La invitația Dianei de a scrie despre lectură am stat mult să mă gândesc dacă e bine sau nu să scriu despre cărțile de parenting. Pentru că trebuie să știți că sunt eu mamă de trei copii, dar asta nu înseamnă că citesc doar despre cum să îi cresc. Ador să citesc beletristică, cărți de dezvoltare personală și cărți pentru copii (nu v-am surprins prea tare cu ultima categorie, așa-i?).
Cărțile de parenting pot fi niște cărți tabu, chiar controversate, înainte de a avea proprii copii. Recunosc că eu am avut o convingere nerealistă despre aceste cărți înainte să am primul copil. Credeam, greșit evident, că ele te învață cum să speli, hrănești sau să schimbi un copil. E adevărat că acum șapte ani când am făcut eu cunoștință cu ele, termenul de parenting nu era nici el prea popular și poate de aici presupunerea mea. Ce sunt de fapt ele și cum ne ajută, o să aflați până la finalul articolului cu siguranță.
Vă prezint lista mea (scurtă) de trei cărți care m-au ajutat în formarea stilului parental și în adoptarea metodei de creștere cu blândețe și fermitate, cu iubire, dar în limite sănătoase. Iar la final, un bonus binevenit pentru orice om, părinte sau nu.
1. Parenting necondiționat – Alfie Kohn
Mereu menționez această carte printre primele atunci când vine vorba despre parenting. În primul rând pentru că Alfie Kohn este un specialist în educație recunoscut la nivel internațional ce își bazează teoriile pe cercetări multiple. În al doilea rând pentru că îmi place teoria lui cu nevoia copilului, a omului în general, de a se simți iubit necondiționat. Lucru pe care noi oamenii foarte rar îl facem. Adevărat? Ba mai mult, avem adesea tendința de a ne retrage iubirea (uneori indirect) doar pentru că copilul nu a ascultat sau nu a făcut cum i-am zis noi. Un comportament total nesănătos dacă vrem să creștem copii cu stimă de sine crescută, sănătoși emoțional, spune Kohn.
Când am citit această carte, prima din seria de cărți de genul acesta pentru mine, am simțit nevoia să stau cu creionul în mână. Citeam și subliniam. Aveam locuri unde îmi venea să subliniez toată pagina. Mi se părea că îmi citește gândurile nerostite sau îmi formulează gândurile în așa fel în care eu nu aș fi reușit, pe de o parte, și că îmi răspunde la o mie de întrebări, pe de altă parte.
Vă las un citat subliniat pe vremea aceea:
„…când un copil este foarte trist „a sta lângă el fără să rostești un cuvânt denotă respect față de trăirea lui. O îmbrățișare, dacă copilul o permite, transmite mai mult decât cuvintele. De fapt în aceste situații, facem mai mult rău vorbind. Avem timp să stăm și de vorbă mai târziu.”
– Alfie Kohn
Mi se părea rupt din filme, eu nu trăisem asta ca și copil, dar știam că așa doresc să îmi cresc copiii.
2. Cele 3 nevoi psihologice de bază ale copiilor – Urania Cremene
Ce părinte din România de copil mic sau adolescent nu a auzit de Urania Cremene? Probabil nu câți ar trebui, dar cu siguranță majoritatea da. Cartea este un rezumat al programului creat de Urania, All about parenting. Un program foarte bun, dacă este să mă întrebați pe mine, util, care răspunde la multe dintre nevoile și întrebările părinților ce doresc să crească niște copii echilibrați. Cartea, la fel ca și programul, este bazată pe trei nevoi psihologice de bază ale copiilor: nevoia de Conectare, nevoia de Competență și nevoia de Control. Toți le avem în noi de când ne naștem și în spatele unui comportament deplasat a unui copil este încălcată o nevoie dintre cele menționate.
Exemplele din carte m-au făcut să o trec pe lista aceasta scurtă. Sunt atât de multe expresii auzite de noi în copilăria noastră care ea le explică și prezintă soluții pentru a le înlocui, încât pe mine m-a ajutat să fiu mai atentă la cum și ce le spun copiilor, în special atunci cînd mi-ar veni natural să scot „mama dragon” din mine.. Plus de asta e una dintre cărțile pe care le simt autentic românești în ceea ce privește exemplele, expresiile și atunci mi se pare ușor să absorb inclusiv soluțiile. De curând am ales să urmez și programul Uraniei și mă ajută să privesc lucrurile mai firesc, să găsesc soluții mai ușor, să nu mai pun atât de multă presiune nici pe mine ca mamă, nici pe ei, copiii mei.
