Dacă sunteți de ceva timp pe aici, știți deja că de mică am avut ceva înclinații legate de sfera comunicării și de storytelling. Dacă nu, vă invit să citiți și articolul meu despre branding personal și blogging în care nu vorbesc doar despre aceste lucruri, ci și despre această vocație descoperită pe vremea când le povesteam tănticilor de la bancă despre ultimele episoade din Dallas. Asta se întâmpla pe vremea când nu aveam nici cinci ani…
Această înclinație m-a făcut să nu urmez ingineria sau vreun profil real, ca majoritatea colegilor mei de clasă (sunt mândră absolventă de mate-fizică), ci să virez definitiv spre Litere. Am urmat facultatea de Limbi Moderne Aplicate, iar apoi masterul de Limbi Moderne și Comunicare Internațională. Iar ultima mea lucrare din cariera de învățăcel s-a numit Interpersonal vs. Virtual Communication diferențele dintre comunicarea offline și cea online, metodele de a eficientiza ambele tipuri de comunicare și gestionarea comunităților online.
Lucrarea a fost notată cu 10, dar nu asta contează… până la urmă, în țara această scările valorice sunt un pic răsturnate. Dar, cum nu am trecut prin tot procesul de redactare a disertației și nici prin anii de școală precum gâsca prin apă, mi-am propus să valorific, în sfârșit, toate aceste cunoștințe! Așa că de azi, vreme de 11 săptămâni, voi veni cu articole despre cum putem face comunicarea eficientă.
Astăzi vom parcurge câteva noțiuni de bază.
Despre ce vorbim astăzi?
Suntem cu toții comunicatori de mici
De fapt, nu-i nicio mirare că eram eu mare orator de mică. Până la urmă cu toții suntem. Cum scria Jean-François Dortier, omul își începe „cariera” de comunicator foarte devreme. Pentru el, chiar și primul scâncet al copilului e un act de comunicare. Și cum să nu fie, nu? E chiar unul foarte vocal ce-o va pune pe jar pe proaspăta mămică! „Oare ce-o vrea să spună gânguritorul?”
Eh… asta a fost dintotdeauna așa, venim pe lume comunicând. Asta deși nu știm noi cine știe ce cuvinte sau ce tehnici. Dar, un plânset poate spune multe. (Problema e la interpretare 😀 dar asta e deja treaba adulților!).
Trăim în era comunicării
Ce este comunicarea?
Comunicarea este un schimb de mesaje (scrise, verbale, paraverbale) între doi sau mai mulți participanți. Aceasta presupune existența unui emițător (cel care transmite mesajul), a unui canal (modul prin care se transmite mesajul) și a unui receptor (cel care primește mesajul). Iar rolurile de emițător și receptor sunt, evident, interșanjabile.
Irena Chiru notează că „individul se numește ființă socială și se raportează la celălalt ca atare în măsura în care comunica cu celălalt.” Mai simplu spus, comunicare ne absolut necesară pentru că, să fim sinceri, e cam greu să ne lepădăm de latura noastră de ființă socială. Încă de la începuturile noastre ca specie, am trăit în triburi și nu ca indivizi separați.
Comunicăm tot timpul, am mai spus asta, nu? Ei bine, o repet! Facem asta folosind cuvinte și gesturi, iar de multe ori, transmitem mai mult decât un mesaj: transmitem o emoție, iar aceasta e mult mai persistentă (mai multe despre subiect puteți asculta în acest episod al podcast-ului Mind Architect). Astfel, pentru a face comunicarea eficientă trebuie să înțelegem foarte bine elementele ei constitutive, dar să fim și conștienți de câteva principii elementare.
Sper că nu v-am plictisit, deci până acum, căci abia de aici începe distracția!
Elementele comunicării
Despre emițător și receptor v-am scris deja și probabil știați și voi. La fel cum poate știați și despre mesaj (evident, nu?) și despre canal (adică modul în care se transmite mesajul).
Dar, v-ați gândit vreodată și la zgomot? Desigur, mă refer la orice zgomot de afară, cum ar fi vecinii care pun manele în fața blocului, un tip ce vrea să impresioneze cu motorul recent achiziționat etc. etc. etc. Mă refer , totuși, și la zgomote de altă natură: gândurile și sentimentele receptorului, prejudecățile acestuia (da, și acestea pot altera mesajul). De asemenea, avem și zgomote fizice precum un scris neclar și „zgomotul semantic” (emițătorul fie vorbește în altă limbă, fie vorbește în termeni necunoscuți receptorului). Toate acestea reprezintă, de fapt, bariere de comunicare.
Și, pentru că a comunica presupune a schimba și idei, intră în scenă și feedback-ul! Astfel, în funcție de cum este perceput mesajul, feedback-ul poate avea rol de:
- control al înțelegerii mesajului;
- adaptare a mesajului la caracteristicile interlocutorilor în actul de comunicare sau la orice acțiune intervenită pe parcursul transmiterii mesajului;
- de a facilita înțelegerea punctului de vedere al celuilalt;
- de creștere a siguranței interne a actorilor.
Comunicarea eficientă
V-am scris toate aceste lucruri pentru că mi se pare necesar să înțelegem (sau să recapitulăm, după caz) toți factorii comunicării. Cred că este un prim pas important pentru a ne asigura de eficiența modului în care noi transmitem informații.
Un model ideal de comunicare eficientă este acela în care interlocutorii au un background comun, astfel, în ciuda diferitelor „zgomote” ce pot interveni, mesajul este mult mai clar.
Dar, în absența acestui background, putem face comunicarea eficientă? Desigur.
Un prim secret ar fi pregătirea comunicării, asta în cazul în care avem timpul necesar de a face asta. Putem face asta adresându-ne întrebări simple precum: „cine este receptorul mesajului meu?”, „când voi transmite mesajul”, „cum îl voi transmite?”, „ce și cum voi transmite”.
1. Abordarea umanistă (soft)
Propusă de A. Maslow, G. Allport, C. Rogers pune accent pe (click pe fiecare pentru detalii):
Reacțiile oneste la stimulii din exterior, confesiuni sincere – toate acestea creează o conexiune ce facilitează comunicarea (mai multe despre aceasta TED Talks. Ghidul oficial TED pentru vorbitul în public).
Aceasta generează un efect de înțelegere, ia schimbul empatic vizează atât comunicarea în sine, cât și raportarea la celălalt.
Presupune adoptarea unei atitudini mai puțin evaluative și spontaneitate în detrimentul strategiei.
Acesta presupune nu doar o atitudine pozitivă cu sine și cu ceilalți, dar și recunoașterea partenerilor din actul de comunicare prin feedback verbal și non-verbal.
2. Abordarea pragmatică
Definită de P. Watzlawick, D. Jackson vizează (click pe fiecare item pentru detalii)
Emițătorul are un comportament flexibil, dar controlat.
Eficiența comunicării este dată de măsura feedback-ului obținut. Emițătorul se poate dovedi atent, interesat de publicul său folosind apelative precum „noi”, prin contact vizual și reprecitate.
Un comunicator eficient va controla întotdeauna interacțiunea spre satisfacția participanților (voi reveni într-un alt capitolasupra acestui aspect).
exprimată prin exprimarea responsabilității pentru sentimentele și gândurile celuilalt.
Emițătorul este atent la identitantea și credințele interlocutorului / interlocutorilor. Și, important, cere feedback.
3. Abordarea schimbului social
Aceasta se bazează pe modelul bine-cunoscut din economie al schimburilor și beneficiilor. Cum se aplică acest model în comunicare?
Teoria echității reformulează parțial modelul schimbului: admite tendința de a obține cât mai multe recompense cu costuri cât mai reduse, cu precizarea ca partenerii vor aprecia relația proprie doar în cazul în care recompensele și costurile sunt egal distribuite reciproc.
Ce abordare aleg eu și ce alte metode mai sunt de a eficientiza comunicarea?
De regulă, merg pe o combinație între primele două și adaug o doză serioasă de asertivitate. Na, am zis-o, ăsta e secretul meu! În plus, pe lângă acestea abordări, comunicarea eficientă mai este garantată și de adaptarea la situația de comunicare și adecvarea limbajului ales. Altfel spus: mesajul meu e întotdeauna adaptat publicului țintă. E ceva ce nu îmi scapă din vedere nici când sunt luată pe nepregătite!
Câteva concluzii și bibliografia acestui articol
Sper ca acest articol să vă fi fost de folos. Comunicarea eficientă nu e chiar un bau-bau dacă stăpânim unele tehnici. Recent mi-am făcut ordine prin Dropbox, am re-descoperit niște notițe, dar am și urmat niște cursuri interesante. Așa că fiți pregătiți pentru mai multe articole de acest gen în perioada următoare. Data viitoare, de pildă, vom vorbi despre asertivitate și de ce e important acest skill.
Evident, un astfel de articol e suma experiențelor personale, dar și a unei documentări temeinice. Astfel că, în elaborarea articolului de azi mi-au fost de folos următoarele cărți:
- Communication. État des Savoirs de Jean-François Dortier & Philippe Cabin, Sciences Humaines Éditions;
- Comunicarea interpersonală de Irena Chiru, editura Tritonic;
- Psihologia comunicării de Jean-Claude Abric, editura Poliron;
- TED Talks. Ghidul oficial TED pentru vorbitul în public de Chris Anderson.
6 Comments
M-am simțit ca la curs. Mai ales că toate noțiunile astea le-am învățat și eu la facultatea de Comunicare și Relații Publice. Ca să vezi!
Eh, am zis că e bine să valorific cumva și notițele mele 😁
Mi-a plăcut, evident, ce ai comunicat!
Mulțumesc ❤️
Apreciez foarte mult cum ai organizat informatia in articol si ma bucur ca faci seria aceasta. Desi multi cred ca a comunica este ceva banal, arta de a te face inteles si de a asculta activ se invata. Multumesc pt info valoroasa si astept urmatoarele articole!
Mă bucur tare mult că îți place, chiar nu e așa simplu să comunici 😀 Nu e suficient doar să vorbești, de aceea am pregătit teme care (cred eu) vor fi utile tuturor. <3