Cerberus. Cum am trăit și simțit cartea?

cerberus

Marius Albert Neguț e un scriitor contemporan ce e de mult, dar mult timp pe radarul meu. Însă i-am tot amânat cărțile deși toate (sau aproape toate) bloggerițele din nișa de carte în ale căror gusturi mă încred îi recomandă cărțile. Nu, nu din scepticism. Știți doar că eu citesc destul de multă literatură română contemporană. Pur și simplu nu a fost timpul. Știți doar deviza mea: „toate la timpul lor”.

Eh, dar, gata! De curând am terminat, Cerberus, un roman ce poartă semnătura acestui autor apărut la editura Polirom. Și mi-a plăcut. E un roman alert, dar nu grăbit, cu un pacing potrivit – cât să te facă să întorci pagina și să nu-l mai lași din mână.

Dar, zic că-i cazul să elaborez…

Despre carte

Dintre toate cărțile lui Marius Albert Neguț, am ales să încep cu Cerberus din simplul motiv că am o sensibilitate pentru mitologie.  Am ales așa, deși știam că asocierea cu acel câine cu trei capete ce păzea intrarea în Infern e una pur mitologică. Dar, na, niște rotițe din subconștientul meu s-au pus în mișcare. Cerberul din carte este Albert, un tată poate mult prea grijuliu sau poate… nu dacă ținem cont că își crește singur fiica în, să-i zicem, faimosul cartier bucureștean Rahova.

Da, nu tocmai mediul cel mai sclipitor. Dar, știți ce, e un mediu brutal de real (și brutal de bine-descris). Până la urmă, eu nu cred  că literatura trebuie să scoată la iveală doar frumosul și moralul. Literatura e o oglindă a lumii și, să fim sinceri, ea are și o față hâdă. Iar Cerberus e o reflexie fidelă a ei.

Revenind la roman, așa cum vă imaginați, Mara, fiica lui Albert, nu e foarte încântată de faptul că tatăl ei o ține din scurt. Așa că face fix ceea ce ar face orice fată atunci când e scăpată din ochi pentru o secundă: se revoltă (și, eventual, se îndrăgostește). Însă asta o va costa scump: este traficată (prin metoda lover boy).

Albert, care are și el scheleții lui în dulap (nu vă gândiți că e vreun inocent), începe să își caute fiica. Nimic nu îi va sta în cale! Vom vedea în carte cum el e în stare să întoarcă munții din loc pentru a o găsi pe Mara. Și… mai departe va trebui să vedeți voi!

Cum am citit Cerberus?

Am citit Cerberus ca un învățăcel într-ale scrisului. Adică fix așa cum am învățat să citesc cărți din The Making of a Story.

Am apreciat modul în care acțiunea curge, descrierile suficient de detaliate fără a fi plictisitoare, împletirea dintre aerul local și cel oriental (o să vedeți de ce doar dacă citiți), dialogurile și… povestea în sine. Efectiv totul mă făcea să nu mă mai dezlipesc de cartea asta: și tehnica, și povestea. Oh, și ce poveste! Am stat tot timpul cu sufletul la gură: o găsește pe Mara? Nu o găsește? Oare unde mai ajunge de aici? Așa se scriu cărțile bune.

Și, ce să mai spun de personaje? Am apreciat construcția lor, practic sunt croite din materialul din care și noi oamenii reali suntem făcuți: un amestec de bine și rău. Mi-a plăcut modul în care toate personajele semnificative au și un backstory, un trecut, căci, până la urmă ele au parcurs un drum până la a deveni ceea ce sunt.

Pe scurt, cum vă dați seama, am citit și simțit povestea la intensitate maximă.

Cui recomand Cerberus?

Sincer, pentru mine, această carte ar trebui citită de orice categorie de cititor. Are de toate, cel puțin pentru gustul meu. Pe mine una m-a convins să citesc și celelalte cărți ale lui Marius Albert Neguț: Îngeri rătăciți, Inocența păcatului și seria Din altă viață (da, chiar și o serie… și știți doar că le cam ocolesc).

Voi ați citit Cerberus? Dar alte cărți ale autorului?

Sharing is caring:

Hai să ne citim și pe mail!

Bi-lunar trimit vești despre ce am mai scris pe blog, conținut exclusiv și recomandări faine!
© dealedianei.ro, 2021