Ai nevoie de echilibru… cu extra chi

25 Iunie 2020

Ora 17:00

-Hai odată! De ce mi-ai spus să vin la ora asta dacă tu nu ești gata?

– O secundă, dau un mail, apăs un buton să fac o extracție și îi scriu lui Ciprian să-mi țină locul mâine de la 10 că mai am altă ședință în același timp cu avansarea de proiect!

Pfff! Eu mă scufund în mailuri și task-uri, iar Dana nu vrea și ea să aibă puțină răbdare. Are dreptate! Mai bine nu o chemam de-acum! Mai rău mă distrage. Stă lângă mine și bate nerăbdătoare din picior. În jurul gleznei are o brățară de topaz albastru, cică are proprietăți de eliberare a elementelor creatoare și oferă profunzime spirituală sentimentelor. Asta spune ea, eu sunt cam sceptică. Nu știu ce efecte are brățara aceea, dar arată fain și contrastează interesant cu tenișii ei albi.

Uf! Îmi las atenția distrată de orice! Înapoi la scris cu mine! Așa! Send! Excel. Extract! Ciprian, mesaj trimis. Gata! Nu! Sună telefonul…

-Știi, telefoanele au un buton roșu. Dacă îl apeși, se întâmplă ceva magic: nu mai sună!

-O secundă! E important.

Răspund și o văd pe Dana cum dă ochii peste cap. Uneori mi-ar plăcea să fiu și eu ca ea, zen! Însă lumea mea e complicată. Responsabilități mari la job, task-uri peste task-uri, treburi casnice, organizarea nunții, blogul și… sigur îmi scapă ceva acum. Viața mea e vacarm. Nimeni nu-i poate descurca ițele.

-Gata, ai terminat?

-Da, pentru azi… cred. O să iau telefonul cu mine, totuși.

-Draga mea, nu crezi că ar trebui să te relaxezi? Toată ziua jonglezi cu deadline-uri, ședințe și rapoarte. Mai ai și o nuntă de organizat în contextul ăsta pe care cu toții îl trăim de când cu covid-ul…

-O să mă relaxez după nuntă căci voi bifa, în sfârșit, asta de pe checklist-ul meu.

-Pfff… și apoi va apărea altceva pe lista ta. Te știu!

-Ce să fac? Viața mea e tare complicată.

-Eh, dar nu trebuie să fie așa! Adică nu e normal, deja ai insomnii serioase. Ai slăbit deși mănânci doar dulciuri. Draga mea, tu ai nevoie de echilibru… cu extra chi!

-Chi?

-Da, chi! Știi tu, energie, forță vitală. Ai mare nevoie de ea! Și de echilibru. Apoi o să poți jongla cât vrei!

-Trebuia să-mi imaginez că e ceva legat de pietrele tale!

-Pietre? Cristale protectoare poate vrei să spui. Și, știu că ești sceptică, dar ele chiar funcționează!

-Dacă tu zici…

-Auzi, mai știi când eram noi mici și aruncam cu pietre-n tine?

– Da… ce mă enervai!

– Eh, acum o să fac cam același lucru, doar că la un alt nivel.

-Adică?

-Te duc la shopping de pietre!

-O nu…

-Hai, te provoc să le încerci! Ce ai de pierdut?

-OK, dar doar pentru a-ți dovedi că nu e adevărat.

-Bine, cum zici tu! Dar dacă pierzi, să știi că trebuie să-mi faci cinste cu latte o lună și să îmi cumperi un copac al vieții.

-Fie!

…

Ora 18:30

Intrăm în showroom-ul StoneMania Bijou de pe bulevardul Carol. Dana zâmbește de parcă ar fi un copil intrând într-o gelaterie, iar eu încă mă întreb cum de am acceptat asta. Dar, uh! Ce fain e aici! O simfonie de forme și culori și un aer de… bunăstare și echilibru!

Nu am timp să admir totul, căci Dana mea mă trage de mână și începe să-mi arate pietrele semiprețioase care mă vor ajuta. Cu calmul ei caracteristic, îmi explică despre fiecare: ce beneficii, unde trebuiesc așezate, cum să le încarc energetic.

Diamant, ametist, coral, amazonit. Doamne, de unde știe atâtea lucruri?

-Diamantele acestea o să îți aducă multă claritate în orice relație profesională sau… nu. O să-ți sporească și creativitatea! Clar, îl punem pe birou! Ai nevoie de așa ceva la jobul tău nu?

-Mda.

-Uite, ametistul te va proteja de griji și stres! Dar el asigură și un somn odihnitor, așa că îl punem în dormitor, pe raftul acela din stânga patului! E locul perfect!

-Da, cum spui tu.

