Iubește-te, femeie! (guest post)

Iubește-te, femeie! Privește-te în oglindă în fiecare zi! Nu te lăsa călcată în picioare de cel care se crede superior ție.  

Iubește-te mai întâi pe tine însăți, apoi pe cel pe care destinul ți l-a hărăzit. Nu vreau să mă înțelegi greșit, este absolut firesc să-l iubești pe cel de lângă tine. Dar nu este deloc firesc să renunți la a te iubi pe tine pentru a iubi un bărbat care te transformă în cârpă de șters pe jos sau în sacul lui de box.

Amintește-ți că ai fost făcută din coasta lui nu din piciorul lui. Ai fost făcută dintr-o parte pentru a-i fi egală, nu pentru a-i permite să te calce. Mai exact, de sub mână pentru ca acesta să te protejeze. Mai precis, chiar de lângă inimă pentru a fi iubită.

De ce îți spun toate acestea? Fiindcă îmi doresc să-ți fie bine. Nu aș mai vrea ca vreo femeie să treacă prin calvarul prin care a trecut familia mea. În rândurile următoare îți voi spune o poveste cu final trist. Sper să te ajute să înțelegi că trebuie să te iubești în primul rând pe tine însăți.

Povestea este despre mătușa mea (sora mamei), cea care de 5 ani de zile a plecat într-o lume…poate mai bună.

Atunci când am citit tematica propusă de Diana, am simțit nevoia să scriu despre ea. Nu este prima dată când o fac, probabil nu va fi nici ultima. Dacă aș avea puțin curaj mi-ar plăcea să-i așez povestea în paginile unei cărți. A avut o viață despre care mi-aș dori să scriu pentru a spune: Așa NU. 

Mătușa mea a fost căsătorită cu un bărbat pe care nu-l pot numi om ci doar monstru. Marea ei greșeală a fost faptul că l-a iubit. L-a iubit mai mult decât pe sine însăși. Un lucru pe care nu l-am putut înțelege niciodată.

Această „iubire” a distrus-o, a băgat-o în mormânt. Paradoxal este faptul că ea a fost avocat, șefă de barou. Jongla cu legea mai bine ca oricine. În sala de judecată era o fiară, în afara ei devenea femeia fricoasă, supusă, mereu în alertă, lipsită de putere și voință.    

Iubirea a orbit-o. A prins-o în chingile neputinței încât nu a mai fost capabilă să se elibereze. A tăcut și i-a permis monstrului cu chip de om să o calce în picioare. Honore de Balzac avea dreptate: „Unii bărbați se poartă cu femeile ca un urangutan cu vioara”.

Iubirea absurdă pentru acel bărbat a determinat-o să ierte număratele bătăi și umilințe. Iubirea absurdă a făcut-o să-și dorească să moară. De două ori a încercat să se sinucidă. A fost salvată, a iertat și a continuat să-l iubească mai mult pe el decât pe ea însăși.

 Nu a avut puterea să se gândească nici măcar la băiat. Acesta a crescut moștenind ce-i mai rău de la tatăl său. Moștenirea tuturor lucrurilor rele a dus la moarte. Acesta a murit la doar 38 de ani, cu câteva luni înaintea mamei sale.

Tot chinul suferit de mătușa mea a avut drept deznodământ Alzheimer-ul. A murit neștiind ce se întâmplă cu ea. Din cauza unui monstru a murit o minune de om, o femeie de o gingășie rară.

Așadar…femeie, iubește-te! Nu permite nimănui să te calce în picioare! Dzeu te-a înzestrat cu tot ce este mai bun și mai frumos. Folosește toate atuurile pe care le ai și luptă să-ți fie bine.

Dacă simți nevoia să pui punct, pune. Nu te gândi la ceea ce ar putea spune lumea. Viața ta este în joc. Mătușii mele i-a fost mereu rușine de ce ar putea spune ceilalți. Ție să nu-ți fie.

Privește înainte cu încredere și fă doar ceea ce crezi că este mai bine pentru tine. Iubește-te, femeie! Să fii bine!

Te îmbrățișez oriunde te-ai afla,

Cu drag,

Irina