„Atunci când aceste 3 nevoi sunt satisfăcute simultan, ia naștere starea de echilibru. Acesta nu e un lucru simplu de obținut nici la noi, nici la copiii noștri, pentru că e nevoie de un efort conștient continuu pentru a avea această stare de echilibru. Așadar nevoile menționate…1) Trebuie să fie satisfăcute simultan ca să funcționeze și 2) Funcționează dacă sunt împlinite într-un mod consecvent, zilnic.”
Urania Cremene
3. Părinți liniștiți, frați fericiți – Laura Markham
Fiind mamă de trei copii, aveam nevoie și de ceva care să mă ajute în ceea ce privește rivalitatea dintre frați, cum să aplanez conflictele între ei, cum să arăt iubirea fiecăruia încât să nu se simtă mai puțin iubit, băgat în seamă. Aud adesea de frați care nu se înțeleg, nu știu să se joace împreună, care sunt mereu în competiție, în conflict. Imaginați-vă cum sunt acei părinți: dornici să fugă în lume, să îi țină separați, simțindu-se vinovați, dar și furioși mai tot timpul cînd îi aud. În cartea Laurei Marklam am găsit idei, soluții, modalități prin care să îmi explic mie mai întâi ce așteapă ei de la mine să le fie suficient, iar apoi ce trebuie să fac pentru a-i ajuta să își construiască relația bazată pe respect, iubire, înțelegere. Cartea aceasta conține tehnici, care izvorăsc din cercetare, cu scopul să-i ajute pe copii să-și controleze emoțiile, să comunice ce nevoi au și să-și rezolve singuri neînțelegerile. Pentru mine a fost o gură de aer proaspăt când am citit-o. Am înțeles clar când e bine și nevoie să intervin și când nu.
„Adesea, unul ia ceva și celălalt începe să plângă. Eu întreb: „Ce încerci să-i spui lui Jonah?“ Sean răspunde: „Încă mă jucam cu aia, Jonah. Poți să mi-o dai înapoi, te rog?“ De obicei, i-o dă înapoi. Am constatat că, dacă le aduc aminte să vorbească unul cu celălalt, reușesc să-și rezolve singuri conflictul, acum că i-am învățat cum să o facă.”
Laura Marklam
Mai bun decât părinții tăi – Dr. Janet G. Woititz
„Punctul focal într-o familie disfuncțională este acela de a-i face pe copii maleabili, pentru a reduce stresul parental. Copilul, ca persoană cu nevoi specifice, este pierdut pe drum.Probabil că ai un copil mult mai ascultător, dacă aplici metode drastice de educație. Dar supunerea de dragul supunerii nu reprezintă un obiectiv în parenting. Fiindcă servește nevoile părinților, nu pe-ale copiilor. Desigur, tu vei obține controlul, dar copilul tău va ieși avariat din tot acest proces. Și, ghici ce? Când cineva e controlat în copilărie prin frica de durere sau prin vătămări corporale, acel om (ajuns la maturitate) nu va cunoaște alte metode pentru a-și disciplina propriii copii. Drept rezultat, foarte probabil, ca părinte, această persoană va aplica niște corecții fizice, cu scopul de a-și forța copiii să se conformeze. Și iată cum, pentru încă o generație, tiparul abuziv va fi perpetuat.”
– Dr Janet G. Woititz
Cartea aceasta nu este una de parenting. Dar nu puteam să nu o menționez. Este o carte prin care ne putem da seama de ce trebuie să facem anumite schimbări și alegeri în creșterea copiilor noștri, de ce nu ne rezumăm la ce ni s-a predat în propria copilărie. Eu nu încerc să spun că părinții noștri nu au fost buni, pentru că au fost. În condițiile de atunci, cu informațiile de atunci, cu bagajul lor emoțional pe care nu s-a pus prea mult accent niciodată, au făcut atât cât au putut fiecare dintre ei, unii mai mult, alții mai puțin. Însă cartea ne arată de ce în zilele noastre nu mai este sănătos să oferim doar cât și ce ni s-a oferit nouă. E nevoie de mai multă conștientizare în procesul de creștere a copiilor noștri.
