Despre recunoștință

recunoștință
sursa foto: canva.com

Cuprins

Am ajuns, datorită lui Mari, la un podcast tare fain numit Thinking Made Visible realizat de Oana Mădălina Vasiu. Nu am eu tot timpul din lume pentru a asculta – recunosc, nu sunt la zi cu el – dar, de fiecare dată când o fac găsesc un mic AHA – o scânteie ce declanșează un boom în mintea mea.

Articolul de azi e despre una  dintre scântei – una ivită prin primele episoade ale podcastului, cel despre recunoștință:

Cum arată recunoștința prin ochii Dianei?

Recunoștința e acea lecție pe care ar trebui să o învățăm cu toții. Nu poți cere la infinit, asta ți-ar induce o stare veșnică de nemulțumire. Trebuie să te mai și oprești, să inspiri, să te uiți în jur și să devii conștient de lucrurile pe care le ai. Cum spuneam, și oricum nu e secret, lucrurile simple sunt cele care ne fac fericiți. Și, totuși, pe ele le nesocotim primele.

Și eu făceam asta. Nu din vanitate, ci pentru că eram oarbă. În goana mea după task-uri bifate, neglijam să văd ce era important. Ce mă făcea cu adevărat mulțumită.

Obosisem să vreau mai mult. Munceam peste 10 ore, luându-mi tot felul de sarcini extra. Apoi scriam… mult. Și tot nu eram unde trebuie pentru că acea Diana nu știa să aprecieze ce are. A fost necesar un episod de gastrită pentru a realiza că trebuia să iau o pauză și să-mi recalibrez modul de viață. Și asta am făcut. M-am pus pe mine pe primul loc.

Mi-a mers bine, nu mă plâng. Dar, când am auzit-o pe Mădălina vorbind despre recunoștință am înțeles ce îmi lipsea: să îmi exprim motivele de mulțumire sus și tare. Am început să practic acest exercițiu dimineață de dimineață și, știți ce, mă simt MINUNAT! Nu am fost niciodată atât de conștientă de tot ce am, de tot ce pot! Asta, evident, e un câștig!

Recunoștința ne ajută să ne împăcăm cu noi, cu divinitatea căreia ne închinăm (indiferent de cum o numim) și cu tot ce e cuprins în universul nostru. A fi și a ști pentru ce ești recunoscător înseamnă să fii cu un gram mai prezent în viața ta reală, deci mai împlinit, mai mulțumit de ce ai fără a alerga după cai verzi pe pereți.

recunoștință
sursa foto & edit: canva.com

Sunt recunoscătoare pentru...

Eu, Diana, sunt recunoscătoare pentru omul minunat pe care îl am lângă mine și mă înțelege, susține și iubește (nu în vreo ordine anume) necondiționat. Pentru părinții mei, pentru sora mea. Pentru familia mea extinsă, fără a mai conta din ce parte vin: a mea sau a lui A. Pentru scris. Pentru blog și oamenii minunați găsiți aici. Pentru tot ce am realizat  până acum profesional vorbind. Pentru sănătate. Pentru bucuria pe care o simt când deschid ochii pentru a trăi o nouă zi. Pentru tot ce primesc din jurul meu…

Voi? Cum vedeți recunoștința? Pentru ce sunteți recunoscători?

Sharing is caring:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pinterest
Share on whatsapp
Share on email

Ori poate vrei să fii la curent cu tot ce scriu?

Introdu adresa de mail în căsuța de mai jos și te anunț de fiecare dată când public!

 

© dealedianei.ro, 2021
%d blogeri au apreciat: