A fost o perioadă încărcată: SuperBlog, jobul și altele. Nu am reușit nici să citesc cât am vrut, dar nici nu mă pot plânge: am avut alături în perioada aceasta patru cărți care mi-au hrănit mintea și sufletul.
În aceste cărți mi-am găsit echilibrul și liniștea. Poate știți și voi cum e, la finalul unei zile pline să te abandonezi fix în cuvintele acelea care reușesc cumva să-ți reseteze softul, să te readucă în parametrii tăi de funcționare. Despre aceste lecturi vă scriu azi, căci ce zi e mai potrivită pentru asta decât Ziua internațională a cărții.
Sunteți pregătiți să vă avântați în filele jurnalului meu de lectură? Nu dau spoilere, dar vă veți întâlni aici cu Nicoleta Beraru, Clarissa Pinkola Estes, Guillaume Musso și Elif Shafak. Sună interesant tare, nu?
Dacă, totuși, vreți să citiți doar despre o anumită carte...
Femei care aleargă cu lupii - Clarissa Pinkola Estes
Aveam cartea aceasta în vizor de multă vreme, cam de când am scris recenzia pentru Lupii trecutului de Natașa Alina-Culea. Căutam o poză pe Pinterest și am dat de un citat care mi-a rămas înfipt bine în minte.
Ani de zile am căutat cartea asta, dar cum pe atunci nu aveam Kindle… am tot așteptat. Și, sincer, a meritat. Femei care aleargă cu lupii e genul acela de carte pe care orice femeie ar trebui să o citească. În carte, Clarissa Pinkola Estes a adăugat o mulțime de simboluri și mituri de la femeia-lup (La Loba) la țigănci, studiind legendele multor popoare.
Astfel, cartea ei e o împletitură de mitologie și ezoterism, cu știință și cu aspecte culturale. Femeile din cartea ei sunt „sălbatice”, da, însă tradus în realitatea zilelor noaste aș zice, mai degrabă, că sunt femei asumate. Femei care aleargă cu lupii e o invitație la o călătorie inițiatică al cărei scop este descoperirea feminității. Și, totodată, e o carte despre iubire – cea reală, autentică și vindecătoare.
Eu am citit-o în limba engleză, pe Kindle, dar dacă sunteți curioși, versiunea în limba română a fost publicată de editura Niculescu.
Luluța și Petrișor - Nicoleta Beraru
De când am descoperit-o pe Nicoleta Beraru mi-am zis că trebuie să o citesc mereu. Are un scris lin, fluid care te face să zbori printre rânduri și totuși să rămâi cu ceva…
Luluța și Petrișor nu e un roman stufos, aș zice că are o dimensiune redusă spre medie cu cele 205 pagini ale sale. Însă în el încape un munte de sentimente: dragoste și dor. Totodată, romanul Nicoletei, e ca un tablou al Românei de azi – o țară a cuiburilor părăsite, a dramelor și a copiilor rămași în urmă.
Am citit cartea vrăjită, pe de o parte de povestea tulburătoare, pe de altă de naturalețea limbajului, de modul în care savoarea aceea de România de izbește precum mirosul de cozonac ce inundă scara blocului în vreme de sărbători. Pe scurt: o carte de dimensiuni reduse, dar cu o poveste ce nu lasă indiferent pe nimeni. De fapt, așa sunt cărțile Nicoletei Beraru, ar trebui să mă obișnuiesc cu asta.
Viața e un roman - Guillaume Musso
În perioada aceasta am făcut, în sfârșit, cunoștință cu Guillaume Musso. Și, sincer, nu știu ce naiba am tot așteptat. Viața e un roman este o lectură cum ar trebui să fie toate: captivantă, originală, surprinzătoare. Doi scriitori, Flora și Romain: ambii cu drame similare (pierderea unui copil, deși sub circumstanțe diferite), dar legați de un fir și mai puternic pe care nu vi-l pot dezvălui că stric tot farmecul revelației.
Viața e un roman e, aș zice, un „roman-ceapă”. Fiecare capitol mai lasă la vedere un nou strat, iar la final rămânem cu miezul: adevărul care nu e niciodată simplu. Și, totodată, cartea aceasta e un masterclass despre scriitură și viața complexă de scriitor. Dincolo de titlurile de capitol sugestive (Concordanța timpurilor, Pușca lui Cehov), construcția cărții, frământările personajelor toate sunt mici lecții pe care eu, cu veșnicile mele aspirații, le-am citit cu un veșnic AHA pe buze.
Cum să rămâi lucid într-o epocă a dezbinării - Elif Shafak
Cine mă urmărește știe că pentru mine Elif Shafak e un soi de divinitate a scrisului. Din acest motiv, nu ar trebui să vă mire că am primit cadou de ziua mea și versiunea în limba engleză a eseului ei Cum să rămâi lucid într-o epocă a dezbinării.
Deși de dimensiuni reduse, această carte a lui Elif Shafak, e un conglomerat de gânduri și de lecții despre identitate, asumare, homofobie, singurătate, totalitarism, pandemie și multe altele.
Acest inventar de întrebări și răspunsuri, unele de care nici nu știam că am nevoie, mi-a venit ca un balsam pentru suflet scris în stilul specific al lui Elif: cald, calm și cu iz oriental. Cu siguranță voi reveni la ea când voi avea nevoie!
Final de jurnal de lectură
Eh, și aici se încheie jurnalul meu de lectură. Sper să vă fi inspirat și stârnit curiozitatea!
Voi ce ați mai citit în această perioadă sau ce vreți să mai citiți?
acest articol conține link-uri de afiliere
6 Comments
Ai citit chiar mult! Luluța și Petrișor am citit-o și eu. Viața ca un roman chiar săptămâna trecută mi-am cumpărat-o și m-ai convins să trec direct la ea după ce termin Fluturii lui Em ❤
Cred că o să îți placă Viața e un roman, e construită tare fain 😁
O, dar ai citit ceva pentru o luna aglomerata. Două dintre ele imi plac in mod deosebit, prima din loista, cum spui si tu ar trebui citita de toate femeile. Pierderea Femeii Salbatice este pierderea feminitatii, creativitatii și flacarii aprinse.
Norocul meu e că au fost și interesante și m-au ținut în priză 😀
Ooo, sweet! Faine lecturi, pe Nicoleta Beraru am citit-o si eu, imi place stilul ei. As citi cartea de Elif Shafak, titlul e de milioane. Ce am mai citit eu cam stiti daca intrati pe articolele mele de lectura. Frumoase cartile, lecturi placute in continuare!
Mulțumesc ❤️ Lecturi placute și faine ❤️