Recenzie Eugenia de Lionel Duroy

Eugenia

Eugenia e o carte de la care aveam mari așteptări. Și, recunosc, am fost intrigată de o carte semnată de un autor francez cu acțiunea plasată în România anilor 1930-1940 inspirată din Jurnalul lui Mihail Sebastian. De fapt, mai ales numele scriitorului român m-a atras și m-a determinat, în cele din urmă să achiziționez romanul apărut în 2019 la Humanitas Fiction.

Astăzi, iată că e în sfârșit timpul, să vă scriu despre Eugenia lui Duroy, dar… până acolo mai am o mică oprire de făcut.

Înainte de toate: cine a fost Mihail Sebastian?

Mihail Sebastian e unul din autorii ce mi-au marcat adolescența. Titluri precum Orașul cu salcâmi și Accidentul ocupă un loc special în inima mea. Așa că mi se pare un pic nedrept că acest autor nu e atât de cunoscut pe cât consider eu că merită. (Și cred că nu sunt singura.)

Pe numele său real, Iosif Hechter, Mihail Sebastian a fost un autor român, de origine evreu, care a semnat romane, opere de teatru și critică literară. A debutat în 1932 cu volumul Fragmente dintr-un carnet găsit, căruia i-au urmat apoi volumul de nuvele Femei și diverse romane (între care și cele amintite mai sus), piese de teatru (Jocul de-a vacanța, Steaua fără nume – inițial publicată sub un alt pseudonim, Victor Mincu). În operele sale se regăsesc influențele unor autori francezi precum Marcel Proust, Gustave Flaubert și Andre Gide.

Dar, dincolo de aceste informații desprinse parcă dintr-un comentariu, ar mai fi de marcat și altele – importante pentru a înțelege psihicul lui ca om, dar și ca personaj în catea lui Lionel Duroy:

  1. Manuscrisul romanului Accidentul îi este furat în Franța, iar autorul este nevoit să îl rescrie de la 0.
  2. Datorită legislației antisemite de la începutul anilor ’40, îi sunt retrase drepturile de a profesa ca jurnalist și avocat.
  3. A murit la 38 de ani, lovit de un camion, lăsând neterminată piesa de teatru Insula.

Cumva, accidentele, ghinionul parcă i-au marcat viața, influențându-i personalitatea, dar neputând știrbi talentul său de necontestat.

Despre Eugenia – o punte peste timp, o declarație de la un scriitor către altul

Așa cum scriam la început, cartea lui Lionel Duroy, are le bază Jurnalul lui Mihail Sebastian. Acesta a fost tipărit pentru prima dată în 1996 și a stârnit reale controverse prin faptul că prezintă o imagine diferită a elitei intelectuale românești, una departe de idealul idilic în care era portretizată până atunci. Pornind de la una dintre ultimele sale însemnări din jurnal, aceea de a scrie un roman despre Al Doilea Război Mondial, Duroy croșetează o poveste impactantă dorind „să repare o nedreptate, să umple un gol […]. Cu această carte, peste decenii, Duroy îi oferă un dar fratern lui Mihail Sebastian, pe care singurătatea l-a făcut să sufere atât.” (Raphaelle Leyris, Le Monde des Livres)

Povestea este redată din perspectiva Eugeniei, personaj imaginat de autorul francez, o tânără originară din Iași care se îndrăgostește de Mihail Sebastian. Însă, cumva, peste relația lor plutesc mult prea multe umbre: cea a actriței Leni Caler (de care Sebastian nu se poate dezice nicicum), disprețul societății față de evrei.

Ce am admirat la Eugenia a fost modul ea devine un martor plin de revoltă al unor evenimente teribile precum Progromul de la Iași. Ba chiar, e pregătită să îl apere pe Mihail Sebastian cu orice preț. Dar, nici măcar în această ficțiune, autorul român nu scapă de destin. Și, după moartea sa, Eugenia scrie cronica iubirii lor, dar și cronica acelor vremuri tulburătoare.

Cum am citit Eugenia?

Am fost uimită, sinceră să fiu, de documentarea minuțioasă făcută de Lionel Duroy. Nu doar că am găsit în paginile cărții personaje istorice cunoscute ce apar în jurnalul lui Mihail Sebastian: Mircea Eliade, Camil Petrescu, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Anton Bibescu și alții, am găsit inserate (printre pasajele din jurnalul ce a servit drept inspirație acestui roman) versuri din Eminescu și detalii extrem de fine despre România acelor vremuri. Acestea, cumva, mă făceau să fiu și mai interesată de carte la început.

Dar, există două mari dar-uri… Primul: aș fi vrut ca Mihail Sebastian să nu fi fost atât de rece. Știu, Eugenia e un personaj fictiv, dar parcă ea în viața lui ca personaj de carte venea undeva pe ultimul loc după Leni, obsesia de a termina Accidentul și orice alt aspect. Sau, poate aș fi vrut o Eugenia care să se iubească mai mult pe sine, să nu mai accepte firimituri. Știu, iubirea e infinită și cai verzi pe pereți, dar totuși… cred că ea putea mai mult, dovedise că are tăria de a fi mai mult decât domnița gingașă a acelor vremuri.

Totodată, un alt aspect care, pe măsură ce am înaintat în lectură, mi-a îngreunat parcurgerea cărții a fost multitudinea de detalii istorice. Sigur, așa cum am scris cu două paragrafe mai sus, apreciez documentarea făcută de autor. Însă mi s-a părut că pe parcurs, prin unele locuri, și-a pierdut cumva din măsură și a vrut să includă prea multe, mult prea multe.

Cui recomand romanul?

Eugenia lui Lionel Duroy nu e chiar pentru oricine, cu atât mai puțin celor ce se așteaptă la o lectură comodă sau la o poveste de iubire. Nu e nici una, nici alta. Romanul distins în 2019 cu premiul Anais Nin e, mai degrabă, pentru acei cititori rafinați, dornici de o lectură diferită și, de ce nu, pasionaților de istorie.

Voi ați citit cartea, ce impresie v-a lăsat?

Sharing is caring:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pinterest
Share on whatsapp
Share on email

Ori poate vrei să fii la curent cu tot ce scriu?

Introdu adresa de mail în căsuța de mai jos și te anunț de fiecare dată când public!

 

© dealedianei.ro, 2021
%d blogeri au apreciat: