A trecut mai bine de un an de când am fost consemnată la munca de la domiciliu și, sincer, încă mai am mixed feelings despre toată treaba asta.
Nu m-am gândit vreodată că îmi va fi atât de dor de biroul meu, de forfotă și cafeaua ieftină de la tonomat. Dar, cel mai greu îmi e fără interacțiunea cu colegii, fără posibilitatea de a pune o întrebare fără a fi necesar să verific statusul acesteia… Da, work from home, sau télétravail (cum se spune prin firmele franceze), mi-a schimbat modul de a lucra.
Sunt, cumva, mult prea stresată să fiu mereu la timp, să nu stau prea mult în pauza de masă sau chiar la baie. Asta pentru că, deși pentru freelanceri a lucra remote înseamnă libertate, pentru corporatiști programul e la fel de strict (cel puțin pentru cei din corporația mea).
Și ce să mai spun de tentația de a sta peste program? Hai, mai e timp de un mail… Hai că e OK dacă îmi pune ședința asta la o oră după ce programul meu se încheie, în fond sunt acasă… E o capcană în care cădem mult prea des.
Dar, hai, să vorbim și despre lucrurile bune… că nu e totul în nuanțe de negru, mai sunt și griuri și alb și chiar ceva nuanțe de roz…
Înainte, mă trezeam la 6 și dădeam din colț în colț pentru a fi gata. La 7 eram deja în autobuz spre muncă.
Acum, nu doar că am câștigat o oră de somn. Dar, îmi încep diminețile cu totul altfel. Nu mai alerg, ci îmi savurez micul dejun și cafeaua. Ascult podcasturi în timp ce citesc mailuri, iar în restul zilei am pe fundal muzică ambientală, nu discuții de birou.
Pot schimba și locul de unde lucrez. Dimineața, lucrez din camera pe care o avem în plus momentan, cea în care scriu de obicei și pe blog. După-amiaza, mă tolănesc pe canapeaua din sufragerie, unde sunt și acum (când scriu aceste rânduri aruncând câte o ocheadă și buchetului meu de lalele).
Nu cu mult timp înainte detestam lucrul 100% de acasă. Însă mi-am revizuit gândurile și am realizat că e, cumva mai zen, în work from home. Sigur, asta până când nu pică netul sau nu auzi prea bine ce spune un alt coleg într-o ședință. Însă m-am obișnuit cu acest new normal și, sincer, nu știu dacă m-aș mai întoarce vreodată la a lucra doar o zi de acasă și patru de la birou ca înainte.
Am devenit comodă, știu… Sigur, vreo două zile la birou nu ar strica. Dar, mă gândesc cu groază cum va fi să îmi stric tot acest feng shui…
Eh, e complicat. Cel puțin pentru mine. Pentru voi cum e?
12 Comments
Eu, efectiv, ma ridic din pat, fac o cafea și pierd vremea o ora, doua, pana reușesc sa ma mobilizez sa muncesc. :))) vreau la birou, cât mai repede.
La mine, e cu un program fix, așa că e mai organizat puțin și cum incep de la 8, e cam greu să pierd vremea deși aș vrea 🤣
Mie îmi plac amândouă în egală măsură, fiecare având avantajele și dezavantajele sale, așa că le alternez, fiindcă pot, din fericire. E mai confortabil de acasă, cum spuneai, dar e și frigiderul prea aproape 😀 sau alte tentații, nu neapărat dulci. De pildă, îmi place să deschid larg fereastra și să visez… privind la copacii înverziți deja, iar timpul chiar zboară așa. Îmi zic am timp, dar nu e chiar așa. La birou mai sunt și colegii, iar compania acestora îmi lipsește și mie, fiindcă ne mai și consultăm, colaborăm mai lesne față în față. Cum spuneam, îmi este greu să optez pentru una din două. 🙂
Da, ambele au dezavantaje și avantaje. Și mie îmi lipsesc colegii, deși în alte zile am nevoie de liniște…
Exact așa simt și eu. 😊
😁
Munca mea nu se poate face de acasă. Nici nu mi-ar plăcea pentru că în zona mea sunt foarte mulți care nu muncesc , stau toată ziua pe stradă sau în casă cu muzica la maxim și este o gălăgie de nedescris.
Da, vecinii liniștiți sunt o condiție necesară pentru a putea lucra în pace de acasă… Pe mine doar mașina de spălat a vecinei mă deranjează…🙄
Aşa cum ţi-am mai spus, anul trecut, 7 luni am muncit de acasă. Avantajul a fost că nu ieşeam din pijamale şi că mă trezeam la 7 fără un sfert, în condiţiile în care la 7 fix încep programul. Program fix, nu am cum fenta asta, nu am cum să chiulesc, nu am cum să zic că las, merge şi la 7:20. Prima oprire, după spălat, era la bucătărie, la pornit aparatul de cafea. Pe urmă, în balcon, la cafea, desigur, fără alergat după autobuz sau taxi.
Mie mi-a plăcut până când au început să sape şanţuri în faţa blocului şi vecinii să renoveze şi era gălăgie infernală. Şi până când am constatat că în pauze, în loc să stau, să citesc bloguri sau să mă joc, cum fac acum, fugeam la bucătărie să văd ce pot face de mâncare sau să mai spăl ceva, să mai aşez ceva. Nope, asta nu bun, pauza e pauză, nu se munceşte în pauze 😀
Când am revenit la muncă, tot biroul era renovat, plasmă nouă pe perete, totul frumos şi mai ales curat, fără să trebuiască să şterg, să mătur, să aşez, deci am simţit schimbarea cu totul. Acum n-aş mai vrea acasă, chiar dacă acasă aveam mai mult timp decât am acum.
Ah, am fost și eu în faza de gospodină absolută. Mi-a trecut de câteva luni, acum mi se pare că nu prea mai am ce face în casă 🤣🤣🤣
Ma regasesc mult in tot ceea ce ai descris, lucratul de acasa are avantaje si dezavantaje. Si eu lucrez de acasa din martie anul trecut si daca cineva mi-ar fi spus ca este permis sa lucrez un an intreg de acasa, i-as fi ras in fata. Pe mine ma scuteste de mult timp pe drum si asta ma avantajeaza. Ma simt cumva mai relaxata mental fara asta dar intr-adevar, simt ca lucrez mai mult. Totusi, la 5, inchid si ies cu fata afara, asta e un mare plus, timpul pe care il petrec cu ea. Cred ca depinde de fiecare in parte, eu nu ma mai vad lucrand 100% de la birou si cred ca nici n-o sa ni se mai ceara asta in viitor.
Nici eu nu mă mai văd lucrând 100% de la birou și nici nu cred că vom reveni vreodată la acest mod de lucru. Are avantaje și pentru noi, dar și pentru companii treabă asta cu lucratul de acasă