Însă noi am făcut doar drumul de dus așa. La întoarcere am mers pe jos. Așa am descoperit: un port, niște ruine și hotelurile din nordul stațiunii.

În alte seri, pur și simplu am luat centrul la pas. Ne-am plimbat printre multele tarabe, am ascultat muzica live care răsuna de la localurile deschise. Ne-am croit pur și simplu prin mulțimea în care era foarte simplu să zărești românii: erau singurii care purtau mască…

Și, evident, nu puteam să plecăm fără a bifa o poză cu mini-turnul Eiffel din stațiune. Sigur e mai mic și un pic mai kitsch-os față de original, dar are farmecul lui.

Per total, cum mi s-a părut vizita la Nisipurile de Aur?

Sincer mi-a plăcut. Sigur, stațiunea a fost un pic cam aglomerată (asta deși nu toate hotelurile erau deschise) pentru gustul meu. Însă mi-a plăcut și plaja, am avut noroc de o cazare tare-tare faină. Chiar și centrul a fost frumos și colorat, chiar dacă era supra-popular și predomina o atmosferă de bâlci sclipicios.

Aș mai reveni la Nisipurile de Aur? Sigur. Și aș sta tot la Marina Grand Beach Hotel. A fost un sejur aproape de perfecțiune, deși condițiile au fost un pic diferite de data aceasta.

Orice român (de fapt, oricine, dar noi cu precădere) trebuie să viziteze măcar o dată superbul castel de la Balcic.

Însă mie sufletul mi-a rămas la Nessebar și de fiecare dată când mă gândesc la Bulgaria, acolo îmi zboară gândul. M-aș fi plimbat la infinit pe străduțele cu case pietruite!

Totuși, cum am vizitat acum vreo 2 ani acele locuri, am preferat să mai aștept un pic. Să se mărească dorul.

Aș fi vrut să vizitez Varna Sea Garden. Un parc imens și superb unde găseam și o grădină zoologică, un acvariu și un delfinariu. Însă nu am găsit un loc de parcare și a trebuit să-mi pun pofta în cui 🙁

Dar voi ați fost la Nisipurile de Aur? Cum vi s-a părut? Ce ați mai vizitat prin Bulgaria? Și, mai important de atât, ați mai călătorit de când cu toată isteria provocată de acest nou virus?