Jurnal. Refulare

sursa foto: rawpixel.com

Acum ceva timp era pe Facebook un soi de joc în care dacă dădeai like unei postări trebuia să postezi un status mai extravagant. Mi-e mi-a picat incredibila frază „uneori îmi place să mă prefac că sunt un morcov”. Sincer, uneori mi-ar plăcea să pot face asta…

Săptămâna aceasta am fost cam absentă. Poate aici nu s-a simțit, căci am mai postat una-alta (deși în mare proporție nu au fost scrise de mine). Însă în rest… nu prea am fost prezentă. S-au adunat multe și nu e vorba de job, nici de scris, până la urmă viața nu se desfășoară doar între aceste borne. Deși nu voi intra în detalii, nu acesta e scopul meu aici, vreau să vă spun că uneori e bine să mai luăm și o pauză. Ne ajută să ne re-stabilim prioritățile și apoi să apăsăm butonul de reset.

Mă gândesc la vacanță. Abia o aștept, dar sper ca lucrurile să se așeze până atunci și să mă pot bucura de ea așa cum se cuvine.

Afară a căzut seara. A fost o zi ploioasă, parcă în ton cu gândurile mele. Pfff, câtă nevoie am de soare măcar la exterior! Dar, cum după prognozele meteo șansele sunt slabe, sper ca aceste rânduri să-mi mai aducă ceva energie. Scrisul e mereu un soi de panaceu pentru mine, chiar dacă scriu banalități. Vouă nu vi se întâmplă la fel? Cum refulați durerea, tristețea, negativismul?

Citesc Palatul puricilor de Elif Shafak. Citesc încet, sorbind cuvinte. Și asta îmi face bine.

Ascult, asta:

Voi ce mai faceți? Cum mai sunteți?

Sharing is caring:

Hai să ne citim și pe mail!

Bi-lunar trimit vești despre ce am mai scris pe blog, conținut exclusiv și recomandări faine!
© dealedianei.ro, 2021