Sunt cărți pe care le știi de mult, dar parcă nu vine niciodată timpul lor. Am fost pe punctul de a aproape cumpăra cartea despre care vă vorbesc azi, M-am hotărât să devin prost, de nenumărate ori. Nici eu nu știu de ce am ezitat. Probabil imboldul nu era atât de mare. Și poate a contat și faptul că văzusem această carte preponderent la persoane pe care le asociez unor cititori cu gusturi ceva mai filosofice, iar astfel de cărți trebuie citite la timpul potrivit.
Însă în decembrie, în timp ce vorbeam pe Zoom cu o parte dintre cititorii blogului, Albert, m-a convins să-i dau o șansă. Și, iată cum la final de 2020 – început de 2021 m-am delectat cu o carte amuzantă cum nici nu credeam. Practic, a fost lectura perfectă pentru o asemenea perioadă.
Despre carte
Martin Page, autorul romanului, este un scriitor francez cu un background academic cel puțin interesant, având studii de: drept, sociologie, lingvistică, psihologie, filozofie, istoria artei și antropologie. Și, personal, cred că lista ar fi continuat dacă în 2001 nu ar fi decis să scrie romanul său de debut, M-am hotărât să devin prost – carte devenită bestseller internațional, fiind apărută și la noi (în mai multe ediții chiar) la editura Humanitas.
Și totuși, despre ce e vorba în carte? Ei bine, urmăriți noul meu vlog și descoperiți:
Cum am citit M-am hotărât să devin prost?
Așa cum vă spuneam în video, acest roman se citește extrem de ușor. Nici nu știu de ce mă temeam! Situațiile prin care trece Antoine, personajul principal, sunt de-a dreptul delicioase (mai ales în prima parte), satira autorului este una calitativă și chiar m-au făcut să întorc paginile cu multă curiozitate.
Am apreciat și substratul filosofic, modul în care Martin Page a ales să sublinieze ridicolul nonvalorilor atât de promovate de societatea ahtiată după sclipici și scandal a zilelor noastre.
Astfel, scenele și afirmațiile hazlii abundă la tot pasul, fiind stimulate de moravurile ușoare ale zilelor noastre. Un soi de O scrisoare pierdută, deci? Hmmm, poate, dar una à la française, cu un personaj ceva „mai intelectual”, situații diferite. Dar, sigur, dacă ar fi și o piesă de teatru făcută după M-am hotărât să devin prost, tot la comedia de moravuri ar intra.
Părere geneală și recomandări
Romanul lui Martin Page e o carte lejeră pe care o poate citi oricine. Însă nu vă gândiți că e o carte goală, citită doar pentru amuzament. Așa cum spuneam nu cu prea multe rânduri mai sus, ea e și o carte un substrat filosofic: oare un om care nu este în niciun caz mediocru, se poate abandona superficialului mediocrității oricând dorește?
Interesantă întrebare, nu? Voi ați citit cartea? Cum vi s-a părut? Dacă nu, eu una v-o recomand cu căldură! Nu veți regreta!
P.S.
Cum vi se pare ideea de a insera scurte videouri în recenziile de carte? Eu zic că adaugă puțin dinamism! Ele nu vor fi foarte lungi, promit, maxim 5 minute!
Sursa foto cover: Editura Humanitas & canva.com
12 Comments
Chiar acum un an am citit aceasta carte, mi-a placut, presupun ca atinge niste chestiuni familiare multora dintre noi, anumite intrebari pe care ni le-am pus la un moment dat, mai ales la varsta lui Antoine, nu-i asa? 🙂 Buna ideea de a insera un scurt filmulet in cadrul recenziei/recomandarii. Parerea mea despre carte o poti citi pe Delicatese literare. <3
Mă bucur că ți-a plăcut ideea 🙂 și cartea. Da, cred toți ne-am pus întrebările lui Antoine ori la vârsta lui sau mai târziu (știi că unii se maturizează mai greu sau niciodată 🤣). Fug să caut și părerea ta, căci nu mai știu dacă am citit-o 😁
Foarte interesant cu vdeo printre cuvinte, îmi place ideea! 😉
Am citit demult cartea, mi-a plăcut atunci, cred că o recitesc, am uitat mult din ea.
Mulțumesc ❤️ e o carte drăguță ❤️
O am pe listă, acum m-ai făcut și mai curioasă! 😃
Să fii deștept nu cred că poate fi o boală, dar să gândești prea mult, să tot analizezi în loc să trăiești, da. Și tot da zic și la întrebarea despre superficialul mediocrității, cu mențiunea că persoana în cauză s-ar plictisi repede și abia ar aștepta să revină în mediul său obișnuit.
Îmi place să te și văd printre cuvinte, e o idee bună. Succes pe noul drum! ❤
E tare faină cartea ❤️ da, gânditul chiar e o boală, una grea 😁 Și da, și eu cred că s-ar plictisi repede 😁 Mulțumesc pentru apreciere, mă bucur că îți place ❤️
Nu am citit cartea, dar îmi pare interesantă din descrierea ta, așa că o voi căuta prin librărie. 🙂
Să fii deștept nu este o boală, dar poate fi considerat un blestem de către unii oameni, ce se simt deștepți, fără a și fi. Iar când spun asta, mă gândesc la aceia care tot vorbesc despre prostie și-s convinși că zic despre alții, nerealizând că vorba lui Socrate „ceea ce știu sigur este că nu știu nimic” reprezintă unul dintre atributele omului cu adevărat deștept…
Și mie mi-a plăcut să te și văd, ascult, așa că este o idee bună filmulețul și din perspectiva mea. ❤
Mă bucur că ți-a plăcut această nouă idee de prezentare 😁❤️ Și eu cred că a ști prea multe e un blestem, unul crunt.
Mi-a plăcut articolul tău şi m-am bucurat să te pot vedea şi auzi 🙂 Cât despre carte, eu am avut iniţial curiozitatea să văd ce se poate ascunde în spatele unui asemenea titlu şi am răsfoit-o pe când o prelucram pentru bibliotecă. Mi-a plăcut umorul, satira şi felul în care este realizată critica societăţii ce promovează non-valorile. De multe ori am simţit şi eu că ar fi mai uşoară viaţa dacă aş ştii şi vedea mai puţine. Inteligenţa este nativă dar felul în care alege cel inteligent să se folosească de ceea ce ştie poate fi de multe ori împovărător pentru alţii. Dar la fel de bine se poate simţi izolat într-o lume diferită, neînţeles. Comunicarea este cheia înţelegerii şi cred că un om deştept poate comunica bine cu oricine dacă îşi doreşte. Unii suferă de elitism şi plus-valoare şi asta poate fi o problemă. Eu zic că pe lângă un intelect remarcabil plus valoarea o dă de fapt o inimă caldă. Se spune că cu cât ştii mai multe cu atât îţi dai seama cât de puţine ştii şi eşti mai modest. Concluzie : Nu poţi fi doar foarte deştept. Fiecare face prostii şi are perioade in viaţă în care efectiv supravieţuieşte la cote minime. Poate să facă faţă vieţii şi sub forma asta. Creierul dacă nu este mereu stimulat poate alunece spre mediocritate, se poate îmbolnăvi şi memoria lucrurilor învăţate poate să se şteargă. Tatăl meu a fost unul dintre aceste persoane. Cu un intelect remarcabil a ajuns către finalul vieţii să nu ştie ce înseamnă cuvinte uzuale anterior. Dar sufletul lui bun nu s-a schimbat. Ceea ce ştii se poate modifica destul de uşor. Ceea ce eşti trebuie să fie mai mult decât inteligenţă.
Aşa că … am intrat pentru un comentariu scurt 🙂 . Mă scuzi că am apucat să bat câmpii. De fapt voiam să-ţi spun că imi place cum ai combinat vlogul cu blogul. Îţi urez succes pe mai departe!
Mulțumesc ❤️ e un comentariu mai mult decât pertinent. Într-adevăr inteligența pură, dar nestimulată e foarte periculoasă. Cineva mi-a povestit odată de un tip care atunci când era singur vorbea în ecuații 🤷🏻♀️ Și, da, contează și ce facem cu sufletul. Altfel devenim reci…
Asta carte pe mine m-a intristat, dar m-a si amuzat in egala masura. Martin Page are talentul de a scrie simplu, dar interesant.
Imi plac clipurile despre carti, Si scurte si lungi.
E un mix de emoții cartea asta 😁