Timpurile s-au schimbat, lucrurile au evoluat, informațiile sunt peste tot, accentul pe trăiri și emoții a crescut. Noi nu vom mai putea oferi scuza aceasta în fața copiilor noștri. Și nu e așa că nu dorim să le oferim scuze, ci dovezi că am încercat?
Ca o concluzie, după mine, cărțile de parenting sunt ca și cărțile de bucate. Cu toții știm să facem un ou prăjit, dar dacă vrem să facem un ou prăjit cu bacon, ceapă, avocado și cașcaval, s-ar putea să avem nevoie de cartea de bucate. De acolo am afla clar în ce ordine se pun, cât din fiecare e bun să punem pentru ca gustul și aspectul să fie pe placul nostru, nu? Cam așa este și cu cărțile de parenting. Toți știm să facem copii, însă cum să îi creștem, cum să le arătăm iubirea, când și unde se oprește blândețea și intervine fermitatea, câte reguli și cum le facem pentru a nu fi prea mult sau prea puțin pentru niciuna dintre părți, le putem foarte ușor afla din ele. Nu mai spun de liniștea pe care o oferă când regăsești acolo explicații despre motivele pentru care copilul se trântește pe jos și cum asta nu înseamnă că e prea răsfățat, ci doar nu știe cum să își exprime supărarea, nu se simte înțeles sau ascultat și acolo ar trebui să ne concentrăm atenția.
Ca Mama de 3 ce sunt, ca om în continuu proces de învățare, sunt bucuroasă că am avut șansa să vă las cărțile mele de căpătâi descoperite de când sunt părinte. Dacă vă doriți să aflați mai multe despre cum sunt puse toate aceste sfaturi în practică, dacă reușesc mereu sau nu, dacă și cum răspund copiii mei la aceste metode, vă invit să mă urmăriți pe www.mamade3.ro. Până atunci, să vă fie de folos!
Pe Martha Cinipă, autoarea acestui articol, am descoperit-o cu ocazia SuperBlog 2019, iar la gala offline i-am admirat aerul rafinat. Încă nu știu cum de reușește să împace rolul de mamă cu tot ceea ce face, dar îi iese bine. Pe lângă articolele despre copii și pentru mame, scrie și articole de suflet – cum ar fi și acesta: Ultimul sărut. Vă invit și pe voi să o descoperiți!
8 Comments
Uaaau ce frumooos! 3 copii, sa iti traiasca! Asta a fost mereu visul meu si sper in continuare sa pot creste 3 copii la un moment dat -eu fiind singura la parinti. Acum sunt foarte multe carti bune de parenting si crestere a copilului, care pot veni in ajutorul multor parinti care se pierd de exemplu la puseul de 3 luni ori cel de 6. Insa sunt si cateva carti de genul care, din punctul meu de vedere, se duc prea mult in extrema comunista, de cum sa iti cresti copilul fix “ca la carte”
Chiar e fain să ai frati, bine eu o am doar pe sor-mea, dar e altceva ❤️ și da, și eu cred că sunt cărți din ambele extreme, dar sunt sigură că Martha a ales extrem de bine 😁
Da, faine recomandări. Mai este și cartea ”Nu există copii răi” a lui Janet Landsbury pe care o găsesc plină de sfaturi utile. Cât despre Martha, o apreciez mereu, uneori îi spun, uneori din umbră. Are ea niște puteri ascunse.
Notat 😁🤗
Foarte faina lista si s a potrivit la fix pentru ca in perioada asta caut sa citesc mai multe despre cum sa fiu o mama mai buna, tinand cont ca Flavia are o multime de crize specifice varstei.
Mă bucur că ți-a fost de folos ❤️
Martha e o mama si o persoana speciala. O apreciez si o respect pentru felul in care isi creste armonios copiii. Urmarindu-i pagina de facebook ma umplu de bucuria lor in fiecare zi!
Daaa, e deosebită și chiar învăț lucruri de la ea 😁🤗