Chiar încep să fiu curioasă dacă toate aceste lucruri chiar vor funcționa.

-Ah, uite, cerceii aceștia de coral roșu sunt perfecți pentru a scăpa de energiile astea negative și de barierele mentale! În plus, cum ești berbec piatra asta ți-e predestinată! Numai să ai grijă să-i descarci energiile acumulate. Pentru asta trebuie să-i ții peste noapte într-un vas cu sare de mare. Ah, și neapărat să nu-i ții mult la soare căci coralul devine casant.

-OK, am înțeles… cred!

-Poți oricând să mă întrebi, să știi! Acum să vedem, ce ne mai trebuie… A, amazonit! Îl ador! E o piatră benefică tuturor. El elimină emoțiile toxice și calmează, deci… tot pe birou îl pui. Sau… mai bine în camera în care scrii. El ajută și la depășirea fricii de judecare și, cum se apropie concursul acela la care tot participi, SuperBlog, îți va fi de folos. Îl pui pe măsuța unde ai laptopul.

-Da, șefa, am înțeles! – Cred că e tot sau… nu. Tu ai nevoie de mult, mult ajutor!

-Uite, luăm și o brățară cu rudrashka și pietre norocoase pentru zodia ta.

-Rudrashka? Ce mai e și asta? Îmi sună a… matrioșca?

-Hai că ești amuzantă, zău! Nu au nicio legătură, dar absolut niciuna! Rudrashka înseamnă în sanscrită „ochiul lui Dumnezeu” pentru că, așa cum spune o legendă, copacul ce are ca rod acest fruct s-a născut dintr-o lacrimă a lui Shiva. Are proprietăți vindecătoare și purificatoare, dar trebuie să crezi în ea și să nu o dai nimănui! Ah, și brățara asta are și niște pietre semiprețioase foarte puternice pentru zodia ta. Deci o luăm!

-Dacă tu zici!

-Normal că zic. Fața ta urlă după ajutor fără a folosi cuvinte! Honey, crede-mă e puțin ce luăm. Ar trebui să te îngrop în cristale pentru a te curăța de tot!

…

2 noiembrie 2020

ora 16:30

Au trecut aproape cinci luni de când am acceptat provocarea Danei. La început am fost sceptică, am intrat în joc pentru a-i arăta că se înșală. Dar, cu părere de rău, recunosc că eu m-am înșelat.

Primul lucru pe care l-am observat a fost liniștea. Nu, nu liniștea fizică, ci cea interioară. Nu mai simțeam nevoia de a face totul pe repede-înainte. Parcă cineva a ridicat toată presiunea de pe umerii mei. Am trecut cu bine și fără nervi de nuntă. Nu mai simt nevoia de a face checklist-uri pentru orice aspect al vieții mele profesionale sau private.

Apoi, am realizat că încep să mă fac înțeleasă. Chiar și de noul șef, cel căpcăun, și de toți ceilalți. Mă simt și mai creativă și cred că asta se simte cel mai bine în scrisul meu, am apărut chiar și într-o antologie de proză scurtă, lucru la care nici nu visam!

Ah… am început să și dorm! Soțul meu e cel mai mulțumit de asta, nu îl mai trezesc noaptea pentru că butonez telefonul!

Am poftă de viață, curaj și am încredere că voi reuși tot ce îmi propun! Și totul datorită cristalelor și pietrelor semiprețioase!

Telefonul sună, ah e Dana!

-Hei, ce faci?

-Uite, recapitulam și în același timp mă uitam pe site-ul celor de la StoneMania, știi că ți-am rămas datoare.

– A, da, copacul vieții!

-Da, uite am văzut unul tare fain!

– Cu ce pietre?

– Nu îți zic, căci vreau să fie surpriză!

– Zi-mi măcar ce fac! Știi că sunt curioasă și nu mă las până nu te descos!

– Nu, de data asta nu mă las!

– Rămâne de văzut! Până atunci, ce zici, vii până la mine când termini programul, vreau să-ți arăt ceva!

– Sigur, în 30 de minute închid laptopul și vin la tine negreșit, nu mai dau mailuri, mesaje și pornesc extracții automate.

– OK, așa rămâne! Pupici!

– Pup!

Draga de ea, dacă ar ști ce copac îi iau. Cu cristale specifice pentru zodiile de apă și de foc – adică simbolul ei și al iubitului ei, pentru a le aduce noroc în această nouă etapă pe care pornesc. Măcar atât să fac și eu pentru echilibrul lor, ea a făcut multe pentru mine, mi-a adus echilibru și extra chi, cum spunea!

---

Articol scris cu drag pentru SuperBlog. Proba 12, cea de la jumătatea competiției.

---