Sunt un om al cuvântului scris. Mereu, dar mereu, cuvintele mi-au curs mai ușor, mai natural, pe hârtie – fie ea reală, fie virtuală. Scrisul e o parte indivizibilă a ființei mele, e chiar nucleul ei dur.
Totuși, datorită acestei inclinații, nu de puține ori m-am trezit în fața unui microfon. Asta s-a întâmplat pe de o parte pentru că șefii mei au impresia că eu stăpânesc orice formă de comunicare. Pe de alta, așa a fost natura circumstanțelor (de exemplu la gala SuperBlog).
Atunci când vorbești în fața unui public cunoscut lucrurile sunt destul de simple dacă ai un discurs pregătit. Însă când publicul îți e străin e ceva mai complicat, mai ales dacă ești o persoană emotivă. Aici nu prea merge faza cu „uită-te la cineva cunoscut și ți se vor mai duce din emoții” sau „imaginează-ți că publicul nu poartă haine, așa nu te vei mai simți penibil”. Eh, pentru asta am ales eu să citesc TED Talks. Ghidul oficial TED pentru vorbitul în public – cartea scrisă de directorul TED, Chris Anderson. Am vrut să scap de emoții.
Părerea mea despre carte
Cartea lui Chris Anderson e scrisă într-un mod ușor de parcurs, bine-structurată, conține numeroase exemple de discursuri TED. Am citit-o ușor, curioasă, răbdătoare și, totuși, nu simt că m-a luminat cu multe pe subiect. Da, îi văd utilitatea și da, m-am ales cu o listă lungă de discursuri de ascultat. Însă cam… atât.
Dacă ai mai făcut vreun curs de public speaking, deja vei ști multe dintre lucrurile de aici. (La job, eu am urmat un astfel de curs susținut de George Bragadireanu.) În plus, dacă ai urmărit deja suficiente clipuri TED ai deprins deja câteva noțiuni: umorul, poveștile personale, discursuri nici prea lungi, nici prea scurte (cam vreo 18 minute).
Personal, TED Talks. Ghidul oficial TED pentru vorbitul în public mi-a părut mai mult o carte pentru cei ce urmează să țină un discurs în cadrul unui eveniment TED sau TEDx. Nici nu aș fi scris despre ea. Însă am găsit și unele chestii ce pot fi aplicate indiferent de natura discursului. Și, dincolo de aceasta chiar mi-a fost solicitat să scriu despre ea. Așa că…
Lucruri învățate din TED Talks. Ghidul oficial TED pentru vorbitul în public?
Treaba cu vorbitul în public nu e chiar floare la ureche. Însă aplicând ceea ce vedem la alții și studiind putem reuși să livrăm măcar un discurs cât de cât decent. Iată o listă succintă a lucrurilor pe care eu le-am învățat din această carte.
- Poveștile ne atrag. La fel și umorul, mai ales autoironia. Chiar e recomandat să începem astfel un discurs (cu o poveste sau cu umor), va destinde publicul și va crea o conexiune imediată cu el.
- Detaliile (mai ales cele plictisitoare) sunt de evitat. Un discurs trebuie să fie proaspăt și este important să găsim acel mod prin care să trezim și menținem atenția și curiozitatea auditoriului (a se reciti și punctul 1.).
- Putem genera conexiuni și cu aceia ce au opinii diferite față de a noastră încercând să ne punem pe cât de mult posibil în pielea lor. Nu este greșit nici să ne arătăm vulnerabili povestind cum am transformat o vulnerabilitate într-un punct forte.
- Un discurs bun are în spate multe ore de pregătire (unde pregătire = documentare atât despre subiect, cât și despre publicul în fața căruia se va livra discursul).
- Atenție mare la modul de construire al poveștii, pentru mai multe detalii despre acest subiect, vă recomand articolul meu despre cartea Winning the Story Wars de pe Illusion’s Street.
- Nu uitați de recuzită: diapozitive sau chiar obiecte pe care le puteți aduce cu voi pe scenă.
- Gesturile sunt totul: stabiliți contact vizual cu publicul încă de la început, zâmbiți frecvent.
- Cum s-ar spune la mine la muncă, speak with data, adică să ne susținem discursul prin fapte și povești concrete.
