Când am intrat în lumea blogging-ului, la noi nu prea se vorbea despre el. Sau poate se vorbea, dar eram prea mică și nu aveam antenele suficient de întinse. Am scris și scriu de drag.
Sigur, o fi fain să faci bani serioși din asta. Să fii influencer pare acel dream job al tuturor. Însă pentru mine blogging-ul e mai mult. Nu e o sursă de venit și cu atât mai puțin de faimă.
Pentru mine tot ceea ce fac aici e despre oameni și idei, despre promovarea frumosului din orice și, mai ales, e despre scris.
Întotdeauna a fost despre scris. Nu se poate altfel!
„ […] dacă trebuie să stai ore întregi/ holbându-te la ecranul calculatorului / sau cocoșat peste
mașina de scris / căutând cuvintele potrivite,
atunci n-o face. / dacă o faci pentru bani sau
faimă, / n-o face. […] dacă-i greu numai să te gândești la ea, / n-o face. / dacă încerci să scrii precum altcineva, / n-o face. / dacă întâi trebuie s-o citești neveste-tii / sau prietenei tale sau prietenului tău / sau părinților tăi sau oricui altcuiva, nu ești pregătit. / nu fi ca mulți alți scriitori, / nu fi ca multe alte mii de oameni ce se autointitulează scriitori, /
nu fi mohorât și plictisitor și
pretențios, / nu fi consumat de dragoste de sine.– Charles Bukowski
Versurile de mai sus îi aparțin lui Bukowski și fac parte dintr-un poem pe care eu mi l-am ales drept crez și decalog literar: Deci vrei să fii scriitor (Do You Want to Enter the Arena? – titlul original). Iar versurile acestea nu ilustrează doar convingerea mea legată de a scrie proze sau versuri, ci și legată de blogging.
Nu cred, ci sunt ferm convinsă că un blogger genuin face ceea ce face pentru că vine din interiorul lui, practic e o vocație.
Până la urmă, ce înseamnă să fii blogger?
A fi blogger uneori înseamnă să ai un stil de viață diferit. Trebuie să știi să prinzi ideile din zbor. Trebuie să fii mereu deschis la nou, la discuții, la a primi critici și / sau aprecieri. Trebuie să simți ce / cum / cât să scrii, iar asta fără a-ți da seama, totul vine natural.
Ce mi-a ieșit mie din toate astea? Ochii 😆 Glumesc, evident. Blogging-ul mi-a adus multe. E special.
Da, blogging-ul e special!
Blogging-ul e despre auto-cunoaștere. Despre dezvoltarea personală nu doar a celui care scrie, ci și a cititorilor săi. A fi blogger înseamnă să fii o sursă de inspirație, un educator și uneori ambele în același timp.
Da, a fi blogger consumă timp și nu e așa de distractiv cum cred unii. De multe ori, ai impresia că toată treaba pe care o ai de făcut îți va prăji creierii. Uneori pierzi ore sau zile întregi pe scrierea unui articol, apoi pierzi altele promovându-l, răspunzând la comentarii. Uneori te abandonezi atât de mult acestei munci, încât uiți de altele (de exemplu oala cu ciorbă de pe foc). Însă merită.
Cel puțin pentru mine a meritat.
La început, blogging-ul a fost pentru mine o refulare a unor sentimente. Însă în timp a crescut. Acum nu mai e despre asta. E despre mine și despre cititorii mei. Și așa vreau să rămână, indiferent de unde voi ajunge pe parcursul călătoriei mele blogosferice. Cred în autenticitate. Acesta e singurul principiu pe care îl aplic când scriu (chiar și în competiții). Oamenii simt când spui ceva doar de fațadă, în ciuda barierei ecranului.
Mesajul meu? De fiecare dată când scriu e același: fii tu așa cum ești: cu defecte, cu vulnerabilități. Cea mai mare dovadă de putere să te accepți și arăți așa cum ești. Asta înseamnă autenticitate și pentru asta militez eu în blogging și în toate!
