Se pare că, încet-încet revin la obiceiul jurnalelor. Până la urmă, asta e esența blogurilor, nu? Mici capsule de viață, de gânduri, de cuvinte împărtășite cu publicul.
Săptămâna aceasta a fost cu multe suișuri și coborâșuri. Multă muncă, dar sunt obișnuită cu ea. Însă observ cum nu mai fac față stresului atât de bine, cred că mă ajunge și pe mine vârsta. La naiba, de ce nu am putea rămâne pe veci la 25?
Dar, au fost și momente frumoase. Ziua în care am lucrat de la ai mei de acasă, ca pe vremuri. Plimbarea prin pădure. Cumva, m-au ajutat să-mi reîncarc bateriile și să ignor faptul că de doi ani deja nu mai e ea, prima persoană la care mă gândeam în dimineața zilei de 21 mai și pe care o sunam să-i urez „La mulți ani de ziua noastră!”. Viața merge înainte, dar golul nu pleacă niciodată.
Poate că, resimțind acel gol și combinându-l cu tot vacarmul ultimei luni, aseară am vrut să renunț la scris. Mi s-a părut că e prea mult de dus și asta. Dar, am realizat că nu pot. Nu m-am lăsat niciodată înfrântă, mereu am luptat, ca o Diană născută-n zodia guvernată de Marte (ce combinație mitologică, nu?) ce sunt.
Astăzi e duminică și-am decis să las tot negativismul aici. Mi-am deschis Excelul și mi-am regândit strategia de postări pentru a reflecta mai mult cine sunt eu, cine sunt oamenii care mă citesc, ce vreau să transmit.
Va fi mult de muncă, dar mă știu: o pauză m-ar arunca mai rău în prăpastie. Așa că mă tratez prin recadrarea obiectivelor și punând accentul pe comunitate. Nu sunt vreun influencer, dar am oamenii mei. Oamenii care mă citesc. Da, poate cei care îmi comentează sunt doar cei cu blog. Însă știu prea bine că oamenii care nu au blog nu prea comentează, deși asta m-ar bucura, dar mereu primesc „feedback live”: la job, prin mesaje Social Media și asta mă bucură: orice mic gest făcut de voi e un mare lucru pentru mine.
Dincolo de asta, îmi setez intenția de a lua lucrurile mai ușor. M-am obișnuit să fac totul la foc automat, indiferent că vorbim de online, job sau treburi casnice. Uneori e bine să te mai oprești și să miroși panseluțele.
Mă gândesc cu emoție la noua săptămână. Sper să îmi iasă ce mi-am propus!
Mă gândesc și la Gala SuperBlog și o aștept cu nerăbdare: va fi ca o vacanță înainte de vacanță. Am nevoie de asta, la fel cum am nevoie să revăd oameni ce mi-au devenit dragi și să asociez niște fețe unor oameni ce i-am văzut doar în poze. Ah, va fi ca o reîncărcare de baterii!
Citesc The Little Book of Color și-mi place la nebunie. Am început-o ieri și mi se pare așa faină, am învățat deja atâtea!
Tot săptămâna aceasta am recitit Pași de Em Sava și Axel, iar zilnic mă tratez cu câte o poezie din cartea Simonei Pirlogan. Evident, la toate acestea se adaugă și lucrurile minunate citite pe bloguri, iar din tot ce am citit săptămâna aceasta, mi-a mers la suflet povestirea în trei părți Domnul XO și poezia ucisă de pe blogul Potecuței.
Acum, în timp ce scriu, ascult o piesă pe care țin neapărat s-o împărtășesc cu voi sperând că o să vă dea și vouă o stare de bine:
Voi ce mai faceți? Sper că sunt singura cu stări contradictorii!
22 Comments
Vezi ca de la Secret Santa, stiu unde stai, asa ca nu ma pune pe drumuri sa vin sa-ti dau o mama de bataie moldoveneasca, daca te lasi acaparata de ganduri din astea rele. Totul o sa fie bine. Totul se rezolva! Eu am inceput sa dorm din ce in ce mai putin si sa mananc din ce in ce mai prost si neregulat, pentru ca a inceput sesiunea, insa e doar un hop mai mare. O sa treaca si el 🤗 ai grija de tine
Oh, dar te primesc oricând, nu neapărat pentru o mână de bătaie 😂 Ai dreptate, totul trece 🤗 Și, tu ai grijă de tine 🤗
Mă bucur că îți găsești puterea să vezi partea plina a paharului. ❤️
Mulțumesc ❤️ încă nu e plină plină , dar sunt acolo 🤗
❤️❤️
🤗
Uneori, trebuie să ieși un pic la liziera pădurii ca să o vezi în toată splendoarea ei. Când ești în desiș, te copleșește. Ți se pare banală și apăsătoare.
Așa este ❤️😁
Ei, așa da! :*
Mulțumesc, cred că aveam nevoie de câteva palme 🙄❤️🤗
Să-ți fie săptămâna viitoare cu folos, și baftă în tot ce ți-ai propus !
Mulțumesc 😁O săptămână minunată!
Spor la scris si inspiratie! Mai sunt momente de indoiala dar este si spirit de berbec ce nu se lasa! Te imbratisez!😘🤗
Mulțumesc pentru tot, draga mea ❤️🤗
Ei bine, da! E foarte bine asa. Si eu ma mai tratez cu cate o poezie de-a Issabelei, cate una de-a lui Blaga… asa, de sezon. La nevoie, daca ai timp si chef, poti sa intri sa citesti si-o motivationala stilul meu – Journey. Poezie scurta.
Mulțumesc, Ana ❤️ o să caut 😁
There you go, my dear! Pai se poate! ? Cu pași mici și îndrăzneți o sa iasă numai bucurii! 🤗❤️
Încet-încet îmi revin eu!
daca eu am avut rabdare cinci minute sa se deschida pagina din wordpress in safari, clar, nu ma pot lasa de tine.
😊
nici eu, nici altii!
of, fa ceva, te rog!
afiseaza tot articolul si pe wordpress daca se poate. uneori se deschide greu pagina ta. uneori plec fara sa las comentarii pentru ca nu reusesc sa citesc articolul.
🤗
Mulțumesc mult draga mea! O să verific ce se întâmplă, nu mi s-a mai spus până acum că se încarcă greu, iar la testele de viteză totul pare ok.
Of, draga mea… dacă ştiam că ai starea asta, nu-l lăsam pe domnul xo să-şi lase poezia. Tu să nu faci ca el, da?
Îţi mulţumesc din inimă. Ei, vezi? Aşa cum ţie ţi-a mers la suflet povestea mea, gândeşte-te că şi rândurile tale fac asta cu sufletul altora. 😉
Oh, nu, nu fac asta. Sâmbătă noapte, când m-am mai liniștit la el mi-a venit mintea și nup, nu-i de mine! Mulțumesc mult <3