- Pentru a ne simți comod pe scenă, e recomandat să ne îmbrăcăm cât mai comod. Vom evita ținutele extrem de elegante dacă nu ne simțim comod în ele (deci, bye-bye stilettos nude cu toc de 12).
- Un discurs bun cere o încheiere pe măsură! Aceasta poate fi:
- angajamentul personal;
- expunerea subiectului dintr-un unghi nou;
- îndemnul la acțiune.
Concluzii
Deși nu mi-a satisfăcut chiar toate așteptările, recomand TED Talks. Ghidul oficial TED pentru vorbitul în public celor ce vor să pornească pe calea aceasta numită public speaking, dar nu au nicio pregătire. De asemenea, mi se pare util și pentru cei ce vor să se apuce de vlogging.
Pentru mine, am zis, nu a fost o carte care să mă dea pe spate. Studiasem deja acest subiect și mă așteptam la ceva mai mult. Însă nu a fost o carte rea, chiar a fost o lectură plăcută și nu am simțit-o ca pe o pierdere de timp.
Voi ați citit această carte, v-a plăcut?
13 Comments
Am doua carti incepute, iar una dintre ele este aceasta. Mi-a capatat atentia de la primele pagini.❤
captat🙈
Să ai spor 🤗
Nu am citit-o, dar am pus-o pe lista. Sincer, nu le am nicicum cu vorbitul în public. Mă pierd, mă fastacesc, mi-e groază să vorbesc în fața prea multor persoane. Dar se pare că această carte ar fi potrivită pentru mine. Mulțumesc de pont!
Sigur îți va fi mai utilă 🤗
N-am citit-o, dar am citit articolul tău și rezonez cu toate punctele pe care le-ai extras din carte. Ce aș adăuga e că odată cu experiența devine din ce în ce mai ușor, iar cel mai bine e atunci când știi despre ce vorbești. Nu știu cât de multe ore trebuie să te pregătești, dar e clar că trebuie să știi măcar un pic subiectul și să-ți faci o schemă, măcar în minte. Că apoi poate îți vin alte idei pe parcurs și schimbi, e altă poveste. Totuși, tind să cred că oamenii care ajung la Ted își cam fac tot discursul, nu prea apelează la spontaneitate. E și a really big deal să fii acolo, deci mi se pare normal.
Mulțumesc pentru completări ❤️ venind de la tine chiar sunt extrem de utile 😁 Da, pregătirea e extrem de importantă (măcar una preliminară). Uite scriind acest comentariu, mi-am amintit că în Grit Angela Duckworth povestește că i-a luat destul de mult să își pregătească discursul TED.
Vai, asa m-ai starnit. Nu stiu de ce toata lumea din jur care stie ca suntem bloggeri au o anumita asteptare cu privire la ceea ce scriem sau cum reactionam la anumite situatii. Suntem oameni, nu stim chiar toate lucrurile si fie ca le place sau nu, asta e realitatea.
Am descoperit TED Talks in facultate, aveam un profesor de psihologie care ne intriga cu aceste filmulete, ma duceam cu drag la ora lui, cu toate ca era dis-de-dimineata, de la 8.
Iar cat despre cartea aceasta, nu am reusit sa pun mana pe ea inca, dar sunt intr-o calatorie literara frumoasa, impartita intre Jane Eyre audiobook si Intelepciunea psihopatilor (imprumutata de o colega).
Cat despre vorbitul in public, iti vine sau nu sa crezi, sunt momente inaltatoare atata timp cat ai un inceput bun. De obicei sfarsesc prin a face lumea sa zambeasca sau sa se intristeze (discursul de final de an), consider ca trebuie sa ne depasim situatia si ne infrangem emotiile in anumite cazuri, ratam adevaratele placeri ale vietii 🙂
Daaa, clar ceea ce facem ne reprezintă, dar asta nu ne face experți 😀 Și eu tot cam așa am descoperit TED Talks 😀 Ce faină e călătoria ta literară, sună tare bine! Îți recomand și cartea aceasta, ai ce învăța din ea! 😀
De acord, asa este. Multumesc, o sa incerc in viitor odata ce imi termin de citit lista ‘mica’ de carti 🙂
Oh, știu cum e cu listele de cărți! Lecturi plăcute 😀
Super, sarutmana! 😊