Înainte de a încheia, aș vrea să știu care e cel mai important principiu de care țineți cont atunci când scrieți un articol pe blog sau atunci când alegeți să vă abonați la unul?
17 Comments
Frumoasa tema aleasa pentru articol, imi place si modul in care iti expui ideile in ultima vreme, ti se potriveste, maniera aceasta usor sofisticata, insertiile grafice. Ca sa raspund la intrebare, ma intereseaza foarte tare sa transmit ceva – informatii, emotii, o combinatie intre ele. Similar, ma astept sa gasesc ceva interesant in articole, acel ceva pe care autorul gaseste de cuviinta sa mi-l ofere, fie ca este o parere, o recomandare, ganduri, fragmente de arta de tot felul. In plus, sa fie ceva constructiv. Nu imi plac articolele menite sa genereze polemici, dar care nu vin si cu o solutie sau o concluzie rezonabila.
Mulțumesc <3 Gândim la fel în această privință, prefer articolele care transmit ceva (nu contează ce) și, totodată, nu-mi plac cele menite doar să stârnească vâlvă.
De câte am uitat şi eu şi pe câte le-am lăsat, în timp, pentru blog… ohoo.
Şi tu eşti unul dintre cei mai dragi mie!
Și tu îmi ești dragă, Potecuță! Ești printre puținii care mă citesc de la început și au rămas 😀 Și te înțeleg perfect la capitolul renunțări pentru blog….
După părerea mea, ți-a reușit ce ai vrut să faci.
Cît despre întrebarea finală, am răspuns deja înainte de a o pune tu 😊❤
Mulțumesc <3 Am văzut și articolul tău, dar le voi citi pe toate, la final 🙂
Foarte inspirat articolul! Multumim ca ai impartasit cu noi gandurile tale! Acum ca sa raspund la intrebarea ta finala, cel mai important principiu dupa care ma ghidez este ca ceea ce scriu sa ma reprezinte si sa fie util pentru cei care ma citesc. Cand ma abonez la un blog, o fac pentru ca acel blog ma atrage, imi transmite ceva, o informatie, o idee, o recomandare. O zi buna iti doresc Diana!
Mulțumesc, Nicole <3 Și eu după aceleași principii mă ghidez 😀 O seară frumoasă 🙂
Multumesc frumos 🙂!
<3
Interesant! Dar răspund așa: în tot ce fac, fie că scriu sau realizez o compoziție, vreau să fiu eu! Eu cu ceea ce simt! Bucurii sau tristeți, pe toate le amestec printre linii și cuvinte…Viața nu are numai drumul drept și nici nu este doar maxim, mai are și abisuri. Ei, când reușești să ieși zâmbind și poți scrie, adică te „spovedești”, se cheamă că ești adevărat. Pe mine mă găsiți printre linii. Și știi ce mă bucură!? Că mulți dintre dragii mei privitori mă „simt”. Îmi simt trăirile, iar eu sunt fericită. În desen nu te poți ascunde…
Și eu te simt 🙂 tare frumos te simt și îmi place, ce scrii, ce desenezi, ce transmiți dincolo de rânduri și, mai ales, de culori 🙂
Si eu m-am eliberat prin scris pe blog. Cred ca majoritatea bloggerilor cu asta incep. Nu e ca si cum te asteapta intr-o zi la usa multe pachete de PR si te hotarasti sa-ti deschizi un blog pentru asta. Inainte de toate, totul se rezuma la sentimente
Oh, Denisa, ai fi uimită 😆 chiar știu persoane care se așteptau la asta fin prima zi…
Dintre toate trăsăturile, vulnerabilitatea este pt bloggeri cea care odată ce ne-a scos din zona de confort, ne conferă autenticitate și atrage oameni ca noi, cu aceleași of-uri și aceleași dorințe. Manifestul tău pt blogging este minunat!
Mulțumesc 🙂