Oana Pană: HR extraordinaire și SuperBlogger dedicat

Reading Time: 6 minutes
Oana Pană

Astăzi am bucuria de a deschide primăvara și sezonul de Spring SuperBlog aici, pe De-ale Dianei într-un mod deosebit. Aș fi putut veni cu un camion de ghiocei, dar, am ceva mai special pentru voi: un interviu cu Oana Pană sau Oni, cum bine o știm noi, superbloggerii.

Ea a câștigat acel trofeu de sticlă pe care stă imprimat „se premiază drept câștigătoare a competiției SuperBlog 2020: Oana Pană autoarea blogului inimadincuvinte.com”. Dar, dincolo de asta, Oni e unul dintre acei oameni cu lipici, oameni care, vrei nu vrei, inspiră. (Și printre puținii care a reușit să aplice principiile storytelling-ului în content marketing ca la carte în articolele ei din SuperBlog-ul trecut). Așa că, mi s-a părut tare potrivit să vorbesc cu ea la început de primăvară și de Spring SuperBlog.

Bună, Oana! Mulțumesc tare mult pentru participare. Noi ne știm de ceva timp, dar o să te rog să ne spui, în deschidere, câteva cuvinte despre tine!

Bună, Diana! Îți mulțumesc tare mult pentru invitație. Îmi face plăcere să discutăm de fiecare dată și mă întreb dacă nu cumva unul dintre motive este și acela că semănam în multe privințe? Corporatiste amândouă, învățate cu termene limite, presiunea sarcinilor și care reușesc prin ambiție, spirit analitic și seriozitate sa ne ducem la bun sfârșit sarcinile. Sper ca am găsit corect punctele noastre comune 🙂 (n.r.: Da, da ai găsit :D)

Întotdeauna am avut o curiozitate: cum se împacă jobul tău cu scrisul? Te ajută în vreun fel creativitatea?

Se împacă bine. Dorința de a ajunge în resurse umane a fost argumentată prin puterea cuvintelor, de aceea primul blog cu care am ieșit în față a fost oanahrp.com. Creativitatea mă ajută mai ales în recrutare, unde e nevoie de mesaje creative chiar și pentru oamenii de IT. Același principiu de captare a atenției funcționează indiferent de domeniu.

Ai câștigat ultima ediție de SuperBlog  (ultima încheiată la ora actuală). Cum a fost experiența?

Foarte faină, e o competiție pe care nu ai voie să o ratezi dacă ești pasionat de scris. A fost neașteptată prin prisma rezultatului: cel de câștigare a competiției și, dacă la sfârșitul anului trecut, am plâns de fericire, acum îmi pare oarecum rău că nu mă mai pot bucura de aceeași adrenalină, emoții la afișarea notelor, provocări inedite de la sponsori și tot concursul. Așa că îți doresc să o câștigi prin prisma seriozității, efortului și creativității pe care știu că le pui în fiecare articol, dar te anunț că or să apară și mici regrete mai târziu.

Ai avut timp să te dezmeticești și să te obișnuiești cu idea că, gata, ai pus mâna pe trofeu? (Și chiar așa, unde ții trofeul)?

Da m-am dezmeticit rapid, dar emoțiile plăcute de atunci îmi revin în minte de câte ori privesc trofeul. Este la loc de cinste în sufragerie alături de diplomă și am ocazia să îl văd în fiecare dimineață, mai ales că încă lucrez de acasă.

Trofeu SuperBlog Oana Pană

Care crezi că a fost atu-ul tău în competiție?

Perseverența. Sunt momente în care renunț ușor și momente în care perseverez, chiar și când alții îmi spun că exagerez sau că e imposibil să am rezultate. Din recrutare mi se trage perseverență și a fost clar atuul meu.

Deopotrivă egală perseverenței a fost relaxarea în absența mizei, cel puțîn până la jumătatea competiției. Când știi că ești printre ultimii 3 după două probe, ce se poate întâmpla mai rău decât să fii pe ultimul loc? Nimic rău, cel mult să fii perseverent și să crezi că poți mai mult decât o arată clasamentul și să scrii în continuare la alte 25 de probe.

Ai reușit foarte bine să plasezi în povești produsele / serviciile despre care a trebuit să scriem în competiție. Care crezi că e rolul storytelling-ului în SuperBlog în particular și în advertoriale în general?

Storytelling-ul în general este că zahărul într-un tort. Poți să pui ouă, lapte, esențe, să faci un blat delicios, pufos, să adaugi și fructe. Fără zahăr e bunicel, dar atât. Zahărul însă creează magia gustului și amplifică savoarea fructelor.

Așa e și în blogging – degeaba știi perfect produsele sau serviciile dacă le descrii în termeni pur tehnici și nu trezesc emoții. Pentru că oricât am vrea să fim de raționali, chiar și în cei mai inteligenți oameni ai planetei, există emoție, există capacitatea de a iubi.

Citeam despre Albert Einstein că s-a îndrăgostit la 16 ani de Marie Winteler din Elveția și îi scria într-o scrisoare: „Nu mai sunt atras de fetele care m-ar fi încântat atât de mult în trecut. Tu însemni mai mult pentru sufletul meu decât însemna toată lumea înainte.”

