Macii sunt întotdeauna roșii. Cartea Issei

Macii sunt întotdeauna roșii

Există oameni pe care pur și simplu viața ni-i pune în cale într-un fel sau altul. Nu știu cum am fi ajuns eu și Issa să ne cunoaștem dacă nu exista magia numită internet, dar cui îi pasă? Important e că ne-am găsit cumva, prin blogosferă: eu scriu pe-aici și pe Illusion’s Street, Issa pe Se mai întâmplă. Ba chiar am fost și colege în antologia Nuanțe de piper și ciocolată – It is what it is.

De fapt, Issa, Issabela Cotelin, a apărut în mai multe antologii și reviste literare însă nu de mult timp numele ei a apărut pe coperta unei cărți doar a ei: Macii sunt întotdeauna roșii. O reușită bine-meritată ce sunt sigură că i-a bucurat pe mulți dintre cei pe care Issa i-a încântat cu scrierile ei.

Cum am citit Macii sunt întotdeauna roșii?

Cartea a ajuns destul de repede la mine, dar cum eram prinsă cu SuperBlog, am preferat să o las pentru o perioadă mai liniștită. Așa că am ales să-mi încep concediul de iarnă cu ea. Și a fost fix cartea de care aveam nevoie.

Issabela scrie cu pasiune, scrie fluid, lipsit de superficial și fără a aluneca pe panta siropoasă.

Am citit Macii sunt întotdeauna roșii dintr-o suflare și, cumva, mi-a părut rău. Pe parcursul lecturii am simțit-o pe Issa atât de aproape încât aș fi vrut să mai stea măcar o vreme.

macii sunt întotdeauna roșii

Despre ce e vorba în carte?

Macii sunt întotdeauna roșii are la bază însemnări din jurnalul pe care autoarea îl ținea în adolescență, mai exact în perioada anilor ’80-’90. Peste acestea se suprapun comentariile ei de la vârsta adultă, fapt ce m-a făcut să mă gândesc la propriul meu jurnal de atunci: oare cum mi-aș adnota eu propria adolescență acum, după ce am trecut borna 30. Oricum, nu cred că ar fi tare diferite.

Din ce am observat, grijile și marile drame adolescentine sunt mereu aceleași, indiferent de epocă. Încercările de auto-descoperire, colegi (mai ales băieți), profesori, diferențele dintre generații, fotbal (nu vă mirați, chiar și eu am avut perioada mea microbistă) se transformă, spre finalul cărții, în gânduri despre facultate și despre muncă.

Cum spuneam, am apreciat în mod deosebit faptul că textul nu a alunecat pe o pantă sentimentală, melodramatică. Altfel, nu reușeam să termin lectura atât de repede. Am admirat (și aplaudat) modul în care adolescenta de pe atunci vedea lumea și, deși pe alocuri m-am regăsit, prin altele, aș fi vrut să am și eu aceeași luciditate.

macii sunt întotdeauna roșii

Pentru cititorii care și-au trăit tinerețea în acea perioadă cu siguranță această carte e una ce le va trezi diverse nostalgii. Pentru cei care au prins acele vremuri doar din poveștile celor mai mari cartea o va vedea drept o cronică a acelor vremuri și a oamenilor lor.

Pentru mine, însă, Macii sunt întotdeauna roșii e cartea Issei. Spun asta nu neapărat pentru că e a ei, pentru că scrie clar pe copertă cu alb pe fond roșu: „Issabela Cotelin”. E cartea ei pentru că e povestea ei, pentru că mi-a permis cumva să mă aproprii și mai mult de ea. (Mulțumesc pentru asta, Issa!)

Cui recomand Macii sunt întotdeauna roșii?

Această carte e clar o carte pentru oricine. E scrisă plăcut, stârnește nostalgii, dar fără a deveni grețoasă precum o prăjitură mult prea dulce. E cartea perfectă pentru o vacanță sau pur și simplu pentru acele perioade încărcate când vrem ceva care să ne relaxeze.

Voi ați citit cartea Issei? Dacă nu, e clar, v-o recomand!

Foto cover: canva.com & arhiva personală

Celelalte fotografii: arhiva personală

Sharing is caring:

Ori poate vrei să fii la curent cu tot ce scriu?

Introdu adresa de mail în căsuța de mai jos și te anunț de fiecare dată când public!

 

Loading