Intru în baie. Am picioarele goale, iar gresia e rece, dar, știi deja, îmi place senzația asta. Deschid dulapul și de pe raftul meu ticsit cu creme de corp de la Bottega Verde, iau fără măcar a fi atentă gelul tău de duș. Pornesc apa, iar stropii calzi ce se izbesc de pielea mea parcă mă relaxează. Deschid tubul albastru, îmi pun puțin gel în palme și mirosul mă poartă instant: acolo unde eram și tu și eu. Prima noastră vacanță.
Vezi tu, acum nu ești aici, acasă. Știu, mai sunt doar două zile. Dar, când lipsești timpul meu devine un elastic care se întinde la infinit. Mi-e dor, un dor ascuțit precum un cuțit. Însă doar aroma ta sărată, marină mă face să mă simt bine. Să mă simt în siguranță.
Îmi întind gelul și pe păr. Îmi masez capul și inspir puternic mirosul tău. Mă clătesc, dar mireasma ta e tot acolo. Ies din duș, iar aerul parcă e mai rece, dar doar cât să-mi dea un zvâc și să mă trezească din amorțire. Dar, nu, eu vreau să visez în continuare. Îmi pulverizez parfumul, tot al tău, pe corp. Vreau să prelungesc senzația asta căci doar așa simt că ești la o îmbrățișare distanță.
Îmi înfășor părul într-un prosop, îmi iau halatul și mă duc la laptop unde mă așteaptă ceaiul meu de ghimbir. Pornesc aparatul și încep să-ți scriu sau, mai bine zis, continui acest lung monolog mental pe care ți-l adresez.
Parfumul meu, îmi amintește de primul buchet primit de la tine: dalii, orhidee, trandafiri și crini. O nebunie pe care nu știu cum de au prins-o în acest parfum.
Dar, dragul meu iub, trebuie să-ți mărturisesc ceva: de când ai plecat în delegație la Cluj m-am abonat la gelul tău de duș 2în1 și la parfumul tău. Și știi ce? Îmi plac mult mai mult. Pentru că îmi amintesc de tine. Dar, fii fără grijă, nu o să-ți dau mare pagubă - am lansat deja o nouă comandă unde am inclus și produse din categoria cosmetice barbati...”
Fotografii din arhiva personală; edit: canva.com
-Hei, ce scrii?
-Iub, ai venit mai devreme?
-Nu, azi trebuia să vin.
-Serios, mi s-a părut o veșnicie delegația asta de 5 zile.
-Da? Dar am fost plecat doar până la Cluj și-am vorbit zilnic pe FaceTime.
-Da, dar nu ai fost aici. Mi-a fost dor.
-Și dacă ți-a fost dor, așa mă primești: nu tu îmbrățișare, nu tu nimic?
Îți sar în brațe. Și e bine. Mă simt acasă. Mă simt protejată. Mă simt iubită. Închid ochii și-ți inspir mirosul.
-Hm, miroși… altfel. Familiar? mă întrebi.
-Ți se pare?
-Da. Mi-ai folosit cumva parfumul?
-Îhm…
-Deci recunoști că al meu miroase mai bine?
-Nu știu dacă miroase mai bine, dar miroase a tine și e sublim. Iubesc atât de mult mirosul ăsta încât mi-am luat și gel de duș și-am uitat de toate cremele și toate recipientele mele de pe raft. Aroma asta e a ta și a mea. De aceea o s-o port tot mai des.
-Serios?
-Serios. Și mai știi la ce mă duce cu gândul?
Nu spui nimic, dar ochii ți se măresc și pe mijlocul frunții ți se trasează o linie. Mereu faci asta când ești mirat. Așa că nu te las să aștepți prea mult.
-Miroase a prima noastră vacanță. Mai știi? La Tuzla, pe vremea când era încă pustie. Prima noastră escapadă departe de toată agitația din viețile noastre.
-Ah, da… și tu nu voiai să intri în apă…
-Da… Tu mă chemai să vin mai în larg, mie îmi era teamă. Așa că m-am întors. M-am așezat pe șezlong. Vântul îmi mișca părul plin de sare. Și pielea mi se încrețise puțin. Dar, nu băgam asta de seamă. Eram prea ocupată să te privesc ieșind, cu stropii șiroindu-ți pe trup și apoi apropiindu-te de mine din ce în ce mai mult până când am simțit și eu picăturile reci.
-Ce amintiri!
-Ei, fix acolo mă transportă parfumul tău cu note de bergamotă, coacăze negre, și rozmarin și gelul de duș care se asortează cu el. Și, pornind de aici îți scriam un mesaj.
Te apropii de laptop și citești cu un zâmbet de copil pe față.
-Ah, mesajele tale de scriitoare! Le ador!
-Nu-i așa?
-Daaaa. Inginerul din mine înțelege de aici că: îți plac cosmeticele cu mirosuri deosebite, ai nevoie de o vacanță și că îmi datorezi un parfum și un gel de duș. Nu neapărat în această ordine.
-Exact.
-Ia vino tu aici.
Îmi spui întorcându-te spre mine iar parfumurile noastre se împletesc devenind unul singur care, de fapt și de drept e al tău. Cum era cântecul ăla? A, da… Aroma, aroma, aroma ta – aroma-n viața mea.
Articol scris cu mare drag pentru SuperBlog proba 14.
5 Comments
Frumos si aroma(n)tic. De fapt chiar romantic de-a binelea. Imi place Bottega Verde, in general.
Și miiie. Am scos un mic țipăt de bucurie când i-am văzut printre sponsori, apoi unul și mai mare când am văzut ce probă faină ❤️
Articolul este de 1000 de puncte (100 ar fi puține!)
Mulțumesc ❤️