De aceea puterea unui superblogger adevărat este aceea de a îmbracă cu emoție orice informație mai mult sau mai puțin tehnică despre un sponsor. Și rămân la părerea că și în advertoriale e nevoie de emoție, oamenii cumpăra întâi pentru ce le transmiți, pentru încredere și abia apoi pentru calitățile produsului.

Dar, să trecem peste SuperBlog. Cum a început aventura ta în lumea scrisului? Dar în blogging?

Aventură mea a început la capătul a 7 ani în care mi-am dorit să ajung în resurse umane și nu am avut curajul să plec din compania în care eram pentru că iubesc să aparțin unui grup, să am prieteni și este una dintre motivațiile de a rămâne într-un anumit loc. Dar în lupta între HR și colectiv a câștigat HR-ul și scrierea de articole din acest domeniu a fost poartă de intrare la interviuri.

Pot spune că totuși am pătruns cu adevărat în blogging în 2019 când am dat drumul blogului Inimadincuvinte.com, pentru că aici îmi permit să construiesc povești sau să îmi expun emoții sau să scriu la Superblog șamd.

Ce rol are blogul în viața ta?

Este una dintre modalitățile mele de relaxare, poate și de descărcare sufleteasca uneori.

Cum te relaxezi?

Discutând cu oameni cu personalități, interese, povești de viata diferite, scriind pe blog sau jucând diverse board game-uri cu cei dragi. Înainte ma relaxa să mă plimb în parc, dar acum, din cauza Pandemiei, ies destul de rar.

Știu că și citești. Ce cărți simți că te-au influențat să devii omul care ești?

Nu știu dacă m-au influențat, știu însă că mi-au plăcut foarte mult.

Pânza de păianjen de Celia Serghi pentru că mă regăsesc în modul de a fi al eroinei – capabilă să fiu dureros de lucidă când e cazul și în același timp să zâmbesc mereu, să am o vorba bună pentru ceilalți oricât de dificil îmi merge.

Singur pe lume de Hector Malot este povestea lui Remi, a oricărui copil care nu are parte de iubirea familiei așa cum ar trebui, de la bun început. Să ai un copil e destul de ușor, dacă nu sunt probleme de fertilitate/sterilitate în cuplu, dar să îl crești e o responsabilitate imensă. Nu neapărat financiară, cât mai ales emoțională și copiii sunt cei mai nevinovați, niște mici îngeri veniți pe Pământ să ne re-învețe lecția iubirii necondiționate. De aceea m-am bucurat mult că povestea lui Remi a avut un final fericit, căci orice copil merită asta.

singur pe lume

Managementul timpului al lui Stephen Covey este o carte practică, în care oricine vrea să se organizeze mai bine găsește sfaturi extrem de utile. De exemplu matricea clasificării sarcinilor după importanța și urgență este foarte bună mai ales când lucrezi în mediul corporatist și trebuie să faci mai multe lucruri deodată și ajungi să nu mai știi în ce ordine sau cum să faci să te încadrezi în deadline.

Cum lucrezi în recrutare, zic să-ți pun și trei întrebări „de interviu de angajare” așa, pe final! Pentru început, spune-mi trei calități și trei defecte ale tale!

Ambițioasă, perseverență, altruistă.

Defecte – încăpățânare, uneori prea insistență și risc să testez răbdarea persoanelor cu care fac asta, prea mult pesimism chiar și când nu e cazul.

Care a fost cea mai mare provocare din viața ta?

Să rezist psihic la trei operații și mai ales anumitor comportamente neplăcute în doar doi ani. Nu doresc nici măcar dușmanilor să treacă prin toată suferință fizică și sufletească prin care am trecut atunci. Mi-am dat seama că, oricât de mulți oameni dragi avem alături, provocărilor mari ale vieții, le facem față tot singuri. De exemplu când ești pe masă de operație în frig, după 4 ore de așteptare că s-au încurcat trusele medicale destinate operației și nu ai un suflet cald, un om cu o voce blândă care să îți aline durerea, spaima, îți dai seama cât ești de singur, că te ai doar pe ține și îți rămâne doar să te încurajezi.

Crezi că faci față ușor situațiilor dificile?

Depinde cât de dificil. Una e să rezolvi o problemă cu un client dificil și acolo se rezolvă cu o bună comunicare, o glumă, cu empatie și altă e să ai o problema gravă de sănătate. E tot o situație dificilă dar controlezi mult prea puțin. Deci cu cât este mai controlabilă situația, cu atât o gestionezi mai ușor.

Unde te vezi peste cinci ani?

Nu știu sincer, sper doar că mai bine decât acum din toate punctele de vedere. Am făcut de curând un curs de dezvoltare personală și m-am tot intersectat cu sfaturile a doi prieteni, toate punctele ducând spre aceeași idee: trăiește aici și acum e cel mai important.

Și, în final, o întrebare de „oracol”: lasă-ne un gând de încheiere”

Mulțumesc pentru întrebările provocatoare, mult succes ție și tuturor participanților din SuperBlog și să avem o primăvară frumoasă, (să treacă odată și pandemia să ne bucurăm iarăși de ieșiri, prieteni și călătorii)!

Sharing is caring:

Ori poate vrei să fii la curent cu tot ce scriu?

Introdu adresa de mail în căsuța de mai jos și te anunț de fiecare dată când public!

 

Loading
%d blogeri au apreciat: