Recadrare. Jurnal 17-23.05.2021

jurnal
sursa foto: canva.com

Se pare că, încet-încet revin la obiceiul jurnalelor. Până la urmă, asta e esența blogurilor, nu? Mici capsule de viață, de gânduri, de cuvinte împărtășite cu publicul.

Săptămâna aceasta a fost cu multe suișuri și coborâșuri. Multă muncă, dar sunt obișnuită cu ea. Însă observ cum nu mai fac față stresului atât de bine, cred că mă ajunge și pe mine vârsta. La naiba, de ce nu am putea rămâne pe veci la 25?

Dar, au fost și momente frumoase. Ziua în care am lucrat de la ai mei de acasă, ca pe vremuri. Plimbarea prin pădure. Cumva, m-au ajutat să-mi reîncarc bateriile și să ignor faptul că de doi ani deja nu mai e ea, prima persoană la care mă gândeam în dimineața zilei de 21 mai și pe care o sunam să-i urez „La mulți ani de ziua noastră!”. Viața merge înainte, dar golul nu pleacă niciodată.

Poate că, resimțind acel gol și combinându-l cu tot vacarmul ultimei luni, aseară am vrut să renunț la scris. Mi s-a părut că e prea mult de dus și asta. Dar, am realizat că nu pot. Nu m-am lăsat niciodată înfrântă, mereu am luptat, ca o Diană născută-n zodia guvernată de Marte (ce combinație mitologică, nu?) ce sunt.

Astăzi e duminică și-am decis să las tot negativismul aici. Mi-am deschis Excelul și mi-am regândit strategia de postări pentru a reflecta mai mult cine sunt eu, cine sunt oamenii care mă citesc, ce vreau să transmit.

relax
sursa foto: rawpixel.com

Va fi mult de muncă, dar mă știu: o pauză m-ar arunca mai rău în prăpastie. Așa că mă tratez prin recadrarea obiectivelor și punând accentul pe comunitate. Nu sunt vreun influencer, dar am oamenii mei. Oamenii care mă citesc. Da, poate cei care îmi comentează sunt doar cei cu blog. Însă știu prea bine că oamenii care nu au blog nu prea comentează, deși asta m-ar bucura, dar mereu primesc „feedback live”: la job, prin mesaje Social Media și asta mă bucură: orice mic gest făcut de voi e un mare lucru pentru mine.

Dincolo de asta, îmi setez intenția de a lua lucrurile mai ușor. M-am obișnuit să fac totul la foc automat, indiferent că vorbim de online, job sau treburi casnice. Uneori e bine să te mai oprești și să miroși panseluțele.

Mă gândesc cu emoție la noua săptămână. Sper să îmi iasă ce mi-am propus!

Mă gândesc și la Gala SuperBlog și o aștept cu nerăbdare: va fi ca o vacanță înainte de vacanță. Am  nevoie de asta, la fel cum am nevoie să revăd oameni ce mi-au devenit dragi și să asociez niște fețe unor oameni ce i-am văzut doar în poze. Ah, va fi ca o reîncărcare de baterii!

Citesc The Little Book of Color și-mi place la nebunie. Am început-o ieri și mi se pare așa faină, am învățat deja atâtea!

Tot săptămâna aceasta am recitit Pași de Em Sava și Axel, iar zilnic mă tratez cu câte o poezie din cartea Simonei Pirlogan. Evident, la toate acestea se adaugă și lucrurile minunate citite pe bloguri, iar din tot ce am citit săptămâna aceasta, mi-a mers la suflet povestirea în trei părți Domnul XO și poezia ucisă de pe blogul Potecuței.

Acum, în timp ce scriu, ascult o piesă pe care țin neapărat s-o împărtășesc cu voi sperând că o să vă dea și vouă o stare de bine:

 

Voi ce mai faceți? Sper că sunt singura cu stări contradictorii!

Sharing is caring:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pinterest
Share on whatsapp
Share on email

Ori poate vrei să fii la curent cu tot ce scriu?

Introdu adresa de mail în căsuța de mai jos și te anunț de fiecare dată când public!

 

Loading
© dealedianei.ro, 2021
%d blogeri au apreciat: